Art. 132 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata

Capitolul III
Judecata

Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri

Art. 132

(1)La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.

(2)Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă:

1.când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

2.când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;

3.când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;

4.când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

(3)Reclamantul va putea cere un termen pentru a depune întâmpinare la cererea reconvenţională şi a propune dovezile în apărare.


Art. 1321

(1)Pentru judecarea procesului, instanţa, ţinând seama de împrejurări, fixează termene scurte, chiar de la o zi la alta. Când consideră necesar, instanţa va putea fixa şi termene mai îndelungate. Dispoziţiile art. 153 sunt aplicabile.

(2)Judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare şi comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanţa va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanţa va putea dispune ca încunoştinţarea părţilor să se facă şi telefonic, telegrafic, prin fax, poştă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înştiinţarea pentru prezentarea la termen, precum şi confirmarea primirii actului, respectiv a înştiinţării, dacă părţile au indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoştinţarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoştinţare şi obiectul acesteia.

(3)Judecătorii pot stabili pentru părţi sau pentru reprezentanţii acestora, precum şi pentru alţi participanţi în proces îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei. Dispoziţiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

codul de procedură civilă actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 132 cod procedura civila  Înfăţişări şi dezbateri Judecata

Comentarii despre Art. 132 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata

     

# av. icarol 21-Decembrie-2012
Practică judiciară

1. înlocuirea pârâtului. 1) Cererea de înlocuire a pârâtului chemat iniţial în judecată cu un alt pârât (înlocuirea unui departament fără personalitate juridică cu persoana juridică propriu-zisă) reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată, respectiv a unuia din elementele prevăzute în art. 112 pct. 1 C. proc. civ. Din punct de vedere procedural, o atare modificare trebuie cerută până la prima zi de înfăţişare, or, în speţă, cererea s-a făcut cu mult peste acest termen, fiind în mod legal respinsă faţă de opoziţia pârâtului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2070/2004);

2) Cererea de introducere în cauză a altui pârât în locul pârâtului iniţial constituie o schimbare a unui element esenţial din cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel că nu se poate interpreta ca o eroare materială, conform susţinerilor reclamantului. Ca atare, nu este aplicabil art. 132 alin. (2)C. proc. civ., ci alin. (1) al aceluiaşi articol (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 3507/2003, în BJ. - Bază de date);

2. Mărirea/micşorarea câtimii obiectului cererii. 1) Cererea de mărire a câtimii obiectului acţiunii poate fi
formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului şi se consemnează în încheierea de şedinţă, fără a fi necesar consimţământul pârâtei. De aceea, nu se poate reţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, în cazul în care reclamanta, după efectuarea mai multor expertize în cauză, şi-a mărit verbal, în cursul dezbaterilor, câtimea obiectului cererii, solicitând valoarea actualizată a lucrărilor executate şi neplătite (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 76/1999, în B.J., Bază de date);

2) Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1540/1999, în B.J., Bază de date);

3. Majorarea pretenţiilor. Timbraj.

în cazul în care acţiunea iniţială legal timbrată a fost modificată, în sensul majorării pretenţiilor, fără a se plăti însă diferenţa de taxe de timbru aferente cererii suplimentare, instanţa nu poate anula întreaga acţiune ca insuficient timbrată, ci are obligaţia de a soluţiona litigiul, în fond, în limitele acţiunii iniţiale legal timbrate (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 946/1967, în C.D. 1967, p. 275);

4. Majorarea valorii obiectului în recurs. Reclamantul nu poate majora câtimea obiectului cererii sale pentru prima dată în recurs, pentru a nu fi lipsit pârâtul de beneficiul dublului grad de jurisdicţie (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1097/1969, în C.D. 1969, p. 245);

