Art. 176 Cod penal Omorul deosebit de grav Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Secţiunea I
Omuciderea

Art. 176

Omorul deosebit de grav

Omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

a) prin cruzimi;

b) asupra a două sau mai multor persoane;

c) de către o persoană care a mai săvârşit un omor;

d) pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;

e) asupra unei femei gravide;

f) asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

g) de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.

Cod penal actualizat prin:

Lege nr. 278/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi din 4 iulie 2006, Monitorul Oficial 601/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 176 Cod penal Omorul deosebit de grav Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Comentarii despre Art. 176 Cod penal Omorul deosebit de grav Omuciderea INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

     

# alina petrea 12-Iulie-2012
Există tentativă la infracţiunea de omor chiar dacă leziunile suferite nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate, atâta vreme cât în raport cu regiunea anatomică în care a aplicat lovitura, cu obiectul folosit şi cu intensitatea loviturii se apreciază că inculpatul a prevăzut că, în urma acţiunii sale, victima ar putea să moară şi a acceptat survenirea acestui rezultat, care totuşi - datorită altor împrejurări sau situaţii - nu s-a produs.

C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 161/A/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Atâta vreme cât cei patru inculpaţi, acţionând cu aceeaşi finalitate - uciderea victimei pentru a o deposeda de căruţă - au aplicat acesteia numeroase lovituri, ne aflăm în faţa unui caz de coautorat la infracţiunea de omor, chiar dacă numai doi dintre ei au lovit victima cu cuţitul, produ-cându-i leziunile ce i-au cauzat moartea; activitatea fiecărui participant constituind o parte dintr-o acţiune indivizibilă de săvârşire a omorului, în cauză nu se poate vorbi de doi autori, identificaţi în persoana celor care au aplicat loviturile prin ele însele mortale şi de doi complici - care au lovit victima numai cu pumnii şi picioarele, au contribuit la imobilizarea ei şi au dat celorlalţi cuţitul corp delict deoarece toţi participanţii sunt coautori.

C. Apel Bucureşti, s. 1 pen., dec. nr. 40/AJ1996

NOTĂ. în practica judiciară este, în mod constant, admis că, în acele situaţii în care mai multe persoane, acţionând cu intenţia de a ucide, au aplicat victimei numeroase lovituri, ne aflăm în faţa unui caz de coautorat, chiar dacă numai una din loviturile date a fost mortală; de aceea, în asemenea situaţii, nici nu este necesar - pentru determinarea poziţiei juridice a fiecărui participant - să se stabilească care anume dintre ei a aplicat lovitura mortală (v.: TS, sp., dec. nr. 1382/1983, CD, p. 202; TS, sp., dec. nr. 1940/1980, R. 2, p. 40; TS, sp., dec. nr. 360/1979, RRD nr. 10/1979, p. 66; TS, sp. dec. nr. 32/1977, CD, p. 221; TS, sp., dec. nr. 467/1978, CD, p. 318; TS, sp., dec. nr. 21/1976, CD, p. 275; TS, sp., dec. nr. 2062/1974, CD, p. 30; TS, sp., dec. nr. 3795/1970, RRD nr. 4/1971, p. 143; TS, sm., dec. nr. 14/1987, CD, p. 285; C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 153/A/1995, Culegere VI, p. 121; Tm. Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 38/1992, Culegere III, p. 229; Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 70/1990, Culegere I, p. 105).
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
în cazul în care tentativa infracţiunii de omor, prevăzută în art. 20 raportat la art 174 C. pen., a fost comisă în stare de provocare, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea, mai întâi, a dispoziţiilor referitoare la tentativă şi apoi a celor referitoare la circumstanţele atenuante.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea - consumată - de omor fiind, conform art 174 C. pen., închisoarea de la 10 la 20 de ani, potrivit art. 21 alin. 2 C. pen., tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului special, deci cu închisoare între 5 şi 10 ani. Pe de altă parte, conform art. 76 lit. b) C. pen., când minimul special al pedepsei este - ca în speţă - de 5 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară, ca efect al circumstanţelor atenuante, sub minimul special, dar nu mai jos de un an.

