Art. 275 cod procedura civila Cheltuielile de judecată Hotărîrile

Capitolul IV
Hotărîrile

Secţiunea IV
Cheltuielile de judecată

Art. 275

Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 275 cod procedura civila  Cheltuielile de judecată Hotărîrile

Comentarii despre Art. 275 cod procedura civila Cheltuielile de judecată Hotărîrile

     

# andac 03-Ianuarie-2013
Jurisprudenţă

I. Procedură

1. Recunoaştere la prima zi de înfăţişare. Faptul că pârâtul a declarat la primul termen că nu se opune la admiterea acţiunii exclude culpa sa procesuală şi, deci, instanţa nu putea să-l oblige la suportarea cheltuielilor de judecată (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 207/1990, în C.P.J. 1990, p. 129, nr. 167);

2. Recunoaştere ulterioară.

1) Este irelevantă poziţia pârâtului în sensul că este de acord cu admiterea acţiunii, exprimată la un termen ulterior, după ce la prima zi de înfăţişare a negat la interogatoriu pretenţiile reclamantei (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1030/1993);

2) Dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicare atunci când pârâtul, la un termen ulterior celui ce a constituit
prima zi de înfăţişare, declară că este de acord cu admiterea acţiunii (Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1030/1993, în C.P.J. 1993-1997, p. 310, nr. 40);

3) Pentru a fi aplicabil art. 275

C. proc. civ., recunoaşterea trebuie făcută în faţa primei instanţe, iar nu în recurs sau cu ocazia rejudecării (Trib. Bucureşti, colegiul al III-lea civil, decizia nr. 1950/1966, în R.R.D. nr. 4/1967, p. 127);

3. Punere în întârziere. 1) Pârâtul fusese pus în întârziere, în mod legal, prin notificare, înainte de sesizarea instanţei, astfel că se află în culpă procesuală şi nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 teza IC. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1480/1999);

2) Este necesar ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanţei (Trib. Reg. Bacău, secţia civilă, decizia nr. 1917/1957, în Legalitatea populară nr. 6/1958, p. 90);

4. Pârât de drept în întârziere.

1) Faptul că pârâta a declarat că este de acord cu admiterea acţiunii nu duce la exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată, deoarece, conform art. 275 C. proc. civ., recunoaşterea este lipsită de eficienţă dacă, înainte de introducerea acţiunii, pârâtul a fost pus legal în întârziere, or, în materia obligaţiei de întreţinere, faţă de caracterul alimentar al acestei obligaţii, pârâtul este de drept în întârziere (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 507/1993);

2) Este adevărat că pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantei la prima zi de înfăţişare şi nu a fost pus în întârziere, dar acest lucru nu era necesar, deoarece pârâtul era de drept în întârziere. Astfel, în contract s-a prevăzut clauza potrivit căreia neplata la termen a chiriei atrage penalităţi de întârziere şi că executarea silită se va face pe baza contractului, care reprezintă titlu executoriu. Fiind îndeplinită condiţia art. 1079 alin. (2) pct. 2 C. civ., conform căruia debitorul este de drept în întârziere când s-a contractat expres în acest sens, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274

C. proc. civ. (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 18/2005);
3) în materie comercială, potrivit art. 43 C. corn., debitorul unei obligaţii comerciale lichide şi plătibileîn bani este de drept în întârziere din ziua când obligaţia a devenit exigibilă.

Prin urmare, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 275 C. proc. civ., întrucât recunoaşterea pretenţiilor de către pârâtă prin întâmpinarea depusă la prima zi de înfăţişare nu este de natură să o exonereze de plata cheltuielilor de judecată, pârâta fiind de drept în întârziere pentru plata diferenţei de preţ solicitată şi a cărei scadenţă se împlinise anterior chemării în judecată, nefiind necesară notificarea sau comunicarea debitorului asupra neplăţii creanţei (I.C.C.J., secţia comercială, decizia nr. 2177/2005, în B.J. - Bază de date);

5. Recunoaştere integrală. Pentru a nu fi obligat la plata cheltuielilor de judecată pârâtul trebuie să recunoască integral pretenţiile reclamantului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1685/1972, în I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 379, nr. 154);

6. Recunoaştere efectivă. Recunoaşterea trebuie să fie efectivă, iar nu dedusă din neprezentarea la interogatoriu (Trib. Reg. Crişana, secţia civilă, decizia nr. 1328/1961, în Justiţia Nouă nr. 8/1962, p. 121);

7. Recunoaştere expresă şi neechivocă. împrejurarea că în conţinutul întâmpinării pârâtul a lăsat să se înţeleagă că va părăsi spaţiul nu constituie o recunoaştere expresă şi neechivocă, cum impune textul art. 275 C. proc. civ., ci a fost condiţionată de eventualul acord dat de coasociatul din contractul de asociere în participaţiune, învederând
că potrivit acestui contract rezilierea înainte de termen are o reglementare riguroasă (C.A. Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 542/2004, în B.J. 2004, p. 255).

