Art. 312 cod procedura civila Judecarea recursului şi efectele casării Recursul

CAPITOLUL I
Recursul

Secţiunea II
Judecarea recursului şi efectele casării

Art. 312

(1)Instanţa poate admite recursul, îl poate respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.

(2)În caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi modificată sau casată, în tot sau în parte.

(3)Modificarea hotărârii atacate se pronunţă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 şi 5, precum şi în toate cazurile în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanţa de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.

(4)În caz de casare, curţile de apel şi tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situaţie în care se pronunţă o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.

(5)Cu toate acestea, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, instanţa de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată sau altei instanţe de acelaşi grad.

(6)În caz de casare a hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanţa va trimite dosarul spre judecare instanţei judecătoreşti competente sau organului cu activitate jurisdicţională competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibilă.

(61)Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât şi la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competenţă. În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeaşi cauză, tribunalele şi curţile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispoziţiile alin. (4) fiind aplicabile.

(7)Dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale.

codul de procedură civilă actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

OUG 58/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 25 iunie 2003, Monitorul Oficial 460/2003;

OUG 138/2000 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 14 septembrie 2000, Monitorul Oficial 479/2000;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 312 cod procedura civila  Judecarea recursului şi efectele casării Recursul

Comentarii despre Art. 312 cod procedura civila Judecarea recursului şi efectele casării Recursul

     

# alina tudosoiu 04-Ianuarie-2013
Practică judiciară

I. Procedură

1. Solidaritate. 1) în cazul în care a fost admis recursul unuia dintre codebi-torii solidari, instanţa de recurs trebuie să extindă efectele favorabile ale hotărârii şi asupra celorlalţi codebitori solidari, chiar dacă nu au declarat recurs sau dacă recursul lor a fost respins ca tardiv (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1870/1960, în C.D. 1960, p. 388);

2) Prin expresia acte de procedură, folosită în alin. (2) al art. 48 C. proc. civ., trebuie să se înţeleagă orice acte făcute în cursul şi în cadrul procesului civil, atât de către instanţa de judecată sau de organele auxiliare ale acesteia, cât şi de ceilalţi coparticipanţi la proces, în legătură cu activitatea lor procesuală, în care se cuprinde şi cererea de exercitare a unei căi de atac. Prin urmare, în situaţia debitorilor solidari sau a creditorilor solidari, întrucât hotărârea poate să privească în aceeaşi măsură pe toţi coparticipanţii la proces, exercitarea căii de atac a recursului de către unul dintre ei va folosi şi celorlalţi, în sensul că efectele admiterii recursului se vor extinde şi asupra părţilor care nu au declarat
recurs. De asemenea, pentru identitate de motive, efectele admiterii recursului se vor extinde şi asupra coparticipanţilor care exercitaseră calea de atac, dar recursul acestora fusese respins fără a fi soluţionat în fond, de exemplu, ca tardiv, netimbrat, neregulat introdus etc. (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 9/1962, în C.D. 1952-1965, p. 298);

2. Lipsă de interes. 1) Pentru exercitarea recursului, trebuie îndeplinite condiţiile generale necesare pentru exerciţiul acţiunii civile, deoarece activitatea juridică nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes. întrucât pârâtul a obţinut câştig de cauză în faţa instanţei de fond şi a instanţei de apel, nu justifică interes în promovarea recursului, aşa încât cererea sa va fi respinsă ca inadmisibilă (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 2809/2000);

2) întrucât, prin nepronunţarea asupra excepţiei invocate de cealaltă parte, intervenientul a cărui cerere a fost admisă nu a suferit niciun prejudiciu, acesta nu justifică interesul în promovarea căii de atac, ceea ce atrage respingerea recursului ca efect al a admiterii excepţiei lipsei de interes (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1080/2001);

3) Chiar dacă a omis să se pronunţe expres asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul local al Municipiului B., curtea de apel a rezolvat problema litigioasă a cadrului procesual într-un mod favorabil recurentului.

