Art. 213 Cod penal Abuzul de încredere INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII

Capitolul IV
INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII

Art. 213

Abuzul de încredere

Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendă.

Dacă bunul este proprietate privată, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 213 Cod penal Abuzul de încredere  INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII

Comentarii despre Art. 213 Cod penal Abuzul de încredere INFRACŢIUNI CONTRA DEMNITĂŢII

     

# diana 16-Iulie-2012
Inculpatul fiind trimis în judecată pentru infracţiunea de abuz de încredere prevăzută în art. 213 C. pen., prima instanţă, luând act de retragerea plângerii prealabile, a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. hC. proc. pen.; această sentinţă fiind atacată cu apel de către partea vătămată, care susţine că în mod greşit nu i s-au acordat despăgubiri civile, tribunalul a respins apelul ca tardiv.

Fiind sesizată cu recursul părţii vătămate, curtea consideră că, deşi tribunalul a soluţionat un apel împotriva unei sentinţe ce nu putea fi atacată decât pe calea recursului, atâta timp cât apelul a fost respins - corect - ca tardiv, nu există nici un motiv care să determine casarea hotărârilor pronunţate în cauză, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 529/1998

Notă: Recursul trebuia, într-adevăr, respins, dar - după părerea noastră -ca inadmisibil, nu ca nefondat.

Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată - abuz de încredere (art. 213 C. pen.) - fiind dintre acelea pentru care, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a C. proc. pen., plângerea prealabilă se adresează instanţei de judecată, sentinţa pronunţată de judecătorie nu putea fi atacată - în conformitate cu prevederile art. 361 alin. 1 lit. a şi art. 385' alin. 1 lit. a C. proc. pen. - decât cu recurs.

în consecinţă, tribunalul trebuia să caracterizeze calea de atac - intitulată "apel" - folosită de partea vătămată ca recurs şi să o soluţioneze ca atare. Or, în condiţiile în care partea vătămată şi-a epuizat posibilităţile de a ataca sentinţa primei instanţe pe căile ordinare de atac - prin folosirea unicei căi ce îi stă la dispoziţie, potrivit legii, fiind indiferent dacă a intitulat-o sau nu corect -, decizia tribunalului, dată în ultima instanţă, nu mai putea fi atacată cu recurs (v., în acest sens, C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 29/1994, Culegere V, p. 148).
Răspunde
 
# defara 04-Februarie-2014
Corespondența cu noul Cod Penal (Legea nr. 286/2009):
► Art. 238 "(1) Însuşirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredinţat în baza unui titlu şi cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate."

Detalii: legeaz.net/.../art-238
Răspunde