Art. 118 cod procedura civila Întîmpinarea Procedura înainte de judecată

Capitolul I
Procedura înainte de judecată

Secţiunea III
Întîmpinarea

Art. 118

(1)Întâmpinarea este obligatorie, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel.

(3)În cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, preşedintele îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare despre care se va face vorbire în încheierea de şedinţă; instanţa îi va acorda, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 118 cod procedura civila  Întîmpinarea Procedura înainte de judecată

Comentarii despre Art. 118 cod procedura civila Întîmpinarea Procedura înainte de judecată

     

# franco blanc 20-Decembrie-2012
Jurisprudenta Art. 118 CPC

I. întâmpinare

1. Nerespectarea termenului de depunere a întâmpinării. Sancţiune.

1) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege are ca sancţiune doar decăderea părţii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică -art. 118 alin. (2) C. proc. civ. -, nu şi aplicarea unei amenzi judiciare (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2733/2002).

Notă: Deşi art. 118 alin. (2)C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000, soluţia îşi păstrează valabilitatea. Potrivit art. 136 şi art. 138 alin. (1) C. proc. civ.,
pârâtul poate formula excepţii numai în condiţiile art. 115 C. proc. civ., adică prin întâmpinare (în afară de cele de ordine publică, ce pot fi invocate oricând) şi poate propune probe tot în condiţiile art. 115, adică prin întâmpinare (cu excepţiile anume prevăzute în art. 138). Nerespectarea acestor dispoziţii legale, adică neinvocarea excepţiilor relative şi neindicarea probelor prin întâmpinare, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, atrage sancţiunea decăderii, conform art. 103 alin. (1)C. proc. civ.;

2) Potrivit dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., termenul stabilit pentru depunerea întâmpinării este de 5 zile şi acesta se raportează la primul termen de judecată, dispoziţiile citate nefăcând nicio referire la prima zi de înfăţişare, astfel cum se prevede în legătură cu alte acte de procedură, cum ar fi termenul în care se depune cererea reconvenţională [art. 119 alin. (3) C. proc. civ.] sau momentul la care instanţa poate acorda reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii ori pentru a propune noi dovezi (art. 132).

Abrogarea, prin dispoziţiile art. I pct. 22 din Legea nr. 219/2005 a alin. (2) al art. 118 C. proc. civ., care prevedea decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii pentru nedepunerea întâmpinării în termen prevăzut de lege, nu are semnificaţia renunţării legiuitorului la aceste dispoziţii.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termen legal atrage decăderea", astfel încât sancţiunea decăderii exista în Codul de procedură civilă şi continuă să fie prevăzută de acesta, dispoziţiile anterior citate având, în raport de art. 103 alin. (1), caracter redundant, motiv pentru care abrogarea se impunea, în scopul clarităţii legii (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 475/R/2006, în A.-L. Constanda, Sancţiuni);

2. Neinvocarea excepţiilor de procedură. Conform art. 136 C. proc. civ.,
excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 C. proc. civ. nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică.

Potrivit art. 115 pct. 1 şi art. 118 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul este obligat ca prin întâmpinare să invoce excepţiile de procedură, deducându-se că este vorba despre cele relative.

Nerespectarea acestei din urmă dispoziţii legale, ce reglementează momentul la care trebuie invocate excepţiile relative, împiedică însăşi posibilitatea propunerii unor asemenea excepţii chiar la prima zi de înfăţişare, trimiterea pe care art. 136 C. proc. civ. o face la prevederile art. 132 C. proc. civ. vizând depunerea întâmpinării ulterior întregirii sau modificării de către reclamant a cererii introductive (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 368/R/2006, în A.-L. Constanda, Sancţiuni, p. 338);

3. întâmpinare depusă prin poştă.

Debitoarea recurentă a invocat excepţia tardivităţii întâmpinării, solicitând ca instanţa să constate decăderea creditoarei din dreptul de a mai invoca apărările formulate prin întâmpinare.