5. Transformarea acţiunii. Instanţa nu poate să transforme, din oficiu, acţiunea principală în constatare, într-o acţiune în realizarea dreptului (Trib. Suprem, col. secţia civilă, decizia nr. 471/1956, în Legalitatea populară nr. 6/1956, p. 742);
6. Modificarea acţiunii. Obiect şi părţi. Cererea prin care reclamantul a solicitat anularea celor trei contracte de vânzare-cumpărare şi obligarea interve-nienţilor-cumpărători la predarea celor trei apartamente ce compun nemişcătorul nu reprezintă o cerere de întregire a acţiunii în revendicare iniţiale sau o cerere precizatoare, aşa cum eronat susţine recurentul, ci o cerere modificatoare, pentru că prin intermediul ei reclamantul a urmărit să schimbe două elemente esenţiale ale acţiunii introductive de instanţă: obiectul cererii (anularea contractelor) şi părţile ce urmau a cădea în pretenţii (inter-venienţii, iar nu pârâţii iniţiali).
Cererea modificatoare a fost formulată de către reclamant nu numai cu mult după prima zi de înfăţişare, dar a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis stabilite, în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs, astfel încât în mod corect nu a fost primită de instanţă (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1403/2005, în

B.J. - Bază de date);

7. Depăşirea termenului legal.

1) Nerespectarea prescripţiei impuse de textul de lege nu este sancţionată cu nulitate de ordine publică, ea având drept scop doar de a proteja partea interesată, care are latitudinea de a se prevala de această măsură de protecţie ori de a achiesa la judecarea pricinii chiar şi atunci când modificarea nu s-a făcut în termenul legal (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 2554/1999);

2) Dacă pârâtul se opune cererii de întregire sau de modificare a acţiunii, formulată după prima zi de înfăţişare, cererea reclamantului nu mai poate fi primită (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2958/1998);

3)în primul rând, dispoziţiile art. 132 C proc. civ. nu au caracter imperativ şi, cu acordul părţilor, cererea completatoare, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, poate fi soluţionată în cadrul aceluiaşi dosar (această interpretare rezultă din aplicarea a fortiori a dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ.). în al doilea rând, rezolvarea cererii modificatoare, depusă peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., nu se realizează prin respingerea ei ca tardivă, ci prin constatarea decăderii reclamantului din dreptul de a modifica cererea [art. 132 şi art. 103 alin. (1) C. proc. civ.] (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 423/2002);

8. Prima zi de înfăţişare. 1) Dacă la primul termen de judecată pârâtul solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoştinţă de actele depuse în dovedirea acţiunii, el nu poate pretinde că este tardivă modificarea acţiunii făcută la termenul următor, căci el a provocat această amânare (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1099/1970, în R.R.D. nr. 1/1972, p. 95).

2) Dacă modificarea de acţiune priveşte constatarea unei nulităţi absolute a convenţiei, aceasta trebuie să fie examinată de instanţă chiar dacă partea a formulat-o peste prima zi de înfăţişare, deoarece existenţa unei cauze de nulitate absolută poate fi ridicată chiar din oficiu, de către instanţă. Prin urmare, termenul la care se produce modificarea de acţiune într-o astfel de situaţie este irelevant în cauză (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 417/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 360, nr. 61).

Notă: Această soluţie este susceptibilă de a crea unele confuzii, impunân-
du-se anumite precizări. în primul rând, subliniem că, indiferent de felul nulităţii actului juridic, acţiunea în nulitate (absolută sau relativă) este o acţiune în realizare, iar nu o acţiune în constatare, având în vedere că, dacă ar fi vorba de o acţiune în constatare, ar trebui ca nulitatea să opereze de drept [deci, prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. nu sunt incidenţei. în al doilea rând, nulitatea (absolută sau relativă) a actului juridic poate fi invocată, ca mijloc de apărare, fără a fi nevoie de formularea unei cereri recon-venţionale sau, după caz, a unui capăt de cerere distinct. într-o asemenea situaţie, dacă instanţa apreciază că există o cauză de nulitate, atunci, în dispozitiv, va respinge pretenţia întemeiată pe acel act juridic, fără însă a pronunţa nulitatea actului juridic respectiv. în schimb, în ipoteza când partea doreşte să obţină declararea nulităţii în dispozitiv, atunci trebuie să supună această pretenţie judecăţii, prin cererea de chemare în judecată ori, după caz, prin cererea reconvenţională, aşa încât, dacă în cererea introductivă de instanţă reclamantul nu a solicitat şi declararea nulităţii actului juridic civil, atunci ar fi vorba de o modificare ori completare a cererii, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se conformeze prevederilor înscrise în art. 132 alin. (1)C. proc. civ.;

