Art. 399 cod procedura civila Contestaţia la executare Dispoziţii generale

Capitolul I
Dispoziţii generale

SECŢIUNEA a VI-a
Contestaţia la executare

Art. 399

(1)Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

(2)Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

(21)De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

(3)În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

codul de procedură civilă actualizat prin:

Legea 459/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă din 6 decembrie 2006, Monitorul Oficial 994/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 399 cod procedura civila  Contestaţia la executare Dispoziţii generale

Comentarii despre Art. 399 cod procedura civila Contestaţia la executare Dispoziţii generale

     

# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Legislaţie incidentă

Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare:

Art. 53.

(1) Refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită se motivează, dacă părţile stăruie în cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
(2) în cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc.

(3) Judecarea plângerii se face cu citarea părţilor. în cazul admiterii plângerii instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.

(4) Hotărârea judecătoriei este supusă recursului.

(5) Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile.

(6) Nerespectarea, cu rea-credinţă, de către executorul judecătoresc a obligaţiei stabilite în alin. (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită din culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
Răspunde
 
# irina.bianca 09-Ianuarie-2013
Practică juridică

I. Contestaţia la executare

1. Terţ.

1) Dintre persoanele vătămate prin executare îndreptăţite să formuleze contestaţii la executare fac parte şi terţii (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1080 din 24 martie 1999, în B.J. - Bază de date);

2) Hotărârea judecătorească dată în procesul civil are o putere relativă, în sensul că produce efecte numai între părţile din proces, iar nu şi faţă de terţe persoane care nu au participat la judecată. în consecinţă, hotărârea judecătorească poate fi pusă în executare, când este cazul, numai împotriva părţilor obligate prin acea hotărâre sau împotriva succesorilor lor în drepturi şi obligaţii, nu însă şi împotriva altor persoane. Tocmai de aceea, prin dispoziţiile art. 399 şi urm. C. proc. civ., s-a reglementat posibilitatea şi pentru terţi de a face contestaţie la executarea care îi vătămă, pornită pe baza unei hotărâri pronunţate într-un proces în care nu au avut calitatea de părţi. Dreptul la contestaţie poate fi exercitat chiar dacă terţul nu a uzat de posibilitatea de a interveni, pe căile prevăzute de art. 49 C. proc. civ., în procesul soluţionat prin acea hotărâre, deoarece nicio dispoziţie legală nu-l supune acestei condiţii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 783/1978, în C.D. 1978, p. 293. în acelaşi sens: Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 703/1980, nepublicată);

3) Contestatorii obligaţi la lăsarea în deplină proprietate şi liniştită posesie a imobilului cu privire la care a fostîncu-viinţată evacuarea silită nu pot repune în discuţie fondul litigiului prin invocarea calităţii de proprietar asupra imobilului, aspect intrat în puterea lucrului judecat, fiind statuată definitiv prin titlul executoriu calitatea de proprietari a intimatelor-creditoare urmăritoare în contradictoriu cu contestatorii.

în ceea ce priveşte pe ceilalţi con-testatori, care nu au fost părţi în litigiul finalizat cu pronunţarea titlului executoriu, dată fiind calitatea invocată de coproprietari sau proprietari devălmaşi asupra suprafeţelor de teren ce fac obiectul evacuării silite, hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu este opozabilă ca înscris constatator al unei situaţii juridice statuate cu putere de lucru judecat. Opunându-li-se acestora ca simplu înscris probator, în procedura contestaţiei la executare, contesta-torii-terţi vătămaţi pot combate titlul executoriu prin contraprobă.

