Art. 113 Cod penal Obligarea la tratament medical REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

Capitolul II
REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

Art. 113

Obligarea la tratament medical

Dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.

Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.

Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.

Măsura obligării la tratament medical poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 113 Cod penal Obligarea la tratament medical  REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

Comentarii despre Art. 113 Cod penal Obligarea la tratament medical REGIMUL MĂSURILOR DE SIGURANŢĂ

     

# Alexei 22-Mai-2012
ce inseamna rticolul 14b din livretul militar shtie cine va de as ceva?
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Inculpatul, fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art 174, 175 lit- c) C. proc. pen., sentinţa de condamnare a fost atacată cu apel atât de parcheL cât şi de inculpat. Parchetul susţine că instanţa de prim grad a omis să ia, faţă de inculpaL măsura de siguranţă a obligării la tratament medical prevăzut în art. 113 C. pen. şi că pedeapsa aplicată acestuia este prea uşoară, iar inculpatul critică hotărârea atacată numai sub aspectul individualizării pedepsei, susţinând că a fost condamnat la o pedeapsă prea grea.

Din raportul de expertiză întocmit de Institutul Medico-Legal rezultă că inculpatul suferă de psihopatie di-socială şi că se impune luarea măsurii de siguranţă sus menţionate, constând în tratament medical ambulatoriu în reţeaua Direcţiei Generale a Penitenciarelor iar ulterior, prin laboratorul medico-sanitar teritorial.

în raport cu acest act medico-legal, urmează să fie admis nu numai apelul declarat de parchet - dispunându-se obligarea la tratament medical - dar şi, în aceleaşi limite, apelul făcut de inculpat, deoarece măsura de siguranţă prevăzută în art. 113 C. pen. este menită să servească la amelioarea stării sale sanitare.

Motivele de apel privitoare la individualizarea pedepselor au fost găsite neîntemeiate.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 203/Al 1996

NOTĂ. Ni se pare că, în speţă, trebuia admis numai apelul declarat de parchet, nu şi apelul făcut de inculpat căruia, prin soluţia adoptată, i s-a agravat situaţia.

Este adevărat că, pornindu-se de la considerentul că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical se înfăţişează ca o modalitate legală prin care este ocrotit însuşi interesul celui faţă de care ea este luată (v. C. Bulai, ŞL Bocăneţ, Condiţiile procesuale pentru luarea măsurilor de siguranţă a obligării la tratament medical şi a internării medicale, RRD nr. 10/1971, p. 103), în literatura juridică s-a exprimat părerea că, prin obligarea inculpatului la tratament medical în propria cale de atac, nu numai că nu se agravează situaţia acestuia, dar chiar se dă satisfacţie interesului său de a primi îngrijirea medicală de care are nevoie (v. I. Neagu şi V. Pătulea, note la Tj. Timiş, dec. pen. nr. 69/1978, RRD nr. 1/979, p. 44).

Această opinie face însă abstracţie de faptul - corect relevat prin decizia nr. 146/A/1996 a Curţii de Apel Bucureşti, s. II-a pen. - că măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, fiind o sancţiune de drept penal, are caracter coercitiv, prin restrângerea libertăţii persoanei; cel faţă de care s-a luat această măsură este constrâns să se supună unui tratament medical şi, prin însuşi acest fapt, libertatea sa suferă o îngrădire. în aceste condiţii, prin aplicarea art. 113 C. pen., în apelul inculpatului, se încalcă principiul non reformatio in pejus. împrejurarea că, prin obligarea la tratament medical, se urmăreşte nu numai înlăturarea unei stări de pericol pentru societate, ci şi ocrotirea sănătăţii inculpatului nu infirmă această concluzie:

atâta vreme cât grija pentru sănătatea inculpatului se concretizează în impunerea unei măsuri, are loc o încălcare a libertăţii acestuia de a nu se supune, dacă voieşte, acelei măsuri. Nici chiar faptul că inculpatul ar putea cere, în calea sa de atac, să fie supus unui tratament medical, nu schimbă concluzia de mai sus; acceptarea inculpatului de a i se aplica o sancţiune de drept penal, oricare ar fi ea, nu modifică natura acelei sancţiuni, care îşi păstrează atât caracterul coercitiv, cât şi efectul restrictiv de libertate (v. Doru Pavel, notă la Tj. Timiş, dec. pen. nr. 69/1978, RRD nr. 1/1979,p. 44; CSJ, sp., dec. nr. 1130/1992, Dr. nr. 3/1993, p. 89). In cazul în care nu există şi apelul procurorului, cererea inculpatului apelant sau recurent, de a fi tratat medical, poate fi satisfăcută pe cale administrativă - instituţiile sanitare având obligaţia de a acorda tratamentul medical adecvat oricărui bolnav care îl solicită - fără a fi necesar să se ia, în acest scop, măsura de siguranţă prevăzută în art. 113 C. pen.
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Orice măsură de siguranţă, inclusiv obligarea la tratament medical, este o sancţiune de drept penal, de natură să aducă o restrângere a libertăţii personale, deci are caracter coercitiv; cel faţă de care se ia măsura obligării la tratament medical este cânstrâns să se supună unui asemenea tratament.

Prin urmare, aplicând dispoziţiile art. 113 C. pen. în apelul inculpatului, se aduce o atingere principiului neagra-vării situaţiei în propria, cale de atac, încălcându-se prevederile art. 372 C. proc. pen.

Chiar dacă inculpatul cere, el însuşi, în propriul apel, să i se aplice prevederile art 113 C. pen., solicitării sale nu i se poate da curs, deoarece - obligarea la tratament medical fiind o sancţiune de drept penal - numai împrejurarea că prin această măsură se urmăreşte şi ocrotirea sănătăţii inculpatului nu este de natură să excludă caracterul său coercitiv şi încălcarea dispoziţiilor art 372 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 146/Al 1996

NOTĂ. A se vedea nota la C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 203/A/1996
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
în apelul declarat de parchet în favoarea inculpatului condamnat nu se poate lua măsura obligării la tratament medical - chiar dacă prin raportul de expertiză medico-legală s-ar recomanda aplicarea art. 113 C. pen. deoarece măsura de siguranţă are caracter coercitiv, restrictiv de libertate şi, ca atare, prin luarea ei, s-ar încălca regula non reformatio in pejus prevăzută în art. 172 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 170/1998
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 109 "(1) Dacă făptuitorul, din cauza unei boli, inclusiv cea provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanţe psihoactive, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
(2) Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu urmează tratamentul, se poate dispune internarea medicală.
(3) Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei."

Detalii: legeaz.net/.../art-109
Răspunde