Art. 27 cod procedura civila

Art. 27

Judecătorul poate fi recuzat:

1.când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;

2când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;

3.când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;

4.dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;

5.dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;

7.dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8.dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9.dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

codul de procedură civilă actualizat prin:

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Legea 59/1993 - pentru modificarea Codului de procedură civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi din 23 iulie 1993, Monitorul Oficial 177/1993;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 27 cod procedura civila

Comentarii despre Art. 27 cod procedura civila

     

# Nicolae Fabian 15-Decembrie-2012
Legislaţie:

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Capitolul V - Reglementări privind magistraţii

Art. 105. (1) Magistraţilor le este interzis să participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror:

a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între ei;

b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi magistratului care participă, în calitate de judecător sau procuror, la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze.

(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură penală referitoare la incompatibilităţi, abţinere şi recuzare.
Răspunde
 
# petru muresan 16-Decembrie-2012
Altă lege incidentă este Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, art. 10 - (1) Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1,2,3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara că se abţine.
(3) Partea interesată poate cere instanţei de executare recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la închiderea executării silite. Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.
(4) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

(5) încheierea prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate.
Răspunde
 
# Nicolae Fabian 15-Decembrie-2012
Jurisprudenţă Selectivă

1. Enumerare limitativă. 1) Motivele de recuzare sunt limitativ prevăzute de lege, aşa încât sunt de strictă interpretare şi nu se pot extinde, prin analogie, la alte cazuri neprevăzute. Prin urmare, nu constituie motiv de recuzare legătura de rudenie a unuia dintre judecătorii ce urmează să se pronunţe asupra unei cereri de strămutare cu unul dintre judecătorii instanţei de la care s-a solicitat strămutarea (Cas. III, decizia din

10 septembrie 1912, Em. Dan, Codul adnotat, p. 406, nr. 5);
2) Nu poate fi inclus între cazurile de recuzare acela al persoanei care a ocupat fotoliul Ministerului Public fără să-şi fi exprimat opinia în acel proces, când persoana respectivă, în calitate de judecător, este chemată a soluţiona acelaşi proces (Cas. I, decizia din 31 martie 1881, în Buletinul Curţii de Casaţie 1881, p. 245);

3) Nu există caz de recuzare când judecătorul este rudă cu un fost avocat al unei părţi din proces (Cas. I, decizia din 23 februarie 1890, în Buletinul Curţii de Casaţie 1890, p. 178);

2. Revizuire. în raport cu dispoziţiile art. 27 C. proc. civ., judecătorul poate fi recuzat când se află în situaţiile strict prevăzute de lege. în împrejurarea că judecătorii unei cereri de revizuire, deci o cale de retractare pe baza unor situaţii noi, au pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu se poate susţine cu temei că judecătorii care au soluţio-nat pricina şi au pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere ar fi incompatibili şi ar putea fi recuzaţi pentru că şi-ar fi exprimat părerea în cauză, tocmai pentru că în revizuire ei au a se pronunţa în legătură cu situaţiile noi invocate, asupra cărora nu s-au pronunţat, întrucât nu le-au examinat (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 416/1978, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 291, nr. 73);

3. Situaţii noi. Nicio dispoziţie legală nu interzice judecătorului să participe la soluţionarea căilor extraordinare de atac, precum şi a contestaţiei la executare, în cazul în care se învederează situaţii noi ce nu au fost şi nu puteau fi avute în vedere cu prilejul judecării procesului în fond (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 937/1978, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 291, nr. 73).

4. Asigurarea unui proces echitabil.

Domnul judecător X. a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat
decizia a cărei anulare se solicită prin contestaţia în anulare ce face obiectul cauzei de faţă. în cerere se susţine că, la pronunţarea deciziei, completul nu ar fi fost legal constituit.

Este adevărat că pretinsa nelegală constituire a completului de judecată la acea dată nu se referă la participarea în complet a domnului judecător X., dar domnia sa este chemat să se pronunţe, în cadrul unei căi de atac extraordinare, asupra unei chestiuni care ţine de legalitatea primei judecăţi la care a participat.