Astfel, a interpretat voinţa părţilor exprimată prin cererea de chemare în judecată ca fiind aceea de a se judeca în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate dobândit asupra imobilului prin expropriere şi a identificat pe acest titular ca fiind Municipiul B., reprezentat în judecată prin primarul general.

Instanţa de trimitere va fi ţinută de dezlegarea dată acestei probleme de drept-cu privire la care nu s-a declarat recurs, intrând în puterea lucrului judecat - şi va judeca cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Municipiul

B., şi nu cu Consiliul local al Municipiului B., motiv pentru care nu se impune admiterea recursului şi modificarea deciziei.

Pentru aceste considerente, recursul va fi respins ca lipsit de interes (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 1975/2007);
3. Drept ia recurs. 1) Dacă partea a făcut două capete de cerere deosebite şi instanţa de apel a admis numai unul, iar pe celălalt l-a respins şi dacă partea a
cerut şi obţinut executarea deciziei numai în ceea ce priveşte capătul de cerere admis, în asemenea împrejurări nu se poate zice că dânsa a fost de acord cu acea decizie şi că, prin urmare, nu mai poate face recurs în contra ei în ce priveşte capătul de cerere respins (Cas. III, 24 februarie 1910, Em. Dan, Codul adnotat, p. 466-467, nr. 2);

2) Dacă partea contestatoare, în urma respingerii contestaţiei pe care a făcut-o la executarea unei sentinţe, a cerut şi obţinut cauţiunea pe care o depusese cu ocazia contestaţiei, din acest fapt nu rezultă că ea a achiesat la decizia curţii de apel, care respinsese apelul îndreptat în contra sentinţei de respingere a contestaţiei şi că, prin urmare, nu mai are dreptul de a face recurs în contra acelei decizii (Cas. III, 3 octombrie 1905, Em. Dan, Codul adnotat, p. 467, nr. 7).

4. Retragerea recursului. Instanţa de recurs va lua act de retragerea recursului, în pofida opoziţiei intimatului, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 246 C. proc. civ., care se referă la cererea de chemare în judecată şi prevăd că, după ce s-a intrat în dezbaterea fondului, este necesară învoirea celeilalte părţi. Retrăgându-şi recursul, recurenta achiesează la hotărârea instanţei de apel, hotărâre la care şi intimatul a achiesat, neformulând recurs împotriva acesteia. în aceste condiţii, atitudinea sa de a solicita continuarea judecăţii apare ca fiind pur şicanatoare (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1204/1999);

II. Modificarea/casarea hotărârii
5. Casare totală. 1) în cazul în care din dispozitivul deciziei rezultă că hotărârile atacate cu recurs au fost casate, dispunându-se rejudecarea cauzei, în lipsa altor precizări în sensul că se menţin anumite dispoziţii ale hotărârii anterioare sau că s-a dispus casarea numai cu privire la latura penală, instanţa de trimitere nu este îndreptăţită să constate că prima hotărâre a fost casată numai sub un anumit aspect. Este deci indiferent faptul că motivarea casării se referă numai la anumite aspecte ale cauzei, astfel încât casarea urmează a se considera totală, şi nu doar parţială, atât în ce priveşte latura penală, cât şi cea civilă (Trib. Suprem, secţia penală, decizia nr. 1391/1982, în C.D. 1982, p. 234);

2) Atunci când recursul a fost admis pe baza unui singur motiv, fără a se mai examina celelalte, ca fiind inutile, casarea este totală, punându-se în discuţia părţilor întreg fondul procesului (Trib. Suprem, colegiul civil, decizia nr. 1484/1956, în C.D. 1956, p. 288);

6. Modificare/casare parţială.

în cazul în care instanţa a respins acţiunea, iar ca urmare a acestei soluţii a constatat că cererea reconvenţională a devenit lipsită de obiect şi a respins-o ca atare, instanţa de recurs, admiţând recursul şi modificând hotărârea atacată în sensul admiterii, este obligată să caseze hotărârea în partea privitoare la cererea reconvenţională şi să trimită dosarul la instanţa
de fond pentru rejudecarea acestei cereri (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2126/1975, în C.D. 1975, p. 244);

