Art. 155 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata

Capitolul III
Judecata

Secţiunea I
Înfăţişări şi dezbateri

Art. 155

(1)Amânarea judecăţii în temeiul învoielii părţilor nu se poate încuviinţa decât o singură dată în cursul instanţei.

(2)După o asemenea amânare, judecata, dacă părţile nu stăruiesc, va fi suspendată şi nu va fi redeschisă decât după plata sumelor prevăzute de legea timbrului pentru redeschiderea pricinilor.

(3)Instanţa este obligată să cerceteze dacă amânarea cerută de amândouă părţile pentru un motiv anumit nu tinde la o amânare prin învoiala părţilor; este socotită ca atare cererea de amânare la care cealaltă parte s-ar putea împotrivi.


Art. 1551

(1)Când constată că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina părţii reclamante, prin neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.

(2)Dispoziţiile art. 1083 sunt aplicabile. La cererea părţii, judecata va fi reluată dacă obligaţiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite şi, potrivit legii, aceasta poate continua. Dispoziţiile art. 155 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 155 cod procedura civila  Înfăţişări şi dezbateri Judecata

Comentarii despre Art. 155 cod procedura civila Înfăţişări şi dezbateri Judecata

     

# av. icarol 21-Decembrie-2012
Jurisprudenta

1. încheiere de suspendare. Conţinut. Cazul particular de suspendare facultativă a judecăţii, reglementat prin dispoziţiile art. 155' C. proc. civ., constituie o sancţiune procedurală, instituind condiţia culpei părţii reclamante pentru
neîndeplinirea unor obligaţii prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecăţii.

în toate cazurile de suspendare a judecăţii în temeiul art. 155^1 alin. (1) C. proc. civ., instanţa va arăta în cuprinsul încheierii şi obligaţiile nerespectate de partea reclamantă pentru a se putea determina, cu prilejul analizării cererii de repunere a cauzei pe rol, dacă acestea au fost sau nu aduse la îndeplinire.

în speţă, în cuprinsul încheierii de suspendare nu s-a arătat, în concret, care anume obligaţii nu au fost respectate, făcându-se doar o menţiune, generică, cu privire la neîndeplinirea obligaţiei recurentei de a depune la dosar „acte". Aşa fiind, s-a admis recursul, cu consecinţa casării încheierii atacate şi a trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea continuării judecăţii (I.C.C.J.,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1994/2005, în B.J. - Bază de date);

2. Culpa reclamantului. Nefiind imputabilă reclamantei întârzierea răspunsului de la Oficiul Registrului Comerţului referitor la adresa sediului pârâtei, întrucât aceasta a depus diligenţele necesare imediat ce a luat cunoştinţă de dispoziţiile din încheierea de şedinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile suspendării judecăţii în baza art. 155' C. proc. civ., care se referă la „vina părţii reclamante" (C.A. Calaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia nr. 565/2001).
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
Demersuri noi pentru aflarea sediului pârâtei. Suspendare. Eroare

1. Recurenta-reclamantă s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi a solicitat ORC Vrancea să-i comunice modificările intervenite în situaţia juridică a pârâtei-intimate, indicând vechiul sediu. Prima instanţă a dispus însă suspendarea, ignorând existenţa demersurilor făcute de recurenta-reclamantă pentru obţinerea noului sediu ... Nefiind imputabilă recu-rentei-reclamante întârzierea răspunsului comunicat de ORC Vrancea, măsura suspendării nu se justifică, nefiind îndeplinite condiţiile art. 155' C. proc. civ. - CA. Galaţi, Secţia comercială şi de contencios administrativ, decizia civilă nr. 565/R/2001, Curierul judiciar nr. 7/2002, p. 42.

2. Cât timp creditorul a probat cu actele administrate în cauză faptul depunerii de diligenţe pentru aflarea domiciliului debitorului, măsura suspendării judecării apelului, dispusă în temeiul art. 155' C. proc. civ. este nelegală, întrucât desfăşurarea normală a procesului nu a fost împiedicată din vina apelantei. - C.A. Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 572/2004, Practică judiciară civilă pe anii 2003-2004, p. 519.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. Există amânare în sensul acestui text şi dacă partea care a cerut amânarea nu este prezentă, iar adversarul său declară că nu se opune acordării unui termen.

2. Expresia „în cursul instanţei" desemnează judecata într-o anumită etapă procesuală -primă instanţă, apel, căi extraordinare de atac- în care se află pricina în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor acestui text.

în etapa procesuală următoare, se va putea amâna din nou judecata în temeiul învoielii părţilor, o singură dată.

3. Reluarea judecăţii nu poate fi dispusă din oficiu, ci numai la cererea părţilor.

4. Pentru repunerea cauzei pe rol partea va achita 1/2 din taxa judiciară de timbru care trebuia achitată la momentul formulării cererii de chemare în judecată, iar nu 1/2 din taxa care a fost efectiv achitată, şi care poate fi mai mică sau mai mare decât cea datorată.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
DECIZII ALE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Prin Decizia nr. 426 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1229 din 21 decembrie 2004, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155^1 C. proc. civ.

