Art. 112 cod procedura civila Chemarea în judecată Procedura înainte de judecată

Capitolul I
Procedura înainte de judecată

Secţiunea II
Chemarea în judecată

Art. 112

Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

1.numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

2.numele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător;

3.obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.

Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic;

4.arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

5.arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.

Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura la cerere atâtea copii câţi pârâţi sunt, mai mult câte o copie de pe fiecare înscris, pentru instanţă; copiile vor fi certificate de reclamant că sunt la fel cu originalul.

Se va putea depune şi numai o parte dintr-un înscris privitor la pricină, rămânând ca instanţa să dispună, la nevoie, înfăţişarea înscrisului în întregime.

Dacă înscrisurile sunt scrise în limbă străină sau cu litere vechi, se vor depune traduceri sau copii cu litere latine, certificate de parte.

Când reclamantul voieşte să-şi dovedească cererea sau vreunul din capetele cererii sale, prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia.

Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele şi locuinţa martorilor, dispoziţiile art. 82 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

6. Semnătura.

codul de procedură civilă actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 112 cod procedura civila  Chemarea în judecată Procedura înainte de judecată

Comentarii despre Art. 112 cod procedura civila Chemarea în judecată Procedura înainte de judecată

     

# franco blanc 20-Decembrie-2012
Jurisprudenta Art. 112 CPC

I. Identificarea pârâtului
1. Pârât fictiv. Instanţa este datoare să cerceteze dacă pârâtul nu este fictiv (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 490/1963, în C.D. 1963, p. 236);

2. Persoană decedată. Nu poate fi chemată în judecată o persoană decedată, iar, dacă nu se indică alte persoane în calitate de pârâţi, cererea de chemare în judecată urmează a fi anulată (C.S.J., secfia civilă, decizia nr. 2371/1992, în Dreptul nr. 10-11/1993, p. 106);

3. Moştenitor unic. Cu excepţia procedurii necontencioase, procesul civil este contradictoriu prin natura sa, el presupunând existenţa a cel puţin două părţi cu interese contrare. întrucât reclamanta a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate că este unica moştenitoare a defunctului, fără însă a arăta cu cine înţelege să se judece, cererea de chemare în judecată este nulă, în temeiul art. 133 C. proc. civ., deoarece nu cuprinde numele pârâtului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 594/1998, în C.P.J.C. 1993-1998, p. 205);

4. Domiciliu/reşedinţă. în situaţia în care reclamantul nu arată, în cererea de chemare în judecată, domiciliul sau
reşedinţa pârâtului, instanţa va anula cererea, deoarece, în procesul contencios, judecătorul nu poate rezolva litigiul decât în contradictoriu şi cu pârâtul (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2084/1997, în C.P.J. 1993-1997, p. 307, nr. 38).

Notă: Din împrejurarea că art. 133 alin. (1) C. proc. civ. nu prevede sub sancţiunea nulităţii cererii de chemare în judecată şi domiciliul pârâtului, nu trebuie trasă concluzia că o asemenea nulitate nu ar putea interveni, deoarece semnificaţia nulităţilor exprese este arătată de art. 105 alin. (2) partea finală C. proc. civ., în sensul că vătămarea se presupune. Subliniem însă că instanţa nu ar mai putea anula cererea pentru lipsa menţiunii referitoare la domiciliul sau reşedinţa pârâtului, atunci când reclamantul dovedeşte că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a afla domiciliul sau reşedinţa pârâtului, concluzie desprinsă din art. 95 C. proc. civ.;

5. Anulare act juridic. Acţiunea în anularea unui act juridic nu poate fi îndreptată decât împotriva părţilor participante la încheierea actului respectiv. Persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă trebuie identificată prin nume de familie şi prenume (Trib. Bucureşti, secfia a IV-a civilă, decizia nr. 476/1998, în C.P.J.C. 1998, p. 216);

6. Pârâţi nominalizaţi. Dacă reclamantul a chemat în judecată mai mulţi pârâţi, însă nominalizează numai doi dintre ei, cererea nu poate fi anulată în întregime, pe motivul că nu au fost indicaţi şi ceilalţi pârâţi, ci trebuie rezolvată în raport cu pârâţii nominalizaţi (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 3126/1984, în R.R.D. nr. 4/1985, p. 60);

7. Determinarea cadrului procesual.

Menţionarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată a numelui reclamantului, precum şi al pârâtului, se constituie într-o esenţială condiţie de validitate formală a acestei cereri, fiind esenţială pentru determinarea completă a cadrului procesual specific fiecărei cauze.

