ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată Drepturile şi libertăţile fundamentale

CAPITOLUL II
Drepturile şi libertăţile fundamentale

ARTICOLUL 44

Dreptul de proprietate privată

(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.

(5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

(7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre ARTICOLUL 44 Dreptul de proprietate privată Drepturile şi libertăţile fundamentale




# Simion 29-Martie-2016
Buna ziua. As dorii sa îmi spuneti si mie care sunt cele necesare pentru a trece partea mea de propietate comuna in propietate privata. Mai explicit intr-o casà cu 3 apartamente,mansarda este la comun. Cum pot si ce demersuri trebuie sa parcurg pentru a-mi cere treimea mea ,sa construiesc ceva pe ea si sa am drept de uz doar eu la aceasta?
Răspunde
 
# doru herculane 12-Februarie-2016
Am o garsonieră la partierul blocului si vreau să construiesc un balcon de 8 metri pătrati am acordu vecinilor ,am făcut dezmnbrarea și cînd a venit cefeul apare propretar pe pămînt statul român ,juristul primăriei spune că nu poate să fie băgat în ședința consiliuli local pentru că nu este legal.Vă rog să-mi spuneți cum pot să intru în posesia acestui pămînt. Vă mulțumesc.
Răspunde
 
# irina 19-Ianuarie-2016
Buna seara,
In speranta ca voi primi un raspuns , va multumesc anticipat ! Am probleme cu vecinul...si-a taiat un copac , iar in cadere mi-a distrus gardul . A inlocuit partile distruse fara sa ma anunte , eu am descoperit din intamplare uitandu ma pe inregistrarile de pe camera video montata in curte . Am mers la politie dar mi s-a spus ca ei nu au ce sa faca , ca trebuie sa il chem in instanta si ca dupa parerea lor nu ii vor face nimic ...pt ca lipseste intentia , intentia fiind s taie copacul nu sa imi strice gardul si sa intre in curte. Pe mine ma deranjeaza ca nu a repsectat dreptul la proprietate privata, ce ma sfatuiti ca pot face ?
Răspunde
 
# Meianu alexandra hrisafina 12-Ianuarie-2016
Bună seara pot face un act notarial. Vreau sa ma despart de tatăl copilului minor de comun acord dar nu vreau sa depind de el la înscrierea copilului la scoli
Răspunde
 
# Avram Petrica 03-Ianuarie-2016
am cumparat 0.5 ha pamint extrvilan in 2014 prin notariat am si intabulare dar nu pot sa muncesc aceasta propietate pt ca alt cetatean are contract de arendare si refuza sal lase .am sesizat politia au trimis dosarul la parchet si au emis ordonanta ca nu este penal sa merg in civil .am contestat la judectorul de camera care mia respins actiunea ca nefondata .cum se respecta dreptul la propietate ?
Răspunde
 
# John 03-Ianuarie-2016
Daca nu ai fost ruda de gradul 1 cu vanzatorul si cel care lucreaza terenul acum nu ti-a dat negatie inseamna ca vanzarea - cumpararea este nula :)
Răspunde
 
# valio 15-Ianuarie-2015
Buna ziua,
Unul dintre vecinii mei si-a extins apartamentul prin ocuparea unei parti din casa scarii. In acest fel, a ingustat intrarea mea in apartament cu aprox 1/3 din suprafata initiala. Este legal? Se poate face ceva pentru a se reveni la situatia anterioara? Nu se pune problema intelegerii sau medierii deoarece nu este o persoana potrivit. Multumesc.
Răspunde
 
# Georgeta 24-Octombrie-2015
nu este legal,scara este parte comuna si indivizibila si nu se poate folosi decit in scopul ce ia fost destinat.Faceti plingere la asociatia de propietari si daca nu rezolva dati-l in judecata
Răspunde
 
# morgan vlad 16-Ianuarie-2016
Incepeti demersurile si la primaria de care apartineti la serviciul Disciplina in constructii care v-a demara o ancheta.
Răspunde
 