în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a susţinut că textul legal criticat are o formă prea generală şi, în funcţie de momentul aplicării, se nasc efecte diferite ale normei asupra justiţiabililor, încălcându-se, astfel, principiul fundamental al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Art. 155^1 C. proc. civ. nu explică în conţinutul său ce înseamnă obligaţii prevăzute de lege, care sunt limitele desfăşurării normale a procesului şi întinderea noţiunilor de „cursul judecăţii” şi „vina reclamantului”.

Introducerea obligativităţii plăţii a jumătate din taxa de timbru pentru repunerea pe rol a unei pricini suspendate este lăsată la facultatea instanţei, deschizându-se, în opinia autorului, calea arbitrarului, abuzului, inechităţii, a obstrucţionării accesului gratuit la justiţie prin aplicarea unor suprataxe de timbru judiciar prohibitive, ceea ce determină instabilitatea actului de justiţie, intermitenţa derulării acestuia, chiar şicana. Mai consideră autorul că numai reclamantului i se pun în faţă o serie de obstacole artificiale, despre care instanţa poate să nu îl înştiinţeze, invocând art. 129 C. proc. civ.

în sfârşit, autorul excepţiei a solicitat Curţii Constituţionale să pronunţe o „decizie de îndrumare în spiritul practicii europene, astfel încât textul legal criticat să fie explicat, limitat în aplicare la motive legale enumerate exhaustiv”, aşa cum se reglementează în general în celelalte articole referitoare la suspendare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 1551 C. proc. civ. nu contravin prevederilor constituţionale şi normelor consacrate prin convenţia internaţională invocată de autorul excepţiei.

Astfel, nu poate fi primită susţinerea că prin suspendarea judecăţii în temeiul textului legal criticat s-ar încălca principiile egalităţii în drepturi, ale liberului acces la justiţie sau ale dreptului la un proces echitabil, dat fiind că măsura procesuală menţionată operează în mod egal pentru toţi justiţiabilii aflaţi în situaţia prevăzută de textul de lege, iar împotriva încheierii pronunţate de instanţă partea nemulţumită are deschisă calea apelului, potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, prevederile legale atacate sunt norme de procedură şi, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are deplina libertate de a stabili competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.

Curtea nu a putut primi, de asemenea, cererea autorului excepţiei de a pronunţa o „decizie de interpretare”, prin care „acest articol de lege să fie explicat şi limitat în aplicare la motive legal enumerate exhaustiv”, întrucât o asemenea atribuţie nu intră în competenţa instanţei de contencios constituţional, astfel cum aceasta este prevăzută prin Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Examinarea şi soluţionarea acestor aspecte sunt de competenţa instanţelor de control judiciar din sistemul puterii judecătoreşti.
Răspunde
 
# Tudor Raneti 26-Septembrie-2013
Art. 155^1 este neconstitutional in raport cu art. 21 (2) din Constitutia Romaniei, spre exemplu in cazul in care reclamantul n-are bani sa faca copii la chemarea in judecata pentru parti, ceea ce nu impiedica judecata fiindca s-au dat sentinte penale chiar in lipsa paratului. De exemplu eu m-am luat dupa mai mult avocati prosti si am introdus persoane fizice colegi de munca in Litigii de Munca fiindca asa ar fi procedat acei avocati desi am constatat personal ulterior ca aveam dreptate tot eu pana la urma, dar, persoane fizice pe care inainte de suspendarea in baza 155^1, am specificat la cererea instantei, ca n-au calitate procesuala pasiva, precum am specificat ca n-am bani sa le fac copii dupa chemarea in judecata, precum am prezentat adeverinta de venit de la ANAF drept dovada. Instanta pe dosarul 44139/3/2012 (Tribunalul Bucuresti) a refuzat sa-mi solutioneze comunicatele pe care ea insasi le-a cerut, comportandu-se ca si cum comunicatele nu s-ar fi intamplat, si a primit ordin de la parata SC ROMANIA HIPERMARCHE SA (Cora) prin avocatii sai Kinstellar SPARL sa suspende sedinta, ceea ce a retinut in incheierea de sedinta din 18.iulie.2013, motiv pentru care i-am deschis dosar penal instantei. Aceasta situatie nu va fi musamalizata, fiindca voi chema in judecata instanta pentru pentru inselaciune in flagrant. Mentionez ca nu am nevoie de CCR, stiu sa citesc (Constitutia Romaniei)
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
„Se pune întrebarea dacă reclamantul, în cazul admiterii acţiunii (cererii) sale, poate recupera cheltuielile făcute cu ocazia repunerii pe rol a cererii sau acţiunii sale când judecata acestora a fost suspendată în baza art. 155^1 C. proc. civ.?