Dacă neîndeplinirea acestei cerinţe este susceptibilă de remediere înaintea primei instanţe prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1 )-(3) şi art. 1551 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., înaintea instanţei de apel sau recurs remedierea nu mai apare ca posibilă (C.A. Cluj, secfia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, decizia nr. 2767/R/2005, în B.J. 2005, p. 203).

II. Obiectul cererii şi valoarea acesteia

8. Lipsa menţiunii. Dacă cererea de chemare în judecată nu cuprinde obiectul şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului (reclamantul a solicitat remunerarea pentru serviciul prestat pârâtului), în funcţie de care se stabilesc o serie de coordonate ale procesului civil, precum competenţa, taxa de timbru etc., instanţa va constata nulitatea cererii, conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ. (Trib. Bucureşti, secfia a IV-a civilă, decizia nr. 2198/1997, în C.P.J. 1993-1997, p. 306, nr. 37);

9. Valoare estimativă. Partea reclamantă poate să indice valoarea ipotetică a bunului şi, ulterior, când se stabileşte valoarea exactă a acestuia, să completeze taxa de timbru. Astfel, în mod greşit instanţa a anulat acţiunea ca insuficient timbrată, fără a-i pune în vedere părţii cu ce sumă trebuie să timbreze, sumă ce se putea stabili pe baza valorii ipotetice indicată de reclamantă (Trib. Bucureşti, secfia a IV-a civilă, decizia nr. 318/1993);

10. Valoare neindicată. Sancţiune posibilă. Conform art. 112 pct. 3 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde, printre alte elemente, obiectul şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă, fiind nulă cererea care nu cuprinde obiectul, în condiţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Din interpretarea gramaticală a celei din urmă prevederi legale menţionate, precum şi prin coroborarea acesteia cu cea dintâi normă amintită, rezultă că sancţiunea expres reglementată operează numai în cazul lipsei obiectului, nu şi a valorii acestuia.

în speţă, reclamanta a precizat obiectul cererii ca fiind reprezentat de obligaţia de a da prevăzută de art. 109 din Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe nr. 8/1996, cuantificată de lege printr-un procent de 5% aplicat valorii aparatelor importate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Se constată, astfel, că obiectul a fost indicat, conform art. 112 pct. 3, caz în care nu operează sancţiunea nulităţii cererii.

Imposibilitatea calculării taxei de timbru datorită neindicării valorii obiectului echivalează cu împiedicarea desfăşurării normale a procesului din cauza neînde-plinirii culpabile de către reclamant a obligaţiilor legale, situaţie ce ar justifica
suspendarea cursului judecăţii, conform art. 155' C. proc. civ.

Această măsură nu ar fi putut fi, oricum, dispusă pe acest temei în speţă, de vreme ce toate cererile în materia dreptului de autor şi a drepturilor conexe, inclusiv cele în pretenţii, sunt supuse unei taxe fixe, conform art. 5 din Legea nr. 146/1997, nefiind incidente prevederile art. 2 din acelaşi act normativ privind timbrajul la valoare.

Aplicarea de către prima instanţă în cauză a sancţiunii nulităţii cererii nu numai că nu are temei, după cum reiese din interpretarea literală a prevederilor art. 133 alin. (1), însă este excesivă în raport cu gravitatea încălcării, fapt demonstrat prin interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor art. 133 şi art. 155' C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia civilă nr. 103/A/2005,în C. Negrilă, Apelul în procesul civil, p. 320).