Este nu mai puţin adevărat faptul că o asemenea participare nu este prevăzută de art. 24 C. proc. civ., ca motiv de incompatibilitate în soluţionarea prezentei cauze.

Cu toate acestea, pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată şi având în vedere că aparenţa imparţialităţii este la fel de importantă ca şi imparţialitatea însăşi, ţinând seama, totodată, şi de dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului referitoare la asigurarea unui proces echitabil, înalta Curte va admite cererea de recuzare.

La pronunţarea acestei soluţii, înalta Curte are în vedere şi poziţia exprimată chiar de judecătorul recuzat (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, încheierea din data de 12 iunie 2006).
Răspunde
 
# petru muresan 16-Decembrie-2012
Recuzare. Motive. Cine o poate cere

Recuzarea trebuie să se circumscrie motivelor limitative prevăzute de art. 27 C. proc. civ., admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant neîncadrându-se în acestea,
şi poate fi cerută numai de partea din proces, nu şi de reprezentantul acesteia. - C.A. Cluj, Secţia civilă, încheierea din 11 octombrie 2004, Consiliul Superior al Magistraturii, Jurisprudenţă naţională pe anii 2004-2005, p. 251.
Răspunde
 
# petru muresan 16-Decembrie-2012
DECIZE CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

Prin Decizia nr. 40 din 2 7 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 24 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ.

în motivarea excepţiei, autorul acesteia a susţinut că prevederile art. 27 C. proc. civ. contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 53. S-a considerat că prin limitarea motivelor de recuzare operată prin dispoziţiile ale art. 27 C. proc. civ. se „înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României”.

De asemenea, s-a considerat că, prin „îngrădirea posibilităţilor de recuzare” se încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea posibilităţilor de recuzare [...] nu este motivată prin niciunul dintre motivele indicate limitativ.

Examinând excepţia de neconsti-tuţionalitate ridicată, Curtea a reţinut că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că stabilirea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi pe cele cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Curtea a constatat că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea observă însă că dispoziţiile art. 27 C. proc. civ. acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (l)-(3) şi ale art. 53.
Răspunde
 
# petru muresan 16-Decembrie-2012
„Faptul că judecătorul şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate nu înseamnă că şi-a spus părerea cu privire la cauza în litigiu.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992 judecătorul în faţa căruia se află pricina „este obligat să-şi exprime opinia” cu privire la excepţia respectivă, fără însă ca prin aceasta să-şi exprime părerea şi cu privire la pricină. Doar dacă exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate judecătorul şi-ar spune părerea şi cu privire la cauza dedusă judecăţii, atunci cererea de recuzare ar fi întemeiată.

Este adevărat că prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate se dezleagă o anumită problemă
de drept, cu privire la care judecătorul trebuie să-şi exprime opinia, dar pe timpul soluţionării unei cauze, prin încheieri interlocutorii, judecătorul rezolvă de multe ori aspecte legate de fondul litigios, care lasă să se întrevadă rezultatul final al judecăţii, fără ca prin aceasta să devină incompatibil. De exemplu, respingerea unei excepţii de fond conturează, cel puţin în parte, părerea judecătorului cu privire la pricină, şi cu toate acestea el nu devine incompatibil, întrucât legea îl obligă la această conduită (art. 137 C. proc. civ.).” - O. Haneş, Gh. Stoia, nota (II) la încheierea din 15 octombrie 1997 dată în dosar nr. 4466/1996, Judecătoria Mediaş, Dreptul nr. 4/1998, p. 102-103.
Răspunde
 
# petru muresan 16-Decembrie-2012
Spre deosebire de strămutare, care poate fi cerută independent de prezenţa în completul de judecată a rudelor sau afinilor părţilor, cererea de recuzare nu-l poate privi decât pe judecătorul care soluţionează pricina.
Răspunde