7. Casarea cu reţinere/trimitere.

Dacă prin depunerea înscrisurilor noi nu se lămuresc raporturile juridice dintre părţi şi apare necesitatea de a se administra noi probe, instanţa de recurs casează hotărârea atacată şi, după caz, reţine cauza spre a o rejudeca în fond sau o trimite pentru rejudecare, în condiţiile art. 312 C. proc. civ. (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 11/1960, în C.D. 1952-1965, p. 290-292);

A. Casare cu trimiterea cauzei spre rejudecare

8. Necercetarea fondului. 1) Necer-cetarea fondului nu constituie motiv de recurs de sine stătător. Incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii atacate, însă când motivul de recurs arătat se bazează pe necercetarea fondului, intervine casarea acesteia (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 1542/2001);

2) Tribunalul, statuând în mod greşit că nu sunt incidente dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997, nu a cercetat motivele de fond ale apelului, aşa încât, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., curtea va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 324/2002);

3) întrucât tribunalul a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, conform art. 312 alin. (5), coroborat cu art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este admis, se casează decizia şi se trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal, aceasta pentru a nu lipsi părţile de un grad de jurisdicţie (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 122/2002);

4) în cazul în care, în apel, tribunalul a respins acţiunea în revendicare pe cale de excepţie, cu motivarea că nu a fost introdusă de toţi moştenitorii aflaţi în indiviziune, iar în recurs s-a constatat că, potrivit certificatului de moştenitor, numai reclamanţii au acceptat succesiunea, astfel că numai ei au calitate procesuală activă, aşa cum corect a reţinut judecătoria, este incidenţă casarea deciziei cu trimitere la instanţa de apel (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 674/1998);

5) în cazul în care litigiul a fost soluţionat în sensul că acţiunea a fost respinsă, constatându-se prescris dreptul la acţiune, instanţa, chiar dacă a administrat probe, nu a cercetat cauza în fond, ci s-a mărginit să facă doar verificări limitate la acest aspect. într-o atare situaţie, dacă hotărârea este casată, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanţa a rezolvat-o fără a intra în fondul litigiului (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 2268/1974, în

I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 392, nr. 210);

6) în cazul în care prima instanţă a respins acţiunea în stabilirea paternităţii
pentru motivul că a fost introdusă peste termenul de un an de la data naşterii copilului, fără să se fi preocupat de stabilirea datei la care a încetat convieţuirea dintre mamă şi pretinsul tată, deşi în acţiune se invocase continuarea convieţuirii după naşterea copilului, iar martorii confirmaseră această împrejurare, casarea hotărârii se face cu trimitere în vederea rejudecării la aceeaşi instanţă (Trib. ţud. Ilfov, secţia civilă, decizia nr. 240/1971, cu notă de L. Militaru, în R.R.D. nr. 5/1972, p. 134);

7) în cazul când litigiul a fost rezolvat în sensul că s-a respins acţiunea, constatându-se existenţa puterii lucrului judecat sau prescrierea dreptului la acţiune, instanţa, chiar dacă a administrat probe, nu a cercetat cauza în fond, ci a făcut numai verificări limitate la aspectele legate de cele două probleme, în această situaţie, dacă hotărârea pronunţată pe aceste temeiuri este casată, se impune trimiterea cauzei primei instanţe spre rejudecare, întrucât aceasta a rezolvat procesul fără soluţionarea în fond a litigiului. Această soluţie este conformă principiului celor două grade de jurisdicţie, realizându-se astfel o judecată completă de către cele două instanţe (Trib. Suprem, Plen, decizia de îndrumare nr. 21/1961, în C.D. 1952-1965, p. 297).

Notă: Soluţia trebuie actualizată în raport cu obiectul recursului, deci referirea la hotărârea primei instanţe trebuie înţeleasă ca vizând hotărârea instanţei de apel sau, în acele cazuri în care dreptul de apel este suprimat, hotărârea pronunţată în primă şi ultimă instanţă.