III. Motivele de fapt şi de drept

11. Temei juridic greşit indicat. Nu este nulă acţiunea în care temeiul juridic a fost greşit indicat, dacă cererea de chemare în judecată este suficient motivată în fapt şi îngăduie astfel instanţei o calificare legală corectă (C.S.J., colegiul civil, decizia nr. 1034/1949, în Justiţia Nouă nr. 8/1950, p. 87);

12. Principiul contradictorialităţii.

1) Atunci când instanţa dă o calificare juridică exactă, ea va fi obligată să pună în prealabil în discuţia părţilor temeiurile de fapt şi de drept (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1034/1949, în Justiţia Nouă nr. 1/1950, p. 87);

2) Instanţa va pune în prealabil în discuţia părţilor temeiurile de fapt şi de drept ce nu figurează în acţiune, pentru ca părţile să nu fie surprinse şi să-şi poată
face o apărare corespunzătoare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1706/1956, în Legalitatea populară nr. 9/1957, p. 1122).
IV. Dovezile
13. înscrisuri noi. 1) Este nelegală hotărârea care se bazează pe înscrisuri depuse după încheierea dezbaterilor şi nepuse în discuţia părţilor (Trib. Suprem, secfia civilă, decizia nr. 1371/1969, în C.D. 1969, p. 254);

2) Depunerea la dosarul cauzei, după încheierea dezbaterilor, a unor înscrisuri noi, care nu fuseseră comunicate pârâtei conform art. 112 pct. 5 şi
art. 138 alin. (2) C. proc. civ., precum şi adoptarea soluţiei de către instanţă pe temeiul acelor înscrisuri, care nu au făcut obiect al dezbaterilor, constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 169 alin. (1) C. proc. civ. şi a dreptului la apărare a părţii adverse (C.S.J., secţia de contencios administrativ, decizia nr. 130/1995, în B.J. - Bază de date).

V. Semnătura

14. Capacitate de exerciţiu restrânsă. Dacă, în cazul unui minor care a împlinit vârsta de 14 ani, cererea de chemare în judecată a fost semnată numai de ocrotitorul legal, acţiunea se respinge ca fiind făcută de o persoană fără calitate (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 80/1960, în C.D. 1960, p. 343).

Notă: Soluţia este corectă în ipoteza în care cererea a fost formulată şi semnată doar de ocrotitorul legal;

15. Lipsa semnăturii. Lipsa semnăturii poate fi împlinită în tot cursul judecăţii. Dacă între timp reclamantul a decedat, moştenitorii pot ratifica acţiunea, semnând-o ei (Trib. Reg. Craiova, colegiul al lll-lea civil, decizia nr. 4122/1958, în Legalitatea populară nr. 4/1959, p. 59).

VI. Caracterul normelor

16. Nulitate relativă. Dispoziţiile referitoare la chemarea în judecată, fiind instituite exclusiv în favoarea părţilor, nu au caracter imperativ. Lipsa cerinţelor art. 112 C. proc. civ. nu poate fi invocată la dezbateri şi cu atât mai puţin direct în recurs (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 473/1964, în Justiţia Nouă nr. 12/1964, p. 148).

Notă: Soluţia instanţei, în privinţa caracterului de ordine publică sau de ordine privată al normelor care stabilesc elementele cererii de chemare în judecată, trebuie nuanţată. Există unele
cerinţe care depăşesc interesul părţii chemate în judecată şi în lipsa cărora activitatea judiciară nu s-ar putea realiza, astfel încât nulitatea poate fi invocată şi de instanţă din oficiu sau de procuror, dacă acesta participă la judecată. Lipsa numelui uneia dintre părţi sau lipsa obiectului cererii poate fi invocată şi după prima zi de înfăţişare, deoarece finalizarea activităţii procesuale cu o hotărâre pe fond este imposibilă dacă nu s-a formulat o pretenţie clară asupra căreia instanţa urmează să se pronunţe sau dacă pretenţia nu a fost formulată faţă de o persoană determinată.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
Calitate procesuală

în principiu, calitatea procesuală se întemeiază pe afirmarea unui drept, deci pe un drept aparent care nu echivalează cu existenţa dreptului însuşi. Calitatea procesuală activă se justifică de către reclamant pe baza cererii de chemare în judecată, din care trebuie să rezulte că acesta este îndreptăţit să-l acţioneze în judecată pe pârât. -Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 711/1998, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - set 4/1999, p. 7.