# Ana 01-Martie-2014
Buna seara! Exist vreo lege care sa apere dreptul la viata privata si liniste a locatarilor care locuiesc la parterul unui bloc?
Mentionez ca suntem proprietarii unui apartament -din mai 2013-situat la parterul blocului, iar pe spatiul verde din fata balconului,de fapt chiar langa balconul nostru, este o banca_ sursa noastra de cearta cu restul vecinilor mai vechi in bloc, care nu "inteleg" de ce ne deranjeaza pe noi(nou mutati in bloc ) acea banca pe care ei se strang zi de zi, si bineanteles seara de seara sporovaind,barfind,spargand seminte- evident fara sa stranga in urma lor... etc.
Mi-e jena sa ies in propriul balcon sa pun rufele pe uscator- ca se uita "X" la orice miscare de-a mea, sau sa las geamul deschis de la balcon-exclus! -ar insemna ca eu si sotul sa vorbim folosind limbajul semnelor.
Banca este chiar sub balconul nostru, pusa de vecinul de la 4,care bineanteles poate sa doarma linistit in intimitatea locuintei sale! Am ajuns din pacate sa ne "cunoastem" cei 9 vecini din flecarelile lor, care pot fi auzite cu toate ca geamul este inchis .
Noi am vrea ca banca sa fie mutata de langa balconul nostru, dar ne-am lovit de raspunsul :" banca e aici de 7 ani,aici ramane !Voi sunteti doi,NOI SUNTEM MAJORITATEA!Ne-ati cerut voie sa o mutati?" -sotul meu mutand-o de langa balcon acum o saptamana cand a sapat si a facut curat cu intentia de a planta flori-cum ar trebui sa fie intr-un spatiu verde aflat in fata balconului si culmea si in fata blocului. A doua zi 2 vecini au mutat banca langa balconul nostru si tot ce plantase sotul si pe unde sapase au calcat cu picioarele, aratandu-si cu mandrie adidasii murdari de pamant, si amenintandu-ne ca asa vor face mereu, ca fac ei ceva pe buruienile noastre.
Spatiul verde nu ar trebuie sa fie calcat in picioare, iar o banca chiar langa balcon...este cosmarul unui proprietar cu apartamentul situat la parter.
Oare noi, ca proprietari ai unui apartament situat la parter ,nu avem dreptul la liniste si intimitate in propria locuinta ?Propritarul de la etajul 4,3,2,1 se bucura de aceste drepturi,este legea doar pentru ei?
Va trebui sa stam mereu cu geamul inchis si draperia trasa ca se uita cel de pe banca de langa balconul nostru.
Ce putem face?
Răspunde
 
# Dan 04-Ianuarie-2016
Plangere la politie pe legea 61.
Pe latura civila este posibila chiar si desfiintarea bancii, insa va fi nevoie de acordul majoritatii proprietarilor din bloc care se ia in cadrul adunarii.
Răspunde
 
# stanica ilie 21-Decembrie-2012
pe terenul meu intravilan sc cez (electrica) au un stilp de inalta tensiune am dreptul de a le cere sa -si mute stilpul sau sa ajungem la o intelegere. multumesc!
Răspunde
 
# av. icarol 21-Decembrie-2012
Da, încercaţi mai întâi să ajungeţi la o înţelegere şi dacă negocierea eşuează, respectiv nu primiţi nicio despăgubire, îi puteţi da în judecată.
Răspunde
 
# Apostol Melinda 06-Septembrie-2012
Reglementările constituţionale privind proprietatea, îndeosebi cea privată, au constituit în anii de aplicare a Constituţiei din 1991, subiectul preferat al disputelor doctrinare şi jurisprudenţiale.

Dacă art. 41, în ansamblul său, a fost şi este considerat un text constituţional reuşit, unele dispoziţii ale sale au fost deseori criticate, contestate sau pur şi simplu considerate cauzele nereuşitelor în domeniu. In fond această atmosferă a fost explicabilă şi chiar firească dacă avem în vedere funcţiile proprietăţii şi marea sa importanţă pentru om. Fără a exagera, în istorie, proprietatea a fost deseori viaţă sau moarte. Ca atare reglementările în domeniu au reflectat aceste zbateri şi nu rare ori dispoziţiile constituţionale s-au dovedit fie ineficiente, fie discutabile, sau chiar nedrepte.