In acest caz, contestaţia la executare formulată de către terţul vătămat în dreptul său de proprietate prin executarea silită a acestui titlu declanşează o acţiune
reală imobiliară petitorie, ce impune compararea titlurilor de proprietate (al intimatelor-creditoare fiind titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991) (C.A. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 268/A/2005, în C.P.J. în materie civilă pe 2005, p. 177. Decizia a devenit irevocabilă prin decizia nr. 640/2006 a C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă);

2. Chestiuni de fond. 1) Pe calea contestaţiei la executare nu se pot repune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţia de fapt, soluţionată cu ocazia procesului de fond, şi nu este posibil să se schimbe fondul soluţiei cuprinse în titlul executoriu (C.A. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 3001/2001, în C.P.J.C. 2001-2002, p. 436);

2) Pe calea contestaţiei la executare nu se pot invoca motive de fond care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească definitivă, intrată în puterea lucrului judecat. Asemenea motive se pot invoca numai pe calea mijloacelor de atac prin exercitarea cărora, înăuntrul termenelor legale, partea poate obţine reformarea ori casarea hotărârii ce o prejudiciază. Cu atât mai mult, în cadrul contestaţiei la executare nu pot fi invocate motive de fond care ar repune în discuţie cuantumul despăgubirilor civile stabilite printr-o hotărâre penală definitivă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 140/1970, în C.D. 1970, p. 264);

3) Motivele ce se invocă într-o contestaţie la executare nu se pot referi la chestiuni de fond, care să repună în discuţie o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, deoarece aceasta ar duce la încălcarea principiului puterii lucrului judecat. Deci, în cadrul contestaţiei la executare, instanţa nu este îndreptăţită să examineze fondul raporturilor juridice dintre părţi, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare. îşi depăşeşte competenţa instanţa care administrează probe şi stabileşte o altă stare de fapt cu privire la posesia bunurilor împărţite prin hotărârea pusă în executare (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 1353/1992, nepublicată);

4) Nu este posibil ca pe calea contestaţiei la executare să se soluţioneze cererile formulate de părţi, dar care, din omisiune, nu au fost rezolvate de instanţă (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1392/1981, în C.D. 1981, p. 242);

5) Pe calea contestaţiei la executare nu se poate solicita schimbarea modalităţii de sistare a indiviziunii dispusă prin hotărâre definitivă, în sensul de a se atribui imobilul unuia dintre copărtaşi, în loc de a se vinde la licitaţie publică (Trib. Jud. Hunedoara, secţia civilă, decizia nr. 629/1982, în R.R.D. nr. 4/1983, p. 67);

Notă: în speţă, contestatorul a susţinut că vânzarea la licitaţie publică nu s-a realizat întrucât la mai multe termene fixate de instanţă nu s-a prezentat niciun cumpărător, situaţie la care s-a
ajuns din cauză că pârâţii au dus sistematic o activitate de îndepărtare a eventualelor persoane care ar fi dorit să se prezinte la licitaţie;

3. Stingerea obligaţiei. 1) Orice executare silită poate fi atacată pe calea contestaţiei. Instanţa nu este însă îndreptăţită să examineze aspectele de fond ale cauzei decât în cazul în care s-ar invoca motive de stingere a obligaţiei intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii, dar nu şi motive anterioare acesteia, adică a titlului executoriu, situaţie în care contestaţia ar urma să fie respinsă (Trib. Bucureşti, secţia a lll-a civilă, decizia nr. 914/1991, în C.P.J.C. 1991, p. 190, nr. 216);

2) Contestatorul poate să invoce apărări de fond numai atunci când acestea vizează cauze de stingere a obligaţiei intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 491/1979, în C.D. 1979, p. 279);

3) în cazul unei hotărâri de evacuare, pârâtul poate solicita şi obţine pe calea contestaţiei anularea formelor de executare în temeiul unui act juridic ulterior hotărârii ce s-a pus în executare şi prin care se face dovada că a devenit coproprietar al apartamentului ce îl ocupă şi din care se cere evacuarea (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 617/1982, în R.R.D. nr. 3/1983, p. 63);