Dacă nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu au cercetat fondul, actuala reglementare din art. 297alin. (1) C. proc. civ. prevede trimiterea spre rejudecare la prima instanţă;

9. Citare nelegală. 1) Apelul a fost anulat ca netimbrat, în condiţiile în care apelanţii nu au fost legal citaţi, neavând cunoştinţă de termenul fixat de tribunal pentru judecarea apelului, ceea ce atrage casarea deciziei în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 108/1999);

2) Apelanta este prejudiciată, fiind citată cu menţiunea că procesul are un alt obiect decât cel care a fost judecat -în condiţiile în care apelanta avea pe rol mai multe procese şi libertatea de a alege la care să se prezinte şi la care nu - ceea ce atrage nulitatea hotărârii de anulare a apelului ca netimbrat, conform art. 105 alin. (2) şi art. 106 C. proc. civ., şi admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ., cu aplicarea art. 312 alin. (5) C. proc. civ., în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la acelaşi tribunal (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 898/2002);

10. Apel netimbrat. Deşi motivul de recurs formulat în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este întemeiat şi atrage
casarea deciziei, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., nu se poate face aplicarea art. 312 alin. (4)C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a soluţionat litigiul în mod greşit pe excepţia netim-brării, fără a intra în cercetarea fondului. Astfel, se face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (5)C. proc. civ., în sensul că se admite recursul, se casează decizia tribunalului şi se trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 360/2002);

11. Apel tardiv. Deşi prin cererea de recurs recurenta critică decizia tribunalului şi pentru motive ce vizează fondul cauzei, întrucât apelul a fost respins ca tardiv declarat, în recurs are relevanţă numai critica vizând acest aspect, deoarece soluţionarea greşită a excepţiei de tardivitate atrage, potrivit art. 312 C. proc. civ., casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar soluţionarea corectă a excepţiei împiedică cercetarea celorlalte motive ce vizează fondul cauzei (C.A. Craiova, secţia civilă, decizia nr. 50/2001);

12. Apel. Decizie nemotivată.

1) Decizia atacată cu recurs nu este motivată, lipsă ce echivalează cu nesoluţio-narea fondului, aşa încât se impune casarea soluţiei şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului apelului (C.A. Suceava, secţia civilă, decizia nr. 325/1999).

Notă: în actuala reglementare, pentru nemotivarea hotărârii recurate, art. 312 alin. (3) nu prevede casarea, ci modificarea hotărârii atacate. A se vedea supra, nota de la speţa nr. 43. 3) de la art. 304;

2) Atunci când instanţa de apel a arătat că apelul nu este fondat şi l-a respins, fără a preciza considerentele pentru care l-a considerat neîntemeiat şi fără a răspunde nici unuia din motivele de apel formulate de apelanta-recla-mantă, în baza art. 304 pct. 7 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se casează decizia recurată, trimiţându-se cauza spre rejudecarea apelului la acelaşi tribunal, deoarece instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 186/2002);

13. Pronunţare extrapetita. în cazul în care se constată că prima instanţă s-a pronunţat în posesoriu, deşi acţiunea are caracter petitoriu, instanţa de recurs casează hotărârea cu trimitere la aceeaşi instanţă, pentru a se soluţiona cauza potrivit obiectului şi caracterului acţiunii (Trib. ţud. Dolj, secţia civilă, decizia nr. 186/1970, cu note de N.l. Şchiopu, P.G. Armaşu, L. Stoenescu, în R.R.D. nr. 12/1971, p. 129);

14. Renunţare la judecată. în cazul în care prima instanţă a luat act de renunţarea reclamantului la acţiune (cerere) faţă de unul dintre pârâţi, iar această renunţare se consideră a fi nelegală în raport cu prevederile art. 246
alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora renunţarea la judecată nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi, instanţa de recurs trebuie să caseze cu trimitere spre rejudecare, iar nu să reţină şi să rezolve ea litigiul, deoarece într-o atare situaţie ar încălca principiul celor două grade de jurisdicţie (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1112/1969, în C.D. 1969, p. 247);