Curtea a constatat că întâmpinarea a fost înregistrată la instanţă cu doar trei zile înaintea dezbaterilor, deşi art. 720" C. proc. civ., prevede că întâmpinarea se depune la dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată, dar având în vedere prevederile art. 104 C. proc. civ., şi faptul că întâmpinarea a fost predată din oficiu poştal cu 5 zile înainte de termenul de judecată, Curtea a apreciat întâmpinarea ca fiind depusă în termen şi a respins excepţia tardivităţii (C.A. Cluj, secfia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 1734/2003, în B.J. 2003, p. 556);

4. Comunicarea întâmpinării. în

cauză instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 86 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora comunicarea tuturor actelor de procedură se va face din oficiu. Este adevărat că nu există o dispoziţie expresă a Codului de procedură civilă prin care să se prevadă comunicarea din oficiu a întâmpinării, însă această obligaţie revine instanţei întrucât şi întâmpinarea reprezintă un act de procedură, iar, pe de altă parte, art. 116 C. proc. civ., prevede obligativitatea depunerii la dosar a atâtor copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt, însoţite de numărul corespunzător de copii de pe înscrisurile pe care aceasta se sprijină; această dispoziţie nu-şi poate avea raţiunea decât în scopul comunicării copiilor către părţile potrivnice, pentru asigurarea echilibrului şi simetriei în raport de comunicarea, tot din oficiu, a cererii de chemare în judecată, de apel ori de recurs, împreună cu actele anexate.

Refuzul instanţei de a comunica apelantului întâmpinarea şi actele depuse la dosar - mai ales în situaţia în care acesta a solicitat expres comunicarea respectivelor acte de procedură, învederând că locuieşte la mare distanţă de sediul instanţei şi doreşte judecarea în lipsă - a reprezentat o încălcare a dreptului la apărare şi o nesocotire a principiului contradictorialităţii care guvernează procesul civil.

De asemenea, asigurând numai comunicarea cererii de apel şi a înscrisurilor doveditoare către intimaţi, dar nu şi întâmpinarea şi înscrisurile depuse de intimaţi către apelanţi, instanţa a nesocotit principiul „egalităţii armelor" consacrat de art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitor la dreptul la un proces echitabil (C.A. Bucureşti, secfia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 123/2005. în acelaşi sens: C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 119/R/2005, decizia nr. 127/R/2005, decizia nr. 130/R/2005, decizia nr. 176/R/2005).

Notă: In cazul în care instanţa nu a comunicat din oficiu întâmpinarea, reclamantul sau, după caz, apelantul, recurentul etc. are posibilitatea ca, la primul termen de judecată, să ceară să i se comunice întâmpinarea şi, totodată, să solicite amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul acesteia.

II. Constituţionalitate

5. Egalitatea în drepturi. Accesul liber la justiţie. Dreptul la apărare.

Art. 118 C. proc. civ. este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie. în cadrul procesului civil, depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea soluţionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, faţă de care reclamantul, la rândul său, poate să îşi pregătească din timp apărarea, precum şi prin faptul că de la început dă instanţei posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care îşi va desfăşura activitatea.

Dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. nu îngrădesc accesul la justiţie şi nu încalcă dreptul la apărare al pârâtului, întrucât pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretenţiilor reclamantului şi prin discutarea, în fapt şi în drept, a susţinerilor şi a dovezilor adversarului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1 71 C. proc. civ. De asemenea, pârâtul va putea invoca în tot cursul procesului excepţiile de ordine publică. Dispoziţiile constituţionale sunt respectate şi prin posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. (1) C. proc. civ., de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susţinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea
nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii sau când dovada nu a fost cerută, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii care nu a fost reprezentată sau asistată de avocat. Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. reprezintă o altă garanţie a dreptului la apărare, dând posibilitatea părţii care, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nu a efectuat un act de procedură în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.