Preocupările din ultimii ani şi-au găsit exprimare în propunerile de revizuire a dispoziţiilor constituţionale. Mai întâi s-a modificat titlul articolului el devenind “Dreptul de proprietate privată” în loc de “Protecţia proprietăţii private”. Titlul este mai potrivit având în vedere că dispoziţiile art. 41 se încadrează în capitolul privind drepturile fundamentale.

O modificare importantă este la alin. (2) al art. 41. Astfel se introduce cuvântul “garantată” alături de “ocrotită” în corelare cu prevederile alin. (1), potrivit cărora proprietatea este garantată. Dar substanţa revizuirii acestui alineat priveşte proprietatea privată asupra terenurilor. Dacă textul anterior stabilea că cetăţenii străini şi apatrizii nu puteau dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor, textul revizuit arată că aceştia pot dobândi acest drept numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. Este o evidentă schimbare de optică constituţională în spiritul principiilor democratice vest-europene privind libera circulaţie a capitalurilor, una din cele patru libertăţi fundamentale ale Pieţei Comune din Uniunea Europeană.

Interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de către străini şi apatrizi este de veche tradiţie constituţională românească. Ea s-a fondat pe ideea de protecţie a teritoriului ca parte constitutivă a statului. Este îndeobşte admis şi cunoscut că statul este suma a trei elemente: teritoriu, populaţie şi suveranitate. De asemenea, atât statul în întregul său, cât şi elementele sale componente sunt inalienabile şi indivizibile. In perspectiva unei Europe organizată sub forma Uniunii, aceste reguli nu se pierd ci doar sunt ridicate la un nivel instituţional mai înalt. Iar garanţia păstrării acestor principii se regăseşte în: aderarea la Uniunea Europeană; tratatele internaţionale; reciprocitatea; legea organică; moştenirea legală. Dincolo de aceste garanţii, dobândirea terenurilor este în continuare neconstituţională, deci interzisă, deoarece, aşa cum însăşi noua reglementare o prevede expres “numai” în limitele garanţiilor la care ne-am referit ea este permisă.

Articolul 41 este completat cu un nou alineat (31) prin care se interzice trecerea silită în proprietatea publică a unor bunuri pe criteriul apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. Este un text cu trimitere istorică, este o replică fermă la vremurile de dictatură când oamenii erau deposedaţi abuziv şi violent de averile lor pe criterii rasiale, de clasă, religioase etc. De aceea, fără îndoială, norma reprezintă o nouă garanţie constituţională a dreptului de proprietate privată.
Răspunde
 
# sonia ivan 04-Iulie-2012
I. Noţiune. Dreptul de proprietate este un drept fundamental de veche tradiţie în catalogul drepturilor şi libertăţilor fundamentale, garantat fiecărui cetăţean. în conţinutul acestui drept cuprindem dreptul persoanei fizice de a dobândi o proprietate, de a se folosi şi de a dispune liber în legătură cu proprietatea sa şi de a putea transmite dreptul său altuia. Constituţia poate stabili unele limitări cât priveşte sfera proprietăţii, limitări clar şi expres definite şi determinate numai de interesul constituirii unor regii sau monopoluri în exclusivitate statale. Realizarea dreptului de proprietate presupune obligaţia statului de a garanta şi apăra proprietatea obţinută pe căi licite.

Constituţia României garantează în art. 44 dreptul de proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, ocrotind în mod egal proprietatea privată, indiferent de proprietar. Exprimând realitatea în sensul căreia nu există drepturi absolute, Constituţia dă legii posibilitatea de a stabili conţinutul şi limitele drepturilor reglementate prin art. 44.

II. Limite. Garantând dreptul de proprietate Constituţia conţine reglementări privitoare la naţionalizare, expropriere şi la folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice, limite care se constituie în tot atâtea garanţii ale dreptului de proprietate privată.