9. Caracterul normei. 1) Dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. neavând caracter imperativ, pârâtul poate accepta, expres sau tacit, o modificare ulterioară primei zile de înfăţişare (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 925/1954, în C.D. 1952-1954, p. 38; Completul de 7 judecători, decizia nr. 124/1979, în R.R.D. nr. 5/1980, p. 57);

2) Dacă pârâtul nu s-a opus la modificarea cererii de chemare în judecată, deşi aceasta a fost făcută după prima zi de înfăţişare, iar la acel termen era prezent în instanţă, atunci el nu mai poate ulterior să invoce tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 711/1996, în C.P.J. 1996, p. 103).

Notă; Soluţia se justifică pe împrejurarea că art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte momentul până la care reclamantul poate să îşi modifice cererea de chemare în judecată, nu este de ordine publică, ci de ordine privată, astfel încât nesocotirea lui ar putea fi invocată (numai de către pârât, nu şi de instanţă din oficiu) in limine litis (adică la termenul respectiv sau, dacă pârâtul nu este prezent la acel termen, la termenul de judecată următor, în ambele cazuri înainte de a mai pune în discuţie alte aspecte ale procesului), sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă;

3) Pârâtul nu poate ridica obiecţii în recurs, dacă înaintea instanţei de fond nu a făcut nicio rezervă (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1069/1958, în

I.C. Mihuţă, Repertoriu I, p. 743);
4) Cererea de chemare în judecată a altor pârâţi este întotdeauna întemeiată pe prevederi le art 132 alin. (1)C. proc. civ., fiind vorba despre o completare a cererii de chemare în judecată (a cadrului procesual) sub aspectul pârâţilor, completare ce trebuie formulată în termenul legal procedural imperativ de decădere, respectiv până la prima zi de înfăţişare.

Convenţia procesuală a părţilor cu privire la completarea cererii de chemare în judecată sub acest aspect peste termenul legal procedural imperativ de decădere trebuie să fie una expresă şi să includă obligatoriu şi consimţământul pârâtului faţă de care reclamantul a intenţionat extinderea cadrului procesual.

în speţă, completarea a fost depusă mult după prima zi de înfăţişare, respectiv după un an, iar convenţia procesuală între părţi cu privire la luarea în considerare a completării peste termen nu a existat şi nici nu a fost constatată, pârâta nefiind interpelată în mod expres cu privire la un astfel de acord, pe care nu l-a exprimat din proprie iniţiativă, iar tăcerea, în dreptul procesual, nu produce efecte juridice, neputând fi calificată drept acord tacit; acordul tacit trebuie să fie dedus din manifestări neechivoce ale voinţei procesuale, tăcerea ori lipsa de la termenul de judecată la care trebuia constatată sau invocată o neregulă procedurală neconstituind o astfel de manifestare de voinţă (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 351/A/2005).

Notă: Potrivit opiniei exprimate în această hotărâre, acordul pârâtului pentru modificarea peste termen a cererii de chemare în judecată nu trebuie să fie întotdeauna expres.