în ceea ce priveşte neconstituţio-nalitatea textului în raport cu principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, pe de o parte, aceste dispoziţii constituie o altă garanţie a dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu există identitate de situaţii, care să justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Faptul că o persoană nu beneficiază de asistenţă juridică justifică acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de avocat (C.C., Decizia nr. 128/2002, M. Of. nr. 370 din 31 mai 2002. în acelaşi sens: Decizia nr. 353/2002, M. Of. nr. 12 din 10 ianuarie 2003; Decizia nr. 314/2002, M. Of. nr. 14 din 10 ianuarie 2003; Decizia nr. 17/2003, M. Of. nr. 129 din 27 februarie 2003).
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
Citare vicită. Decădere

în cazul când citarea pârâtei s-a făcut cu o denumire eronată şi la un sediu greşit, iar citaţia a fost primită cu nerespectarea termenului instituit prin art. 89 alin. (1) C. proc. civ., faptul că pârâta se înfăţişează la proces nu îndreptăţeşte decăderea acesteia din dreptul de a mai depune întâmpinare şi a solicita probe. - C.A. Bucureşti, Secţia comercială, decizia nr. 1082/2002, Practică judiciară comercială pe anul 2002, p. 356.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
DECIZII CCR

1. Prin Decizia nr. 128 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de necon-stituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ.

Autorul excepţiei a arătat că dispoziţiile art. 118 C. proc. civ. sunt în contradicţie cu art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 49
şi art. 50 din Constituţie.

Analizând excepţia de neconsti-tuţionalitate ridicată, Curtea a reţinut că în cadrul procesului civil întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul răspunde în scris pretenţiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, arătând totodată apărările sale. Prin acest act reclamantul este pus în situaţia de a cunoaşte apărarea şi dovezile pe care se sprijină pârâtul, înlăturându-se astfel surpriza şi realizându-se egalitatea în ceea ce priveşte poziţia procesuală a părţilor.

Depunerea întâmpinării contribuie la urgentarea soluţionării procesului, prin motivarea ei, prin arătarea dovezilor, faţă de care reclamantul, la rândul său, poate să îşi pregătească din timp apărarea, precum şi prin faptul că de la început dă instanţei posibilitatea de a cunoaşte cadrul în care îşi va desfăşura activitatea.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 118 C. proc. civ., referitoare la întâmpinare, nu îngrădesc accesul la justiţie, nu încalcă dreptul Ia apărare al pârâtului şi nici egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate. în acest sens, Curtea a reţinut că pârâtul care nu a depus întâmpinarea în termenul prevăzut de lege are în continuare dreptul să se apere prin combaterea pretenţiilor reclamantului şi prin discutarea, în fapt şi în drept, a susţinerilor şi a dovezilor adversarului, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 171 C. proc. civ. De asemenea, pârâtul va putea invoca în tot cursul procesului excepţiile de ordine publică.

Dispoziţiile constituţionale sunt respectate şi prin posibilitatea pârâtului, prevăzută la art. 138 alin. (1) C. proc. civ, de a cere administrarea unor dovezi în sprijinul susţinerilor sale în cazul în care nevoia dovezii ar reieşi din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, atunci când administrarea dovezii nu pricinuieşte amânarea judecăţii sau când dovada
nu a fost cerută, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii care nu a fost reprezentată sau asistată de avocat. Dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. reprezintă o altă garanţie a dreptului la apărare, dând posibilitatea părţii care, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, nu a efectuat un act de procedură în termenul prevăzut de lege de a solicita repunerea în termen.

în ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei că dispoziţiile art. 118 alin. (3) C. proc. civ. ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea a reţinut că, pe de o parte, aceste dispoziţii constituie o altă garanţie a dreptului la apărare, iar pe de altă parte, nu există identitate de situaţii, care să justifice aplicarea aceluiaşi regim juridic. Faptul că o persoană nu beneficiază de asistenţă juridică justifică acordarea unui tratament mai favorabil în raport cu o persoană care este reprezentată sau asistată de avocat.

2. Prin Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 27 februarie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 C. proc. civ.

în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia a susţinut că art. 118 C. proc. civ. contravine art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apărare, întrucât prin instituirea obligativităţii depunerii întâmpinării, în situaţia în care pârâtul nu respectă această obligaţie, este decăzut din dreptul de a mai propune probe sau de a invoca excepţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului relevă o evidentă utilitate în cadrul procesului civil. Astfel, prin instituirea obligativităţii întâmpinării, se asigură de plano echilibrul procesual al părţilor în litigiu, reclamantul având posibilitatea de a cunoaşte apărările pârâtului, precum şi probele utilizate în susţinerea lor, posibilitate de care pârâtul beneficiază prin luarea la cunoştinţă a acţiunii introductive a reclamantului.