Astfel, naţionalizarea reprezintă trecerea silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor fără plata unei despăgubiri echivalente şi pentru temeiuri, de cele mai multe ori, arbitrare. Introducerea unui nou alineat la art. 44, ca urmare a modificării Constituţiei, prin care se interzice naţionalizarea şi orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură constituie atât o referinţă istorică cu puternice conotaţii morale, cât şi o garanţie juridică de ordin constituţional pentru protecţia dreptului de proprietate. Trebuie precizat că menţionarea expresă a interdicţiei naţionalizării se realizează doar în funcţie de criterii enunţiativ enumerate, care fac trimitere la anumite calităţi ale titularilor, putând constitui tot atâtea temeiuri arbitrare sau vădit nedemocratice pentru o astfel de măsură. Textul constituţional nu a exclus cu desăvârşire naţionalizarea din rândul modalităţilor de trecere silită a proprietăţii private în proprietate publică, ştiut fiind faptul că, în condiţii de reciprocitate şi în situaţii particulare, în relaţiile internaţionale mai pot apare situaţii în care aceasta să fie singurul mijloc de soluţionare a unor probleme inter-statale.

Exproprierea este trecerea silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor pentru cauze de utilitate publică, după plata unei prealabile şi juste despăgubiri. Cele două condiţii definitorii ale exproprierii sunt expres menţionate în textul constituţional, cauza de utilitate publică trebuind să fie ea însăşi definită prin lege, iar despăgubirile trebuind să fie stabilite de comun acord cu proprietarul, sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. Această dublă condiţionare a exproprierii asigură caracterul său previzibil şi echitabil, conferindu-i trăsături indispensabile securităţii juridice ce trebuie respectată într-o societate guvernată de principiile justiţiei şi dreptăţii. Tocmai de aceea, deşi reprezintă o extrem de serioasă atingere adusă nu doar exercitării dreptului de proprietate, ci o limitare a chiar conţinutului său normativ, exproprierea rămâne singura modalitate, acceptată în ţările democratice, de transfer al proprietăţii prin transformarea dreptului de proprietate privată în proprietate publică.

Cât priveşte folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice, pentru lucrări de interes general, ea creează obligaţia constituţională pentru acestea de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile.

Alte garanţii ale dreptului de proprietate se regăsesc în alin. (8) şi (9) ale art. 44 din Constituţie. Astfel, se interzice confiscarea averii dobândite licit. Mai mult, Constituţia conţine şi o regulă de procedură de mare eficienţă, în sensul căreia caracterul licit al dobândirii se prezumă. Rezultă că sarcina probei caracterului ilicit al unei averi revine celui care afirmă un asemenea lucru. Desigur, în situaţia unor bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, acestea pot fi confiscate în condiţiile legii.

III. Conţinut. Trebuie să observăm că prevederile constituţionale dau dreptului de proprietate un conţinut complex, de drept şi obligaţie.
Aşa trebuie explicate prevederile art. 44 alin. (7), în sensul cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
Răspunde
 
# popescu ion 19-August-2013
Observ ca sinteti priceputa in legislatie. Poate puteti sa ma lamuriti cum s-a trecut de la proprietatea socialista la cea privata capitalista. Mai precis in temeiul carei legi cetatenii Romaniei au fost deposedati de cota parte din avutia nationala care le revenea in calitate de proprietari comuni.Sa nu-mi spuneti ca prin noua constitutie ca nu exista nici o trimitere la speta.OPri prin vot nici un cetatean proprietar nu a dat o procura in alb alesilor din Parlament pentru a vinde prin tot felul de privatizari proprietatea comuna. Din acest punct de vedere toate privatizarile sint ilegale pentru ca ar fi trebuit facute exclusiv prin referendum sau printr-o lege care sa fie aprobata prin referendum.
Răspunde
 
# valentina 28-Iunie-2012
Buna ziua,
Sunt casatorita de 6 ani si stau in proprietatea sotului dobandita inainte de casatorie. As vrea sa stiu de cand pot sa-mi exercit dreptul la propritate,mai exact as vrea sa stiu daca am dreptul de a refuza sau accepta patrunderea in locuinta a fiicei sale de 19 ani care are domiciliul in alta locuinta.
Răspunde
 
# ADRIAN 02-Iulie-2012
NU AI DREPT DE PROPRIETATE ASUPRA LOCUINTEI , SOTUL ESTE SI VA FI PROPRIETAR , DOAR EL POATE REFUZA INTRAREA IN LOCUINTA A ORICAREI PERSOANE
Răspunde