Cerere de chemare în judecată. Arătarea obiectului

1. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să
determine obiectul acţiunii, în cadrul căruia urmează a se soluţiona procesul, instanţa neputând să depăşească aceste limite. Obligaţia instanţei de a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii constituie, corelativ, garanţia aplicării principiului disponibilităţii recunoscut părţii reclamante. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1966/1993, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - set 3/1994, p. 33.

2. Obiectul pricinii asupra căruia instanţa trebuie să se pronunţe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, nu prin probele administrate în cauză. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 3058/1998, B.J./1998, p. 262.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. „în trecut regula care interzicea conducerea procesului printr-un reprezentant care să acţioneze în nume propriu (nul ne plaide par procureur, hormis le roi-„nimeni nu se apără prin procurator, afară de rege”) avea alt sens, ca expresie a politicii judiciare a statului feudal regalist, în lupta pentru înfrângerea rezistenţelor opuse de seniorii feudali. într-adevăr, refuzând a se prezenta în faţa instanţelor judecătoreşti regale, a căror acţiune de centralizare şi unificare a avut o mare importanţă în perioada de decădere a feudalităţii, nobilii chemaţi înaintea acestor instanţe trimiteau mandatari, care se judecau în nume propriu. Pentru a-i obliga să-şi arate calitatea de reprezentanţi, s-a instituit regula interzicerii apărării prin procurator, numele nobililor trebuind să figureze în instanţă alături de cel al reprezentanţilor. în felul acesta, nobilii au fost obligaţi să recunoască autoritatea justiţiei regale, ale cărei hotărâri, prin acest sistem, le erau
opozabile.” -1. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata la prima instanţă. Hotărârea, ediţia a ll-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 318.

2. „Cererea introductivă va fi semnată de către debitorul persoană fizică, iar în cazul persoanelor juridice de către administratori sau de alţi membri ai organelor de conducere împuterniciţi prin actele constitutive.” - S. Cărpenaru, V Nemeş, M.A. Hotca, Noua lege a insolvenţei. Legea nr. 85/2006. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, p. 115.

3. „Acţiunea intentată prin avocat se face sub numele reclamantului, nu sub al avocatului ca mandatar; avocatul numai o contrasemnează.”

- Procedura civilă ardeleană, Legea nr. I din 1911 cu toate modificările şi întregirile ce i s-au adus prin legi, decrete şi ordonanţe, Texte traduse, aranjate şi adnotate de dr. T. Moisil, Editura şi Proprietatea Institutului de Arte Grafice Alexandru Anca, Cluj, 1924, p. 75.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. Cât priveşte numele persoanei fizice, trebuie avut în vedere că potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelui persoanelor fizice, aprobată prin Legea nr. 323/2003, numele cuprinde numele de familie şi prenumele.

Aşadar, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă atât numele de familie cât şi prenumele părţilor.

2. Textul pune pe acelaşi plan domiciliul cu reşedinţa părţilor. Aceasta deoarece ceea ce interesează nu este domiciliul, astfel cum este definit de art. 13 din Decretul nr. 31/1954 şi art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, ci locul unde partea locuieşte efectiv, pentru a-i putea fi făcute toate comunicările în legătură cu procesul.

Regula se va aplica şi pentru ipoteza în care partea are şi domiciliu şi reşedinţă, astfel încât va fi ales locul ea unde locuieşte efectiv la data sesizării instanţei.

3. Domiciliul indicat în cerere poate fi cel real sau un domiciliu ales pentru comunicarea actelor de procedură.

4. Reclamantul care locuieşte în străinătate trebuie să-şi aleagă un domiciliu în România, unde i se vor face toate comunicările privind procesul. Alegerea de domiciliu se va face cu respectarea cerinţelor art. 93, prin indicarea unei persoane căreia să i se facă toate comunicările, pentru că altfel comunicarea ar trebui făcută la domiciliul real, astfel încât nu se poate considera că obligaţia a fost respectată.