Pe de altă parte, textul criticat contribuie la urgentarea soluţionării cauzei şi la prevenirea exercitării abuzive sau cu întârziere a drepturilor procesuale, instanţa fiind în măsură de a cunoaşte încă de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti apărările, în cunoştinţă de cauză, în raport de susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.

Instituirea obligativităţii depunerii întâmpinării, cu consecinţa decăderii pârâtului, în caz de nerespec-tare, din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, se circumscrie domeniului de reglementare a competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată, rezervat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, legiuitorului ordinar, care a acţionat deci în limitele prerogativelor sale constituţionale.

Dincolo de utilitatea evidentă a reglementării cuprinse în art. 118 C. proc. civ., Curtea nu poate reţine
încălcarea dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cât alin. (2) al articolului criticat instituie obligaţia pentru instanţa judecătorească, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, de a-i pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, ce vor fi consemnate în încheierea de şedinţă, acordând, la cerere, un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea întâmpinării.

Dacă totuşi, deşi protejat, în această manieră, împotriva consecinţelor prejudiciabile ale propriei lipse de diligenţă sau insuficienţei mijloacelor materiale care l-au împiedicat să apeleze la serviciile unui avocat, pârâtul nu înţelege să-şi execute obligaţia de depunere a întâmpinării, el îşi asumă, în deplină cunoştinţă de cauză, riscurile decurgând din propria sa culpă şi, în consecinţă, potrivit unui principiu de aplicaţie generală, nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nu poate pretinde încălcarea dreptului său la apărare.

Susţinerile autorului excepţiei sunt cu atât mai neîntemeiate cu cât legiuitorul s-a îngrijit să limiteze consecinţele drastice ale decăderii, oferind posibilitatea pârâtului, potrivit art. 171 C. proc. civ., de a se apăra, discutând, în fapt şi în drept, temeinicia pretenţiilor şi a dovezilor părţii potrivnice, de a invoca, conform art. 118 alin. (2) din acelaşi cod, excepţiile de ordine publică sau de a cere, potrivit art. 138, administrarea unei dovezi noi, atunci când necesitatea acesteia a reieşit din dezbateri şi partea nu o putea prevedea, când administrarea ei nu pricinuieşte amânarea judecăţii ori când nu a fost cerută, în condiţiile legii, din pricina neştiinţei sau lipsei de pregătire a părţii.

3. Prin Decizia nr. 221 din 3 iunie

2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 28 iulie 2003, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (2) C. proc. civ.

în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a susţinut că dispoziţiile legale criticate contravin art. 20 alin. (1), art. 21, 24 şi 49 din Constituţie15, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece „se îngrădeşte dreptul părţii la judecare în mod echitabil şi respectiv exerciţiul dreptului la apărare”.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Dispoziţiile legale criticate prevăd obligativitatea depunerii întâmpinării în cadrul procesului civil,
precum şi sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii, şi anume decăderea din dreptul de a mai propune probe şi a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică.

Aceste dispoziţii au fost introduse în Codul de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, pentru a asigura „egalitatea de arme” dintre reclamant şi pârât, precum şi judecarea cu celeritate a cauzelor, evitându-se tergiversarea judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Nu a putut fi reţinută critica conform căreia dispoziţiile criticate încalcă dreptul la apărare, deoarece textul criticat contribuie la urgentarea soluţionării cauzei, instanţa fiind în măsură a cunoaşte de la început cadrul procesual, iar reclamantul îşi poate pregăti apărările, în cunoştinţă de cauză, în raport cu susţinerile pârâtului, cuprinse în întâmpinare.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. „Faţă de dispoziţiile cuprinse în art. 118 alin. (3) C. proc. civ., ne putem întreba cu ce rigoare mai poate subzista obligativitatea întâmpinării. Cu alte cuvinte, din analiza întregului text la care ne referim rezultă, fără îndoială, că întâmpinarea este obligatorie doar dacă pârâtul este reprezentat sau asistat de un avocat. Or, în atare condiţii, pârâtul poate ocoli dispoziţiile privitoare la obligativitatea întâmpinării prin simplul fapt al neangajării unui avocat în cauza respectivă.” -1. Leş, Consideraţii privitoare la modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, Juridica nr. 9/2000, p. 329-336.