4. Procedura de executare. în cadrul contestaţiei la executare se poate ataca orice act şi orice aspect al procedurii de executare, cerându-se chiar anularea întregii executări. în acest cadru se poate invoca prescripţia dreptului de a cere executarea silită sau perimarea unor acte de executare, vicii de formă ale titlului executoriu sau ale altor acte de executare, precum şi eventualele alte motive de nulitate a executării silite. Prin urmare, în cadrul contestaţiei la executare instanţa nu poate cerceta şi reţine decât fapte sau împrejurări intervenite după obţinerea titlului ce se execută, adică ceea ce se poate obţine pe această cale este numai anularea măsurilor de executare ilegale, fără a se putea cere anularea însuşi a titlului executoriu şi, deci, fără a se invoca motive de fond (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 587/1975, în

I.C. Mihuţă, Repertoriu II, p. 409, nr. 287);

5. Partaj. în cazul unei hotărâri de partaj, orice altă problemă decât proprietatea, de exemplu identitatea bunului ce se urmăreşte sau realitatea deţinerii lui de către un copărtaş, se poate rezolva pe calea contestaţiei (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1805/1980, în C.D. 1980, p. 176);

6. Alte titluri executorii. în cazul titlurilor care nu provin de la organele de jurisdicţie, debitorul are dreptul să invoce pe calea contestaţiei toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei (Trib. Jud. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 921/1973, în R.R.D. nr. 4/1974);
7. Tranzacţie. 1) Chiar dacă este consfinţită prin hotărâre judecătorească, înţelegerea părţilor îşi păstrează caracterul ei convenţional şi, deci, titlul executor pe care îl exhibă partea nu rezultă din hotărâre, ci dintr-o convenţie. De aceea, susţinerea că ea este nelegală poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, deoarece nu este vorba de anularea efectelor unei hotărâri judecătoreşti, ci a unei convenţii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1343/1976, în C.D. 1976, p. 262).

2) Dispoziţiile art. 2811 C. proc. civ., privind lămurirea hotărârii sub aspectul înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului, nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor de expedient.

în consecinţă, nici dispoziţiile art. 400 alin. (2) din acelaşi cod nu sunt aplicabile în cazul unei astfel de hotărâri, în care instanţa, anterior pronunţării, şi-a exercitat doar obligaţia de a exercita un control asupra conformităţii tranzacţiei înfăţişate de părţi cu prescripţiile legii şi regulile de convieţuire socială.

De altfel, din conţinutul contestaţiei la executare promovată de debitoare nu rezultă că aceasta priveşte lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executor, ci însăşi executarea silită. Ca atare, soluţionarea în fond a contestaţiei la executare este de competenţa instanţei de executare, conform art. 400 alin. (1) C. proc. civ.

în consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea a stabilit că Judecătoria este competentă să soluţioneze în fond contestaţia la executare şi s-a trimis dosarul acestei instanţe, în vederea continuării judecăţii (I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 205/2005, în B.J. - Bază de date);

8. Nulitatea actelor de executare.

Partea vătămată prin executare nu are la îndemână o acţiune directă pentru cons-
tatarea nulităţii actelor de executare, ci poate invoca acest motiv numai pe calea contestaţiei la executare, întrucât dispoziţiile legale privind contestaţia la executare au caracterul unor dispoziţii speciale ce derogă de la norma de drept comun reprezentată de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 493/2005, în B.J. - Bază de date);

II. Contestaţia la titlu

9. Lămurirea dispozitivului. 1) Contestaţia la executare poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situaţia reţinută definitiv, cu putere de lucru judecat. Prin urmare, în acest cadru nu se poate repune în discuţie şi administra probe pentru a se combate situaţii de fapt care şi-au primit o soluţie în procesul de fond (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 1569/1978, în I.C. Mihuţă, Repertoriu III, p. 320, nr. 214);