Dacă reclamantul nu-şi alege un domiciliu în România, va fi suspendată judecata, conform art. 1551 alin. (1), printr-o încheiere dată în procedură necontencioasă potrivit dispoziţiilor art. 339.

5.Având în vedere că prin instituirea obligaţiei în sarcina reclamantului din străinătate s-a urmărit reducerea duratei procesului, apreciem că textul se aplică şi reclamantului persoană juridică.

6. Identificarea părţilor prin aceste elementele prevăzute la pct. 1 prezintă importanţă sub mai multe aspecte:

- sunt stabilite limitele cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la părţi;

- se verifică dacă la data sesizării instanţei, părţile aveau capacitate şi calitate procesuală;

- raportat la obiectul cererii, se determină competenţa instanţei;

- se determină locul unde se va face comunicarea actelor de procedură.

7. Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă elementul

prevăzut la pct. 2 atunci când cererea nu este introdusă de titularul dreptului, ci de reprezentantul său legal sau convenţional, ori cererea este introdusă împotriva reprezentantului unei persoane fizice sau juridice. De asemenea, pct. 2 este aplicabil şi dacă reclamantul acţionează atât în nume propriu cât şi ca reprezentant al unei alte persoane.

Dovada calităţii de reprezentant se face în condiţiile art. 83.

Indicarea acestui element prezintă importanţă pentru că altfel, reclamantul va fi considerat că acţionează în nume propriu şi întrucât el nu este titularul dreptului dedus judecăţii acţiunea va fi respinsă ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.

8. Obiectul cererii de chemare în judecată şi valoarea lui, prezintă importanţă pentru următoarele motive:

- fixează limitele cadrului procesual în care se va desfăşura judecata cu privire la obiect, instanţa fiind ţinută de acest obiect în sensul că nu poate să acorde mai mult, mai puţin sau altceva decât s-a cerut (art. 129 alin. final);

- determină competenţa;

- determină un anumit cuantum al taxei judiciare de timbru şi al timbrului judiciar;

- determină admisibilitatea unor mijloace de probă;
- se analizează atunci când se invocă litispendenţa, conexitatea, autoritatea de lucru judecat.

9. Motivele de fapt reprezintă împrejurările de fapt care l-au determinat pe reclamant să apeleze la concursul instanţei.

Motivele de drept constituie temeiul juridic al cererii, cauza cererii de chemare în judecată, care este fundamentul raportului juridic dedus judecăţii.

Reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, deoarece încadrarea în text o va face judecătorul.

Spre deosebire de obiect, instanţa nu este ţinută de temeiul juridic al cererii ci îl poate schimba după ce, în respectarea principiilor contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, a pus în discuţia părţilor noua cauză.

Acest element al cererii de chemare în judecată este important pentru că:

- alături de obiect, contribuie la determinarea calităţii procesuale a părţilor;

- interesează în problema litispendenţei şi autorităţii de lucru judecat.

10. Indicarea probelor în cererea de chemare în judecată este necesară pentru ca pârâtul să nu fie surprins şi să-şi poată organiza apărarea în deplină cunoştinţă a dovezilor de care înţelege să se servească reclamantul.

11. Semnătura trebuie să fie olografă, nefiind suficient ca numele părţii să fie doar dactilografiat.

în cazul în care cererea este formulată prin mandatar, care îşi justifică această calitate, cererea este valabilă şi dacă poartă doar semnătura mandatarului.

Cererea semnată de altă persoană în numele reclamantului poate fi ratificată de acesta.

Dacă reclamantul pretinde că nu a semnat el cererea de chemare în judecată şi nici nu a dat mandat unei alte persoane, se poate face o verificare de scripte, în condiţiile art. 177-184. în aceeaşi ipoteză, dacă reclamantul nu se înfăţişează în instanţă se poate considera că cererea a fost promovată de o persoană ce nu şi-a justificat calitatea de reprezentant, ceea ce impune anularea cererii, potrivit art. 161.

Acest element este necesar întrucât pe de o parte, certifică manifestarea de voinţă a reclamantului de a declanşa procesul, iar pe de altă parte, certifică conţinutul cererii de chemare în judecată.
Răspunde