Cu privire la taxa judiciară de timbru considerăm că se impune, fără îndoială, un răspuns negativ. Este de observat că de această suspendare este răspunzător reclamantul care, deşi i s-a pus în vedere, la primirea cererii sau în cursul judecăţii, să îşi îndeplinească anumite obligaţii prevăzute în sarcina sa de lege, nu s-a conformat, împiedicând desfăşurarea normală a procesului. Or, chiar dacă reclamantul câştigă procesul, a accepta să fie incluse în cheltuielile de judecată şi cheltuielile reprezentând contravaloarea a jumătate din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acţiunea respectivă, ar însemna să se accepte penalizarea pârâtului pentru culpa reclamantului, ceea ce însă nu este admisibil”. - C.N. Popa, Inadmisibilitatea pretinderii de către reclamant a cheltuielilor de judecată aferente repunerii pe rol a cererii sau ac(iunii sale, după aplicarea art. 155^1 din Codul de procedură civilă, deşi, în final, o atare cerere sau acţiune a fost admisă, Dreptul nr. 11/2002, p. 79.
Răspunde
 
# radu.marian 24-Decembrie-2012
1. Având în vedere expresia folosită de legiuitor -„instanţa poate"-înseamnă că suspendarea nu este obligatorie.

2. în cazul în care, deşi reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a modifica sau completa cererea de chemare în judecată, stabilită la primirea acesteia, nu s-a suspendat judecata conform art. 114 alin. (4), ci s-a fixat termen de judecată, completul nu poate face aplicarea prevederilor art. 155^1 pentru neîndeplinirea obligaţiilor înăuntrul termenului administrativ, deoarece în forma actuală art. 114 alin. (3) nu mai face trimitere la prevederile art. 155^1.

în acest caz, instanţa va proceda la judecata acţiunii şi va putea anula cererea potrivit art. 133 sau 105 alin. (2), respectiv pentru neplata taxelor de timbru datorate.

3. Instanţa nu poate dispune suspendarea decât după ce i-a pus în vedere reclamantului îndeplinirea unor cerinţe şi acesta nu s-a conformat.

Pentru a se putea dispune suspendarea nu este însă necesar ca reclamantului să i se comunice încheierea prin care s-au stabilit obligaţiile de executat, textul neprevăzând o asemenea cerinţă. Totuşi, dacă reclamantul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în lipsa lui, suspendarea în temeiul art. 1551 poate fi dispusă numai dacă acesta a fost înştiinţat în privinţa obligaţiilor pe care trebuie să le îndeplinească, întrucât suspendarea apare ca o sancţiune.

4. Apreciem că s-ar putea face aplicarea prevederilor art. 155^1 şi dacă cel puţin una dintre părţi a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condiţiile art. 242 alin. (2), de vreme ce art. 155^1 are în vedere faptul că nu este posibilă desfăşurarea normală a judecăţii din vina reclamantului, pe când celălalt text prezumă, practic, lipsa oricărei piedici în soluţionarea cauzei.

5. De la data suspendării în condiţiile art. 155^1 începe să curgă termenul de perimare, culpa reclamantului fiind chiar o condiţie pentru a putea fi luată această măsură.

6. Art. 155^1 este aplicabil şi pârâtului atunci când a formulat o cerere reconvenţională în legătură cu care nu îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecăţii.

In acest caz, pentru aplicarea sancţiunii pârâtului cererea reconvenţională trebuie disjunsă, astfel încât să nu fie suspendată şi judecata cererii principale.

7. Judecata se reia la cererea reclamantului, care trebuie să facă dovada că a îndeplinit obligaţiile prevăzute în încheierea de suspendare şi a plătit jumătate din taxa de timbru introductivă de instanţă.

Pentru a obţine reluarea judecăţii, reclamantul nu trebuie să declare recurs şi în etapa recursului să facă dovada că, după suspendare, a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau, întrucât instanţa de control judiciar apreciază legalitatea măsurii în raport de situaţia existentă la momentul suspendării.

Ca atare, partea trebuie să ceară repunerea cauzei pe rol şi, numai dacă se respinge cererea, poate să declare recurs împotriva acestei soluţii pentru a dovedi că, faţă de îndeplinirea obligaţiilor stabilite în sarcina sa, respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală.
Răspunde
 
# Tudor Raneti 26-Septembrie-2013
Nu exista institutia perimarii, tardivitatii, radierii in Constitutia Romaniei. Singura institutie legata de termen, este solutionarea actului de justitie intr-un termen rezonabil, adica termenele functioneaza in interesul cetateanului nu al infractorului. Mai mult, prescriptia, tardivitatea, radierea etc. nu exista fiindca sunt in contradictie cu dreptul neingradit la justitie, art. 21 (2) Constitutia Romaniei si art. 6 (2) din legea 303/2004 privind organizarea judiciara. Ceea ce exista in legislatie trebuie sa fie in conformitate in al doilea rand cu legea fundamentala Constitutia Romaniei, si in primul rand cu Conventia Universala a Drepturilor Omului si alte astfel de conventii internationale. Justitia este in fond o conventie, derivata din matematica eticii in raport cu realitatea
Răspunde