Aşadar, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului - în sarcina căiuia s-a reţinut o tentativă de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art 73 lit b) C. pen. - este nelegală şi urmează a fi redusă, fără a se depăşi limita minimă sus menţionată (în speţă, ea a fost stabilită la 3 ani închisoare).

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 151/A/1996
Răspunde
 
# tudordan 12-Iulie-2012
Infracţiunea de omor deosebit de grav - reţinută în sarcina inculpatului minor - se pedepseşte, potrivit art. 176 C. pen., cu detenţiune pe viaţă sau cu închidoare de la 15 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Pe de altă parte, potrivit art 109 C. pen., limitele pedepsei ce se poate aplica minorului se reduc la jumătate, iar când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, minorului i se aplică închisoarea de la 5 la 20 de ani.

în speţă, prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul minor pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 174, 176 liL a C. pen., cu aplicarea art 75 liL a) C. pen. şi art. 109 C. pen., la 12 ani închisoare.

întrucât nu a motivat care din cele două pedepse alternative prevăzute de art 176 C. pen. a ales, înseamnă că instanţa s-a oprit asupra celei mai favorabile inculpatului, adică asupra închisorii pe timp limitat; această concluzie este întărită de faptul că, celorlalţi trei inculpaţi - majori - instanţa le-a aplicat pedepse între 16 şi 18 ani închisoare.

Ca atare, întrucât pedeapsa ce putea fi aplicată inculpatului minor era închisoarea între 7 ani şi 6 luni şi 10 ani, curtea, admiţând recursul acestuia, urmează a-1 condamna la 9 ani închisoare.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 58/A/1996

NOTĂ. a) Minimul pedepsei închisorii ce se putea aplica inculpatului minor nu era de 7 ani şi 6 luni - aşa cum consideră curtea - ci de 5 ani. Articolul 109 alin. 1 C. pen. prevede, în mod expres că, în urma reducerii la jumatate a limitelor pedepsei ce se poate aplica minorului, "în orice caz, minimul pedepsei nu va depăşi 5 ani". Această prevedere este în concordanţă cu dispoziţia alin. 2 al aceluiaşi articol, din care rezultă că şi, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este detenţiunea pe viaţă, minimul special al pedepsei închisorii ce se poate aplica minorului este tot de 5 ani.

b) Instanţa de apel a omis să observe că, în sarcina inculpaţilor, s-a reţinut şi circumstanţa agravantă legală prevăzută în art. 75 lit. a) C. pen., ceea ce, în conformitate cu prevederile art 78 C. pen., permite depăşirea maximului, de 10 ani, al pedepsei ce, la acea dată, se putea aplica minorului, în baza art. 176 combinat cu art. 109 C. pen.
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Raportul medico-legal de autopsie conchide că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple echimoze, hematoame gigant în părţile moi şi fracturi de stern, coaste şi piramidă nazală.

împrejurarea că multiplele leziuni menţionate mai sus au fost cauzate victimei prin lovituri repetate aplicate cu pumnii, picioarele şi cu un obiect contondent, pe parcursul unui interval mare de timp, în care inculpatul a părăsit de două ori locul faptei, reluând de fiecare dată acţiunea violentă asupra victimei, impune concluzia că aceasta a decedat după suferinţe prelungite, care au semnificaţia unor "cruzimi" în sensul art. 176 lit. a C. pen.

C. Apel Bucureşti, s. all-apen., dec. nr. 16/A/1998
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la omor deosebit de grave, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b C. pen., săvârşită prin aceea că, aflându-se într-un bar şi fiind provocat ce cele două persoane vătămate, a aplicat acestora, cu un cuţit, mai multe lovituri, în zone vitale ale corpului, periclitându-le viaţa.

Motivul invocat, în apelul său de către procuror - în sensul că instanţa a omis a face şi aplicarea art. 175 lit. i C. pen., întrucât inculpatul a săvârşit fapta în public - nu este întemeiat deoarece prima instanţă a dat faptei o încadrare juridică mai gravă (tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 176 lit. b C. pen.) şi a aplicat inculpatului o pedeapsă corespunzătoare acestei încadrări juridice.