2) Explicarea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii. Nu este posibil însă ca, pe calea contestaţiei la executare, să se soluţioneze cererile care, din omisiune, nu au fost rezolvate de instanţa care a soluţionat cauza în fond, astfel de omisiuni constituind greşeli de judecată, ce pot fi îndreptate prin exercitarea căilor
de atac împotriva hotărârii (Trib. Suprem, secţia civilă, decizia nr. 699/1989, în Dreptul nr. 6/1990, p. 73);

3) Explicarea înţelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii ce se execută poate viza numai măsurile luate de instanţă şi cuprinse în dispozitivul hotărârii, nefiind aşadar posibil ca, pe calea contestaţiei la titlu, să se soluţioneze cererile formulate de părţi, dar care, din omisiune, nu au fost rezolvate de instanţă (C.A. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 800/2002);

10. Schimbarea dispozitivului. Chestiuni de fond. Deşi se invocă temeiul unei contestaţii la titlu, în realitate se urmăreşte corectarea dispozitivului titlului executoriu, care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei.

Hotărârea în cauză, ce face obiectul contestaţiei la titlu, are putere de lucru judecat, atât dispozitivul, cât şi considerentele acesteia intrând în puterea lucrului judecat.

Modificarea dispozitivului în sensul arătat de contestator presupune modificarea argumentelor expuse de instanţa de recurs în considerentele hotărârii, iar acest lucru implică o reanalizare a motivului de recurs privitor la drepturile salariale cuvenite contestatorului, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la titlu, instanţa de executare neputând face o analiză asupra legalităţii şi temeiniciei titlului executoriu (C.A. Braşov, secţia civilă, decizia nr. 1896/2005, în Jurispru-denţă naţională 2004-2005, p. 228);

11. Cadru procesual. Reclamantul, nefiind parte în cauza în care s-a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, nu are calitate procesuală activă pentru promovarea unei contestaţii la titlu.

De asemenea, în cadrul contestaţiei la titlu, faţă de caracterul special al acesteia, cererea de chemare în judecată a altor persoane, precum şi cererea de chemare în garanţie ca forme ale intervenţiei forţate sunt inadmisibile (C.A. Bucureşti, secţia a V-a comercială, decizia nr. 483/2005, în C.P.J.Corn., 2005, p. 75);

12. Soluţii alternative. Pentru lămurirea dispozitivului hotărârii, atunci când acesta nu cuprinde date care să permită executarea ei, părţile au alegerea folosirii
procedurii reglementată prin art. 281' sau prin art. 400 alin. (1) C. proc. civ. (C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 3780/2002, în B.J. - Bază de date).

13. Critici pe fond. în ceea ce priveşte contestaţia, deşi este intitulată contestaţie la titlu, ceea ce ar presupune necesitatea unor lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, motivele invocate de contestatori sunt în realitate critici care privesc nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de recurs.

Astfel, contestatorii susţin că instanţa şi-a depăşit atribuţiile stabilite de lege, că prima instanţă şi cea de apel stabiliseră corect situaţia de fapt şi de drept, că în speţă nu se aplicau dispoziţiile art. 480 C. civ., că instanţa de recurs şi-a format o opinie falsă despre probele aflate la dosarul cauzei şi alte asemenea, toate acestea demonstrând nu că titlul executoriu ar fi neclar, ci faptul că pârâţii, care au pierdut procesul, nu sunt de acord cu hotărârea pronunţată.

Soluţionând contestaţia la titlu, înalta Curte nu poate proceda la o rejudecare a recursului, aşa cum solicită contestatorii, deoarece hotărârea atacată este irevocabilă şi se bucură de puterea lucrului judecat (I.C.C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 8777/2006).

III. Titlu care nu este emis de o instanţâ judecâtoreascâ
14. Decizie de imputaţie. Decizia de imputare nu poate fi contestată pe fond într-o contestaţie la executare, deoarece pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei
sale legea prevede o cale specială de control (C.A. Piteşti, secţia civilă, decizia nr. 162/R/2005, în B.J. 2005, p. 88).
Răspunde