Art. 64 Cod penal Interzicerea unor drepturi Pedepsele complimentare PEDEPSELE COMPLIMENTARE ŞI PEDEPSELE ACCESORII APLICABILE PERSOANEI FIZICE

Condamnându-i pe inculpaţi - cetăţeni străini - la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, pentru infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută în art. 282 alin. 2 raportat la art. 284 C. pen., prima instanţă le-a aplicat şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, prevăzută în art 64 lit b) şi c) C. pen. (dreptul de a alege sau de a fi ales în organele puterii de stat şi în funcţii elective de stat sau publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat).

Critica formultată prin recursul său de parchet în sensul că, inculpaţii fiind cetăţeni străini, dispoziţiile art 64 lit. a) şi b) C. pen. nu le puteau fi aplicate, nu este întemeiată, deoarece, potrivit art 282 C. pen., în cazul săvârşirii infracţiunii prevăzute în acest text, interzicerea unor drepturi este obligatorie.

Prima instanţă a greşit însă, atunci când, deşi a aplicat corect dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., a făcut referire şi la art 65 C. pen., deoarece, aplicarea pedepsei complimentare fiind obligatorie - aşa cum s-a arătat - potrivit art 282 C. pen., referirea trebuia făcută la acest din urmă text de lege.

în consecinţă, se va admite apelul făcut de parchet, se va desfiinţa în parte sentinţa, se va înlătura aplicarea art. 65 C. pen. iar inculpaţilor li se va interzice, pe o durată de 2 ani, exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., făcându-se referire la art 282 C. pen.

C. apel. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 21/A/1996

NOTĂ. a) Prin "dreptul de a alege" în organele puterii de stat şi în funcţii elective, de stat sau publice, la care se referă art. 64 lit a) C. pen., se înţelege dreptul acordat cetăţenilor români de a participa, în calitate de alegători, la alegerile pentru organele puterii de stat sau pentru funcţii de felul celor sus arătate, iar prin "dreptul de a fi ales" se înţelege dreptul cetăţenilor români de a candida la asemenea alegeri (v.: V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului penal român, voi. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1970, p. 86). Dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzut în art. 64 lit. b) C. pen., fiind subordonat, sub aspectul interzicerii sale - conform art. 64 alin. ultim C. pen. - dreptului înscris la lit. a), presupune, de asemenea, în mod necesar, pentru titularul său, calitatea de cetăţean român.

Aceasta înseamnă că, inclusiv în situaţiile în care este prevăzută de lege, cetăţenilor străini nu li se poate aplica pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca fiind lipsită de obiect (TS, sm., dec. nr. 64/1977, RRD nr. 2/1978, p. 56; C. Apel Timişoara, dec. pen. nr. 58/A/1995, Dr. nr. 9/1996, p. 137; C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 153/A/1996, nepublicată).

Inaplicabilitat ea faţă de cetăţeanul străin a pedepsei interzicerii drepturilor sus arătate rezultă, de altfel, şi din împrejurarea că, pentru infracţiunile prevăzute în art 158 şi 159 C. pen. (actele duşmănoase contra statului, spionajului)

- infracţiuni al căror subiect activ poate fi numai un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie - nu este prevăzută pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, dar aceleaşi fapte, când sunt comise de cetăţeni români (fiind incriminate ca trădare - art 155 G. pen.; trădare prin ajutarea inamicului - art. 156 C. pen.; trădare prin transmitere de secrete

- art. 157 C. pen.), sunt sancţionate şi cu această pedeapsă.

In mod nejustificat, deci, s-a considerat nefondat motivul de apel formulat de parchet.

b) Pe de altă parte, dacă s-ar considera că, în speţă, pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi trebuia aplicată, fiind prevăzută de lege - aşa cum, fără temei, au socotit tribunalul şi curtea - atunci sentinţa primei instanţe nu putea fi desfiinţată pentru motivul că, în cuprinsul ei s-ar face, în mod greşit, referire la prevederile art. 65 C. pen., atâta vreme cât, în alin. 2 al acestui text, se prevede tocmai că "aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă".

Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută în art. 64 lit. a şi b C. pen. nu poate fi aplicată, nici atunci când legea o prevede expres, cetăţenilor străini, deoarece aceştia nu se bucură, în România, de dreptul de a alfege şi a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, şi de dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Inaplicabilitat ea faţă de cetăţeanul străin a pedepsei interzicerii drepturilor mai sus-arătate rezultă, de altfel, şi din împrejurarea că pentru infracţiunile prevăzute în art. 158 şi 159 C. pen. (actele duşmănoase contra statului, spionajul) - infracţiuni al căror subiect activ poate fi numai un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie - nu este prevăzută pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, dar aceleaşi fapte când sunt comise de cetăţeni români (fiind incriminate ca trădare - art. 155 C. pen.; trădare prin ajutarea inamicului - art. 156 C. pen.; trădare prin transmitere de secrete - art. 157 C. pen.), sunt sancţionate şi cu această pedeapsă.