Dacă s-ar admite punctul de vedere susţinut de parchet s-ar ajunge la o soluţie inadmisibilă, căci ar urma ca pentru una şi aceeaşi faptă inculpatului să i se aplice trei pedepse: două pentru cele două tentative de omor calificat săvârşite în public, prevăzute fiecare în art. 20 raportat la art. 175 lit. i C. pen. şi una pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşit asupra a două persoane.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 309/1998

Notă: Este de principiu că în cazul în care una şi aceeaşi faptă prevăzută de legea penală este săvârşită în condiţiile mai multor agravante legale -chiar prevăzute în texte diferite - toate aceste agravante trebuie reţinute, în mod cumulativ, pentru ca fapta să primească o încadrare juridică completă şi, deci, corectă.

în speţă, infracţiunea de omor (în forma tentativei) a fost săvârşită în două împrejurări agravante: a) în public, ceea ce atrage încadrarea ei, sub denumirea de "omor calificat", în art. 175 lit. i C. pen. şi b) asupra a două persoane, ceea ce determină încadrarea ei, sub denumirea de "omor deosebit de grav", în art. 176 lit. b C. pen. Aceste împrejurări, caracterizând, ambele, în mod cumulativ, aceeaşi faptă, este normal ca ele să se regăsească, amândouă, în încadrarea juridică - unică - a acesteia. Nu interesează dacă una din ele atrage o răspundere penală mai puţin gravă decât cealaltă; această situaţie nu elimină existenţa ei materială, obiectivă şi, pe cale de consecinţă, nu o poate înlătura din caracterizarea juridică ce trebuie dată faptei, după cum ea nu poate fi ignorată nici cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei.

Aşadar, în mod greşit s-a respins cererea parchetului de a se face şi aplicarea art. 175 lit. i C. pen. Dacă această cerere ar fi fost admisă, nu s-ar fi ajuns -aşa cum motivează curtea - la situaţia ca inculpatului să i se aplice trei pedepse, căci ambele agravante caracterizând o faptă unică, încadrată în art. 20 raportat Ia art. 175 lit. i şi art. 176 lit. b C. pen., ar fi urmat ca inculpatul să fie condamnat la o singură pedeapsă.
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Pentru existenţa infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit. a C. pen. - omor săvârşit prin cruzimi - este necesar ca inculpatul să fi provocat uciderea victimei în mod lent prin folosirea unor procedee ce au cauzat acesteia chinuri mari, prelungite, care nu trebuie confundate cu suferinţele inerente oricărei fapte de omor.

Cruzimile, în săvârşirea unei activităţi ucigătoare, sunt acte de chinuire suplimentară a victimei, comise voit, cu conştiinţa că astfel i se amplifică suferinţele.

în speţă, împrejurarea că inculpaţii - condamnaţi pentru tentativă de omor deosebit de grav (art. 20 raportat la art. 176 lit. a C. pen. - au lovit victima în mod repetat cu obiecte contondente, punându-i în primejdie viaţa, nu poate justifica concluzia că aceasta a fost supusă unor acte de cruzime, ci doar unor suferinţe obişnuite în caz de omor.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 365/1998
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Fapta inculpatului care, conducând un autoturism şi încălcând unele reguli de circulaţie rutieră, atunci când a fost oprit în vederea identificării de un subofiţer de poliţie aflat în exerciţiul funcţiei, a săvârşit asupra acestuia acte grave de violenţă, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa, constituie numai o tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 176 lit. f C. pen., nu şi infracţiunea de ultraj prevăzută în art. 239 alin. 1,2 şi 3 C. pen., deoarece elementele acestei din urmă infracţiuni se regăsesc, ca circumstanţă agravantă, în conţinutul infracţiunii prevăzute în art. 176 lit. f C. pen.