II. Aplicaţii

8. Stabilirea paternităţii. în cazul cererii pentru stabilirea paternităţii din afara căsătoriei, art. 275 C. proc. civ. se aplică numai dacă pârâtului nu i s-a adus la cunoştinţă naşterea copilului, pentru a-l putea recunoaşte voluntar. In caz contrar, chiar dacă recunoaşte copilul la prima zi de înfăţişare, pârâtul va fi obligat la cheltuieli (Trib. Jud. Timiş, secţia civilă, decizia nr. 1457/1971, în R.R.D. nr. 5/1972, p. 156. în acelaşi sens: Trib. Jud. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 341/1982, în R.R.D. nr. 4/1983, p. 66);

9. Punere în întârziere. Solicitarea soţiei de a i se restitui bunuri personale, în prezenţa unui lucrător de poliţie, înainte de sesizarea instanţei constituie punere în întârziere şi face inaplicabile prevederile art. 275 C. proc. civ. (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 224/1989, în R.R.D. nr. 7/1989, p. 68);

10. Pensie de întreţinere. în materia pensiei de întreţinere, faţă de caracterul alimentar al acesteia, debitorul este de drept în întârziere, astfel încât datorează cheltuieli de judecată, chiar dacă recunoaşte datoria la prima zi de înfăţişare
(Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 507/1993, în C.P.J. 1993-1997, p. 314, nr. 45);

11. Stabilire domiciliu minor. Potrivit art. 100 C. fam., dacă nu locuiesc împreună, părinţii vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul. Lipsa acestui acord, care, în intenţia legiuitorului, trebuie să constituie regula, este de natură să impună sesizarea instanţei de judecată, pârâtul urmând a fi considerat ca fiind pus în întârziere prin însăşi declanşarea procedurii contencioase. Pe de altă parte, de asemenea şi stabilirea de către instanţă a pensiei de întreţinere este consecinţa nerespectării unei obligaţii legale, prevăzute de art. 86 C. fam. care, în virtutea raporturilor fireşti de familie, trebuie să fie îndeplinită în mod voluntar. Ca atare, pârâtul urmează să fie obligat în asemenea litigii la plata cheltuielilor de judecată chiar dacă a recunoscut pre-tenţiile formulate la primul termen de judecată (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 605/1983, în R.R.D. nr. 1/1984, p. 53);

12. Tăgăduirea paternităţii. Art. 275 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile când hotărârea nu s-ar putea pronunţa numai pe baza recunoaşterii pârâtului, cum este cazul tăgăduirii paternităţii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 727/1970, în

C.D. 1970, p. 243. în acelaşi sens: Trib. Jud. Alba, secţia civilă, decizia nr. 287/1968, în R.R.D. nr. 2/1969, p. 175);

13. Anularea unui titlu de proprietate. Reclamanţii nu au contestat împrejurarea că pârâtul şi, ulterior, moştenitorii acestuia nu au fost puşi în întârziere, însă trebuie avut în vedere faptul că nu era cazul ca aceştia să fie puşi în întârziere, deoarece, odată cu emiterea titlului de proprietate şi intrarea acestuia în circuitul civil, actul respectiv nu mai putea fi modificat sau anulat pe baza acordului titularului dreptului de proprietate, ci numai în baza unei hotărâri judecătoreşti, astfel că sub aspect procedural o eventuală punere în întârziere a pârâţilor ar fi fost lipsită de efecte în privinţa cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţi.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că, în condiţiile în care anularea titlului de proprietate cerută de reclamanţi nu se putea dispune doar pe baza acordului pârâţilor, nu are relevanţă faptul că, după introducerea lor în cauză, aceştia au declarat că sunt de acord cu anularea parţială a titlului de proprietate în sensul solicitat de reclamanţi. Independent de poziţia acestora, soluţionarea cererii de anulare a unui titlu de proprietate presupune administrarea unor probe pentru clarificarea stării de fapt, recunoaşterea de către pârâţi a pretenţiilor reclamanţilor putând doar să fie coroborată cu celelalte probe administrate în cauză.

în consecinţă, în mod greşit prima instanţă a respins cererea reclamanţilor privind cheltuielile de judecată, întrucât în speţă, dat fiind obiectul litigiului, nu se poate face aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ. (C.A. Tg. Mureş, secţia civilă, decizia nr. 121/A/2004, în B.J. 2004-2005, p. 101).
Răspunde