Art. 181 Cod penal Vătămarea corporală Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Capitolul I
INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Secţiunea II
Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii

Art. 181

Vătămarea corporală

Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută la alin. 1 săvârşită asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. În cazul faptelor prevăzute la alin. 11 acţiunea penală se pune în mişcare şi din oficiu.

Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.

Cod penal actualizat prin:

Lege nr. 197/2000 - pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul penal din 13 noiembrie 2000, Monitorul Oficial 568/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 181 Cod penal Vătămarea corporală Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

Comentarii despre Art. 181 Cod penal Vătămarea corporală Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII, INTEGRITĂŢII CORPORALE ŞI SĂNĂTĂŢII

     

# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Inculpatul fiind condamnat - printr-o sentinţă pronunţată la 28 ianuarie 1998 - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 181 C. pen., a fost obligat să plătească unităţii sanitare în care a fost internată victima în perioada 13-22 mai 1997, suma de 1. 660. 900 Iei despăgubiri civile.

Parchetul a atacat cu apel sentinţa, susţinând că părţii civile - unitatea sanitară - nu i s-au acordat în întregime despăgubirile la care era îndreptăţită, deoarece în perioada 11-17 decembrie partea vătămată a fost reinternată în acelaşi spital, cu o afecţiune în a cărei antecedenţă cauzală se înscriu leziunile produse de agresiunea inculpatului.

Apelul fiind respins, parchetul a făcut recurs, invocând - în baza art. 385^9 pct. 17^1 - acelaşi motiv.

Din examinarea actelor cauzei se constată că, într-adevăr, la 15 ianuarie 1998 - la termenul anterior aceluia în care cauza a fost judecată în fond -s-a depus la dosar un bilet de ieşire din spital din care rezultă reinternarea persoanei vătămate în perioada 11-17 decembrie 1997 şi legătura de cauzalitate dintre vătămarea corporală săvârşită de inculpat şi maladia care a impus reinternarea.

In aceste condiţii, se impunea - fără să se încalce dispoziţiile art. 15 C. proc. pen. - ca instanţele să solicite unităţii sanitare precizarea cheltuielitor făcute cu asistenţa medicală acordată victimei în noua perioadă de spitalizare şi să rezolve integral acţiunea civilă.

Momentul citirii actului de sesizare, ca moment limită până la care, conform art. 15 C. proc. pen, se poate face constituirea de parte civilă, este instituit numai pentru persoanele fizice cu capacitate de exerciţiu deplină, nu şi pentru persoanele juridice la care se referă art. 145 C. pen.

De aceea, chiar dacă unitatea sanitară nu s-ar fi constituit parte civilă sau - cum este în speţă - nu a notificat instanţei, printr-o nouă adresă, majorarea pretenţiilor sale de despăgubiri, ca urmare a reinternării persoanei vătămate, instanţele erau obligate ca, din oficiu, să facă demersurile necesare pentru a cunoaşte valoarea integrală a prejudiciului cauzat indirect unităţii sanitare prin fapta săvârşită şi, în raport cu aceasta, să soluţioneze în întregime latura civilă a cauzei.

în consecinţă, se va admite recursul, se vor casa în parte cele două hotărâri, numai în ce priveşte latura civilă şi, conform art. 385^15 pct. 2 lit. d C. proc. pen, se va reţine cauza pentru rejudecare, solicitându-se unităţii sanitare acte cu privire la valoarea cheltuielitor de spitalizare efectuate în perioada 11-17 decembrie 1997.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 975/1998

Notă: Dispoziţiile art. 17 alin. 1 C. proc. pen, potrivit cărora acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu când persoana vătămată este o unitate dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen, sunt aplicabile în prezent - astfel cum rezultă din prevederile art. 41 şi 135 din Constituţie - numai persoanelor juridice de drept public şi regiilor autonome care administrează bunuri din domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Prin sentinţa pronunţată de judecătorie inculpatul a fost condamnat la 9 luni închisoare şi obligat a plăti persoanei vătămate, constituită parte civilă, suma de 15.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută în art. 181 C. pen. Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpatul şi partea civilă; aceasta din urmă susţine - invocând cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 10 C. proc. pen. - că, deşi a atacat cu apel sentinţa primei instanţe, tribunalul a omis să se pronunţe asupra apelului declarat de ea.