Dacă inculpatul a fost trimis în judecată pentru ambele infracţiuni, aflate în concurs, soluţia de achitare pentru infracţiunea de ultraj este nelegală, deoarece, fapta fiind unică, instanţa nu putea ca, pentru aceeaşi faptă, să pronunţe două soluţii diferite: condamnare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, săvârşită în forma tentativei, şi achitare pentru infracţiunea de ultraj; soluţia corectă era schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 176 lit. f C. pen. şi art. 239 alin. 1-3 C. pen., în art. 20 raportat la art. 176 lit. f C. pen. şi condamnarea inculpatului în baza acestor din urmă prevederi legale.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 369/1998
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
a. Inculpatul (care în trecut a mai suferit o condamnare la 18 ani închisoare pentru infracţiunea de omor) a fost trimis în judecată pentru faptul că în noaptea de 2/3 aprilie 1996, aflându-se într-o avansată stare de ebrietate, a ucis, fără nici un motiv, prin multiple lovituri de cuţit, pe tatăl şi pe concubina sa.

Prin rechizitoriu această faptă a fost caracterizată de omor calificat şi deosebit de grav, fiind încadrată în art. 174,175 lit. c şi 176 lit. b şi c. C. pen.

Prima instanţă - care l-a condamnat pe inculpat la detenţiune pe viaţă - a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit. b şi c C. pen.

Tribunalul a motivat această schimbare de încadrare juridică arătând, în esenţă, că: în Codul penal nu există o singură infracţiune - de omor calificat şi omor deosebit de grav -, fiecare având condiţii de incriminare şi pedepse proprii; faptul că una din victime era tatăl inculpatului este irelevant pentru încadrarea juridică a faptei, căci, atâta vreme cât inculpatul a ucis două persoane - împrejurare ce atrage caracterizarea faptei ca omor deosebit de grav (art. 176 lit. b C. pen.) - nu mai interesează dacă una din victime era o ruda apropiată a inculpatului; condamnându-1 pe inculpat pentru omor deosebit de grav, acesta nu mai poate fi condamnat şi pentru omor calificat, deoarece ar însemna a-l pedepsi de două ori pentru uciderea tatălui său.

Apelul declarat de parchet care invocă, printre altele, greşita schimbare a încadrării juridice, este întemeiat.

Infracţiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen. este infracţiunea-tip, dispoziţiile art. 175 şi 176 cuprinzând forme agravate ale omorului.

Ca urmare, împrejurările concrete faptice trebuie raportate întotdeauna mai întâi la infracţiunea-tip, urmând ca apoi, când este cazul, să se reţină agravantele. Or, cum în speţă este vorba de o unitate infracţională, dar omorul a fost săvârşit în condiţiile a două agravante - pe de o parte, au existat două victime şi, pe de altă parte, una dintre acestea este tatăl inculpatului -, încadrarea juridică trebuie să cuprindă ambele calificări.

împrejurarea că una din victime are calitatea de rudă apropiată a inculpatului nu exclude reţinerea şi a agravantei prevăzute în art. 176 lit. b C. pen., ci dimpotrivă agravează condiţia săvârşirii omorului asupra a două persoane.

Cât priveşte regimul sancţionator, este evident că, fiind vorba de o unitate infracţională, se va aplica o singură pedeapsă, în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea cea mai gravă.

în consecinţă, se va admite apelul declarat de parchet, se va schimba încadrarea juridică în sensul celei reţinute prin rechizitoriu şi se va aplica aceeaşi pedeapsă.

b. Aplicarea, ca pedeapsă principală a detenţiunii pe viaţă nu face inaplicabile prevederile art. 65 C. pen., referitoare la pedeapsa complementară a interziceii unor drepturi.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 163/A/1998
Răspunde
 
# silvia 21-Martie-2013
se schimba pedeapsa unei condamnari (reducere pedeapsa ) art.20 rap. la art. 176 lit. b cp. in cazul unei condamnari de 7 ani 6 luni definitivata in 8.04.2008 ?
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):

► Art. 189 "(1) Omorul săvârşit în vreuna dintre următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde săvârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracţiune de omor sau o tentativă la infracţiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte."

Detalii: legeaz.net/.../art-189
Răspunde