într-adevăr, jurisprudenţa şi doctrina s-au exprimat în mod constant că acest acord poate fi şi tacit, în măsura în care este neîndoielnic; credem însă că, partea care a luat cunoştinţă despre o atare modificare tardivă a cererii de chemare în judecată şi nu s-a opus primirii acesteia, in limine litis, poate fi pre-zumată că a acceptat-o, nemaiputând reveni ulterior, pe parcursul procesului sau prin exercitarea căilor de atac, asupra acestei poziţii;
10. Modificare numai în faţa primei instanţe. 1) Modificarea acţiunii se poate face numai în faţa primei instanţe şi numai la prima zi de înfăţişare, iar nu şi în apel (C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 188/1995, în B.J. 1995, p. 404);

2) După prima zi de înfăţişare, modificarea acţiunii poate fi primită numai dacă pârâtul consimte şi numai în faţa primei instanţe (Trib. Suprem,
secţia civilă, decizia nr. 338/1971, în C.D. 1971, p. 188);

11. Rejudecarea după casare.

Modificarea acţiunii nu poate avea loc la instanţa care rejudecă fondul după casarea cu trimitere (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 691/1960, în Legalitatea populară nr. 3/1961, p. 101; secţia civilă, decizia nr. 338/1971, în R.R.D. nr. 8/1971, p. 156);

12. Obligaţiile instanţei. Reclamantul poate formula cererile prevăzute în art. 132 alin. (2) C. proc. civ. până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, fără a fi necesar consimţământul pârâtului. Asemenea cereri nu se comunică în scris pârâtului prezent la dezbateri, fiind suficientă precizarea orală a reclamantului şi înscrierea ei în încheierea de şedinţă. Când procesul este în stare de judecată şi pârâtul lipseşte, instanţa va dispune amânarea cauzei şi comunicarea către pârât a unei copii de încheiere de şedinţă în care s-a trecut precizarea făcută oral de reclamant, dacă socoteşte că interesul apărării pârâtului cere aceasta (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 33/1961, în C.D. 1952-1965, p. 268).
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
Comunicarea încheierii pârâtului

Când procesul este în stare de judecată şi pârâtul lipseşte, instanţa va dispune amânarea cauzei şi comunicarea către pârât a unei copii de pe încheierea de şedinţă în care s-a trecut precizarea acţiunii făcute oral de reclamant, dacă socoteşte că interesul apărării pârâtului cere aceasta. - Plenul Tribunalului Suprem, Decizia de îndrumare nr. 33/1961, S. Zilberstein, V Ciobanu, Drept procesual civil. îndreptar de practică judiciară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980, p. 129.

Limitele învestirii

1. în cazul casării cu trimitere, judecata desfăşurându-se în limite precis stabilite, în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., acestea nu puteau fi depăşite sau ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii -ca efect al modificării acţiunii- care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs ordinar. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 2100/1993, Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie - set 4/1994, p. 1.

2. în speţă, reclamanţii care au învestit instanţa cu o cerere privind anularea testamentului şi, în subsidiar, reducţiunea liberalităţii, după intrarea în dezbateri au susţinut că testamentul ar fi caduc.

Această susţinere nu este o excepţie. Este o cerere nouă, cu soluţionarea căreia prima instanţă nu a fost legal învestită, ea fiind formulată verbal, cu ocazia dezbaterii în fond a procesului, iar pârâţii au susţinut că instanţa trebuie să judece acţiunea în limitele în care a fost legal învestită, opunându-se la modificarea sau completarea ei. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 635/2000, Jurisprudenţa în materie civilă pe anul 2000, p. 171.

Mărirea sau micşorarea câtimii obiectului cererii

1. Cererea de mărire a câtimii obiectului acţiunii poate fi formulată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului şi se consemnează în încheierea de şedinţă, fără a fi necesar consimţământul pârâtei. De aceea, nu se poate reţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, în cazul în care reclamanta, după efectuarea mai multor expertize în cauză, şi-a mărit verbal, în cursul dezbaterilor, câtimea obiectului cererii, solicitând valoarea actualizată a lucrărilor executate şi neplătite.-Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 76/1999, B.J./ 1990-2003, p. 874.

2. Potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în instanţă când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii. Prin urmare, critica din apel, privind neacordarea de către prima instanţă a pretenţiilor astfel majorate nu constituie o cerere nouă, inadmisibilă, potrivit art. 294 C. proc. civ. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia civilă, decizia nr. 1540/1999, B.J./1990-2003, p. 874.

Modificarea sau întregirea acţiunii

1. Dacă pârâtul se opune cererii de întregire sau modificare a acţiunii, formulată după prima zi de înfăţişare, cererea reclamantului nu mai poate fi primită. - Curtea Supremă de Justiţie, Secţia comercială, decizia nr. 2958/1998, Dreptul nr. 10/1999, p. 141.

2. Cele 4 situaţii prevăzute de art. 132 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate verbal de reclamant şi după prima zi de înfăţişare, deoarece nu reprezintă cazuri de modificare a
acţiunii. - T. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 3627/1998, Culegere de practică judiciară civilă pe anul 1998, p. 155.

3. Pretenţiile reclamantului trebuie formulate prin însăşi cererea de chemare în judecată, cu posibilitatea completării sau modificării numai în faţa primei instanţe, până la momentul stabilit de lege.

Susţinerea recurentului, în sensul că instanţele ar fi lăsat nesoluţionat un capăt de cerere este neîntemeiată, având în vedere că solicitarea privind restituirea alocaţiei restante a fost formulată o dată cu punerea concluziilor asupra fondului la prima instanţă şi că aceasta nu poate valora completarea obiectului iniţial. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2/1999, Culegere de practică judiciară în materie civilă pe anul 1999, p. 238.

4. Cererea prin care contesta-torul şi-a completat acţiunea cu noi capete de cerere, formulate după prima zi de înfăţişare, comunicată de instanţă intimatei, care a depus la termenul ulterior întâmpinare fără a face opoziţie la completarea acţiunii, este valabil formulată şi obiigă instanţa de fond să se pronunţe asupra ei. - C.A. Iaşi, decizia civilă nr. 1714/1999, Jurisprudenţa pe anul 1999, p. 142.

5. Este nelegală modificarea cererii de chemare în judecată a reclamantei, care nu s-a realizat la prima zi de înfăţişare şi în lipsa consimţământului părţilor. - C.A. Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 362/2000, B.J./2000, vol. 1, p. 262.

6. Din interpretarea corectă a dispoziţiilor înscrise în art. 129-130 şi 132 C. proc. civ., rezultă că modificarea unei acţiuni nu se poate face decât la prima zi de înfăţişare sau în termenul acordat de instanţă în acest scop, în formă scrisă şi comunicată pârâtului. Orice modificare făcută după această dată nu poate fi primită decât dacă pârâtul nu se opune iar schimbarea temeiului juridic al acţiunii trebuie să fie pusă întotdeauna în discuţia pârâţilor. - C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 1356/2000.

7. Dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., privitoare la momentul până la care reclamantul îşi poate întregi sau modifica cererea, au caracter dispozitiv, altfel că încălcarea lor poate fi invocată cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare ce a urmat săvârşirii neregularităţii.

- C.A. Cluj, Secţia civilă, decizia nr. 2694/2000, B.J./2000, voi. 1, p. 289.

8. Codul de procedură civilă, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată precum: părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.

Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare
a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celeilalte părţi, decât la prima zi de înfăţişare, care este aceea în care părţile pot pune concluzii.

Altfel, cererea este tardivă, ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis determinate, în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs. - înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1403/2005, Jurisprudenţa Secţiei civile pe anul 2005, p. 466.

9. într-adevăr, reclamantul şi-a întregit contestaţia, solicitând să fie recalculată valoarea terenului, la 10 februarie 2005, după mai mult de 30 de zile de la data comunicării dispoziţiei contestate.