15. Probă inadmisibilă în recurs.

Instanţa de apel a nesocotit dispoziţii legale (art. 13 din Legea nr. 18/1991), fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Totodată, întrucât expertiza agricolă efectuată în cauză, stabilind loturile prin luarea în considerare a trei moştenitori şi fără o evaluare distinctă a diferitelor parcele şi tarlale, nu permite instanţei de recurs realizarea unei partajări prin reconsiderarea loturilor, rezultă că pentru tranşarea fondului pretenţiilor dintre părţi în raport de cele stabilite în faza recursului trebuie să se dispună casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare instanţei de apel. Pentru pronunţarea acestei soluţii, se va avea în vedere, pe lângă motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., faptul că este necesară efectuarea unei expertize agricole - probă care, în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., nu poate fi administrată în recurs (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 529/2002);

B. Casare cu reţinerea cauzei spre rejudecare

16. Competenţa instanţei de recurs.

Atunci când judecătoria rezolvă o cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu încălcarea competenţei materiale, tribunalul, învestit cu judecarea recursului, are obligaţia să constate că este singurul competent să soluţioneze pricina în primă instanţă, să caseze hotărârea recurată şi să soluţioneze cauza potrivit competenţei sale, nefiind îndreptăţit să decline competenţa judecării recursului în favoarea curţii de apel (art. 312 alin. ultim C. proc. civ.) (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 2416/1995, în B.J. - Bază de date);

17. Rejudecare.

Hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, deoarece recunoaşterea dreptului de servitute, în modalitatea stabilită de către instanţă nu face posibilă şi obligarea pârâtului la refacerea streşinilor. Faţă de cele menţionate, hotărârea atacată este nulă, în baza art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece instanţa a admis două cereri incompatibile, prejudiciul suferit de recurent fiind acela că, deşi în mod formal a câştigat procesul, dreptul recunoscut i-a fost negat. Hotărârea este casată în baza art. 304 pct. 5 C. proc. civ., iar conform art. 312 alin. (4)C. proc. civ., curtea de apel reţine dosarul spre rejudecare în fond, pentru termenul indicat în dispozitivul prezentei decizii, urmând ca asupra cheltuielilor de judecată să stabilească prin hotărârea ce se va pronunţa asupra fondului cauzei (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 991/2002);

III. Constituţionalitate

18. Garanţii procesuale. Art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 305 C. proc. civ., este constituţional în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Limitarea admisibilităţii probelor noi în recurs numai la înscrisuri şi stabilirea regulii potrivit căreia în caz de casare curţile de apel şi tribunalele vor judeca pricina în fond, nu sunt de natură să ducă la concluzia că aceste prevederi legale ar contraveni principiului constituţional al statului de drept. Părţile au posibilitatea să ceară instanţelor de fond toate probele care pot duce la
dezlegarea pricinii (art. 167), iar în apel instanţa va putea încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei (art. 295). Limitarea posibilităţilor de administrare a probelor noi în recurs este raţională şi necesară în organizarea sistemului căilor de atac atât pentru asigurarea cerinţelor de celeritate (prevăzute, de altfel, şi de art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, sub forma de „termen rezonabil"), cât şi pentru stimularea părţilor din proces pentru a fi diligente în formularea cererilor de probe şi în administrarea acestora în faza judecăţii în fond şi în cea a apelului, în scopul soluţionării litigiului aflat în aceste faze.

De asemenea, tot în scopul asigurării condiţiilor de soluţionare a proceselor într-un timp cât mai scurt a fost instituită regula generală prevăzută la art. 312 alin. (4) C. proc. civ. Legiuitorul a
considerat că numai în cazurile prevăzute la alin. (5) şi (6) ale art. 312 cauza se trimite spre rejudecare. în aceste cazuri casarea cu trimitere se justifică pentru a se asigura respectarea tuturor garanţiilor procesuale privind judecata în fond, precum şi parcurgerea în mod real a gradelor de jurisdicţie prevăzute de lege (C.C., decizia nr. 234/2001, M. Of. nr. 558 din 7 septembrie 2001).
Răspunde