întrucât actele dosarului confirmă susţinerile părţii civile şi, ca atare, într-adevăr, decizia atacată este afectată de cazul de casare invocat, urmează a se admite apelurile declarate de inculpat şi de partea civilă şi a se trimite cauza, pentru rejudecarea ambelor apeluri, la instanţa de apel.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 599/1998

Notă: a. Ni se pare că, din moment ce apelul declarat de partea civilă nu a fost soluţionat - prin admitere sau respingere -, adică lipsind însuşi obiectul recursului (o hotărâre pronunţată în apel), acesta trebuia respins ca inadmisibil, în baza art. 385^15 pct. 1 lit. a C. proc. pen; totodată, se impunea ca instanţa de recurs să dispună restituirea dosarului instanţei de apel, pentru ca să judece (nu să rejudece) apelul făcut de partea civilă (v., în acest sens, C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 2/1997, Culegere VIII, p. 265). în sensul soluţiei adoptată de curte, v. C. Apel Bacău, dec. pen. nr. 180/ 1995, comentată aprobativ de A. Ungureanu, Din practica judiciară a Curţii de Apel Bacău (I), RDP nr. 1/1997, p. 106; C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 629/1994, Culegere V, p. 215.

b. în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere exprimat prin decizia de mai sus - acela că nepronunţarea tribunalului asupra apelului declarat de partea civilă constituie cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 10 C. proc. pen. - soluţia admiterii recursului, cu trimitere la instanţa de apel, trebuia limitată la situaţia părţii civile.

în conformitate cu dispoziţiile art. 385^6, art. 385^2 şi 362 lit. b C. proc. pen., recursul părţii civile devoluează cauza numai cu privire la latura civilă şi numai în legătură cu soluţia care o priveşte, pentru orice lipsă care este în defavoarea ei. Aceasta înseamnă că admiterea recursului părţii civile -pentru orice motiv ar fi pronunţată - nu poate avea ca efect, prin însuşi acest fapt, şi admiterea recursului declarat de inculpat. O asemenea soluţie s-ar întoarce, de altfel, împotriva părţii civile recurente, căci interesele acesteia şi ale inculpatului fiind divergente, când se admite în totalitate -ca în speţă - recursul inculpatului, implicit se aduce atingere intereselor părţii civile.


Când decizia instanţei de apel este atacată cu recurs atât de partea civilă cât şi de inculpat, recursul acestuia din urmă poate fi admis numai în baza unor motive proprii de casare, şi nicidecum prin valorificarea şi în recursul său a motivelor care au dus la casarea deciziei în recursul părţii civile. Or, în speţă, recursul declarat de inculpat nu a fost examinat (nici măcar nu s-au indicat motivele invocate), ci a fost admis pur şi simplu (nu numai în latura civilă, dar şi în latura penală, care nu putea fi pusă în discuţie prin recursul părţii civile) doar pentru că decizia instanţei de apel a fost casată ca efect al recursului făcut de partea civilă.
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):
► Art. 194 "(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecinţe:
a) o infirmitate;
b) leziuni traumatice sau afectarea sănătăţii unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;
c) un prejudiciu estetic grav şi permanent;
d) avortul;
e) punerea în primejdie a vieţii persoanei,
se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Când fapta a fost săvârşită în scopul producerii uneia dintre consecinţele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Tentativa la infracţiunea prevăzută în alin. (2) se pedepseşte."

Detalii: legeaz.net/.../art-194
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):
► Art. 199 "(1) Dacă faptele prevăzute în art. 188,art. 189 şi art. 193-195 sunt săvârşite asupra unui membru de familie, maximul special al pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime.
(2) În cazul infracţiunilor prevăzute în art. 193 şi art. 196 săvârşite asupra unui membru de familie, acţiunea penală poate fi pusă în mişcare şi din oficiu. Împăcarea înlătură răspunderea penală."

Detalii: legeaz.net/.../art-199
Răspunde