Atitudinea procesuală a reclamantului a fost generată de depunerea înaintea instanţei a raportului de expertiză prin care se concluziona că terenul nu mai poate fi restituit în natură, aşa cum se solicitase prin intermediul contestaţiei.

Faptul că terenul nu ar mai putea fi restituit în natură echivalează cu „pieirea” obiectului, pe care o reglementează art. 132 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. atunci când îngăduie, ca şi după prima zi de înfăţişare, să se ceară valoarea obiectului pierdut sau pierit, fără ca aceasta să echivaleze cu o modificare de cerere. -înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 7226/2006, nepublicată.

Ordonanţă preşedinţială. Transformare în acţiune de drept comun

Reclamantul, din proprie iniţiativă iar uneori ca urmare a întâmpinării pârâtului, dându-şi seama că a ales o cale greşită, poate să transforme cererea de ordonanţă preşedinţială într-o acţiune de drept comun. Nefiind vorba de o dispoziţie legală imperativă, care să o
împiedice, această modificare de acţiune se poate face oricând, cu acordul expres sau tacit al pârâtului.- Tribunalul Suprem, colegiul civil, decizia nr. 413/1966, Al. Lesviodax, I.G. Mihuţă, Repertoriu de practică judiciară în materie civilă a Tribunalului Suprem şi a altor instanţe judecătoreşti pe anii 1952-1969, nr. 713, p. 881.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
Legislaţie incidentă

- Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere, art. 17 alin. (1) - Judecarea cauzei se face pornind de la probele administrate în faţa comisiei de cercetare. La prima zi de înfăţişare, părţile pot solicita probe noi şi curtea de apel va putea dispune încuviinţarea acestora, acordând un nou termen.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
„Considerăm că nu se poate modifica, nici măcar cu acordul tacit sau expres al debitorului, cererea în somaţie de plată într-o acţiune de drept comun. O asemenea modificare a cererii iniţiale, care s-ar putea întemeia pe prevederile art. 132 şi urm. C. proc. civ., ar putea urmări chiar eludarea unor prevederi legale referitoare la plata taxei de timbru la valoare, evitarea realizării concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. pentru litigiile comerciale, extinderea cadrului procesual sau de administrare a probatoriului, limitat în procedura somaţiei de plată ş.a. Dincolo însă de aceste din urmă aspecte, argumentul principal rămâne cel rezultând din specificul somaţiei de plată, întărit, în prezent, şi de abrogarea alin. (4) al art. 8 din ordonanţă ... Drept urmare, judecătorul cererii în somaţie de plată nu va putea da curs solicitării creditorului de modificare a cererii, transformând-o într-o acţiune de drept comun, ci va respinge cererea în somaţie de plată.” - I. Deleanu, Gh. Buta, Procedura somaţiei de plată. Doctrină şi jurisprudenţă, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 174-175.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. Apreciem că dispoziţiile art. 132 alin. (2) sunt aplicabile nu numai cererii de chemare în judecată ci şi cererii reconvenţionale, precum şi cererilor de intervenţie voluntară sau forţată.

2. întrucât normele înscrise în art. 132 au caracter dispozitiv, reclamantul ar putea să-şi modifice acţiunea şi după prima zi de înfăţişare, dacă pârâtul consimte, expres sau tacit.

3. Pentru ca părţile să nu fie lipsite de grade de jurisdicţie, reclamantul îşi poate modifica acţiunea numai în faţa primei instanţe, nu şi în căile de atac.

4. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul când reclamantul face precizările din alin. (2), nu este necesar să i se comunice copie de pe cerere. Totuşi, dacă procesul este în stare de judecată şi pârâtul lipseşte, instanţa va dispune amânarea cauzei şi comunicarea către pârât a unei copii de pe încheierea de şedinţă în care s-a trecut precizarea acţiunii făcută oral de reclamant, dacă socoteşte că interesul apărării pârâtului impune aceasta.
Răspunde