2. „în raport de formularea textului -„debitorul poate să depună întâmpinare”- rezultă că ne aflăm în unul din cazurile în care întâmpinarea nu este obligatorie.” - I. Deleanu, Gh. Buta, Procedura somaţiei de plată. Doctrină şi jurisprudenţă, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 166.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. întâmpinarea este obligatorie în etapa judecăţii în primă instanţă, în apel (faţă de dispoziţiile art. 298), recurs (în condiţiile art. 316), contestaţie în anulare [art. 320 alin. (2)] şi revizuire [art. 326 alin. (2)].

2. întâmpinarea nu este obligatorie în caz de asigurare a dovezilor [art. 236 alin. (3)], în materie de divorţ [art. 612 alin. (5)] şi în cazul acţiunilor posesorii (art. 674 alin. final).

3. Pornind de la prevederile art. 103 alin. (1), sancţiunea nedepunerii deloc a întâmpinării sau a nedepunerii acesteia în termenul prevăzut de lege, este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe în apărare (cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 138 pct. 2-4) şi de a invoca excepţii de procedură relative.

în condiţii mai dificile decât dacă ar administra probe pe care el le-a propus, pârâtul se va putea totuşi apăra, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi dovezilor părţii potrivnice (art. 171).

4. în aprecierea respectării termenului prevăzut de art. 1141 alin. (2), trebuie avut în vedere şi dacă pârâtul a fost citat potrivit art. 1141 alin. (3).

în situaţia în care se dovedeşte că pârâtul nu a avut la dispoziţie 15 zile (5 zile în pricinile urgente) de la primirea citaţiei, pentru a-şi pregăti apărarea, poate cere repunerea în termenul de depunere a întâmpinării.

5. Dacă pârâtul nu a depus întâmpinarea ori nu a depus întâmpinarea în termen, la prima zi de înfăţişare instanţa nu-i va acorda un termen pentru săvârşirea actului de procedură.

Alin. final al art. 118 trebuie coroborat cu art. 156 alin. (1), astfel încât numai pentru lipsă de apărare temeinic motivată se va putea acorda termen în vederea depunerii întâmpinării, instanţa nefiind obligată să procedeze ca atare.

Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor alin. (3) al art. 118, se desprinde concluzia că dacă pârâtul este reprezentat sau asistat de avocat şi nu a depus întâmpinarea în termen, operează decăderea, astfel încât nu va mai fi întrebat nici în legătură cu excepţiile, dovezile şi mijloacele sale de apărare. în consecinţă, instanţa poate acorda termen pentru depunerea întâmpinării numai dacă pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat.

6. Dacă pârâtului i s-a acordat termen pentru depunerea întâmpinării, în condiţiile art. 118 alin. (3), acesta va trebui să depună întâmpinarea cu 5 zile înaintea termenului fixat de instanţă, iar nu la termenul respectiv.

7. Apreciem că dacă pârâtul depune întâmpinarea în termen şi la prima zi de înfăţişare instanţa îi acordă termen pentru angajarea unui apărător, ar mai putea depune o altă întâmpinare.

Soluţia se impune întrucât dacă pârâtul care nu a depus întâmpinare, după acordarea termenului pentru angajarea avocatului poate depune întâmpinare, cu atât mai mult trebuie să se recunoască acest drept pârâtului care, deşi nu a avut apărător, a formulat întâmpinarea în termen.

8. Dacă pârâtul a depus întâmpinarea în termen, dar nu a solicitat administrarea de probe, reclamantul poate fi de acord cu solicitarea probelor de către pârât, astfel încât instanţa să ia act de acordul de voinţă al părţilor şi să se înlăture sancţiunea decăderii?

Apreciem că răspunsul poate fi afirmativ, sancţiunea decăderii nedepunerii întâmpinării profitând reclamantului.

Pe de altă parte, este în interesul soluţionării corecte a cauzei ca instanţa să poată să examineze cât mai multe dovezi.
Răspunde