Art. 10 Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată Acţiunea penală ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

Capitolul II
ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

Secţiunea I
Acţiunea penală

Art. 10

Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată

Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală;

b1) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;

c) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;

d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;

e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;

f) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

g) a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor;.

h) a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s-au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

i) s-a dispus înlocuirea răspunderii penale;

i1) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

j) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s-ar da o altă încadrare juridică.

În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior în condiţii legale.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 10 Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată Acţiunea penală ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

Comentarii despre Art. 10 Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată Acţiunea penală ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL

     

# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:
Fapta nu este prevăzută de legea penală.
Instanţa dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută în art. 220 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., dacă atât inculpatul, cât şi partea vătămată deţin acte de proprietate asupra terenului ocupat de către inculpat, întrucât ocuparea nu s-a făcut fără drept şi, ca atare, fapta nu este prevăzută de legea penală, în acest caz, nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece fapta de ocupare de către inculpat a terenului există în materialitatea ei, însă nu este prevăzută de legea penală (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3695 din 15 iunie 2005)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:
Fapta de a nu respecta o obligaţie izvorâtă dintr-un contract de închiriere şi o convenţie de prestări servicii constituie un litigiu de natură civilă, care se soluţionează conform legii civile. în acest caz, întrucât fapta există, dar nu este prevăzută de legea penală, instanţa va achita pe inculpat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1610 din 28 martie 2003)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Dacă lovirea sau actele de violenţă săvârşite din culpă au pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depăşesc 10 zile, fapta nefiind incriminată în art. 184 C. pen. referitor la vătămarea corporală din culpă şi deci nefiind prevăzută de legea penală, instanţa dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (Trib. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 79/A din 20 ianuarie 1998)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat. Este legală soluţia de achitare a inculpatului în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că, deşi fapta există în materialitatea ei şi constituie infracţiune, nu a fost săvârşită de către inculpat (Trib. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 84/R din 13 februarie 1998)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:
Faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii. Primirea unor foloase într-un scop licit, iar nu pentru a determina un funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, constituie temei pentru achitare în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, iar nu în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. privitor la inexistenţa faptei, de vreme ce fapta constând în primirea de foloase există în materialitatea ei, dar nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii (C.S.J., Completul de 9 judecători, decizia nr. 1 din 7 ianuarie 2002)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Lipseşte sesizarea organului competent. Pentru infracţiunea prevăzută în art. 275 alin. (2) C. pen., acţiunea penală poate fi pusă în mişcare numai la sesizarea organelor competente ale căilor ferate, potrivit art. 278 C. pen., chiar dacă aceasta a fost săvârşită în concurs cu alte infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate, pentru care o atare sesizare nu este necesară. Când o astfel de sesizare nu a fost formulată, conform art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., se dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea menţionată (C.S.J., s. pen., decizia nr. 250 din 25 ianuarie 2000)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Decesul făptuitorului. Conform art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar dacă a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată, dacă a intervenit decesul făptuitorului şi, în consecinţă, indiferent de faza sau etapa procesuală în care intervine, decesul făptuitorului conduce la încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Prin urmare, dacă decesul inculpatului a intervenit după judecarea apelului şi declararea recursului de către procuror, instanţa de recurs dispune încetarea procesului penal, chiar dacă prima instanţă a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., soluţie menţinută de instanţa de apel, iar procurorul, prin recursul declarat, a solicitat condamnarea acestuia (C.A. Cluj, s. pen., decizia nr. 749 din 24 noiembrie 2004)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Retragerea plângerii prealabile, în raport cu prevederile art. 131 alin. (4) C. pen. - potrivit cărora fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanţilor la săvârşirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menţine numai cu privire la unul dintre ei -, încetarea procesului penal pentru temeiul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. referitor la retragerea plângerii prealabile nu poate fi dispusă dacă retragerea plângerii prealabile priveşte numai pe unul dintre inculpaţi (Trib. Vrancea, s. pen., decizia nr. 21 din 21 ianuarie 2005)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Retragerea plângerii prealabile numai faţă de unul dintre inculpaţi este lipsită de eficienţă atât în raport cu cel faţă de care plângerea prealabilă a fost retrasă, cât şi în raport cu ceilalţi inculpaţi
care au participat la săvârşirea faptei (Trib. Dâmboviţa, s. pen., decizia nr. 1 din 3 ianuarie 2005)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

Există autoritate de lucru judecat. Pentru a se dispune încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., este necesar să existe, cumulativ, identitate de persoane şi identitate de obiect. Prin urmare, dacă hotărârea judecătorească anterioară priveşte aceeaşi persoană, dar o faptă săvârşită la o altă dată, chiar dacă încadrarea juridică este aceeaşi, soluţia de încetare a procesului penal pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este nelegală (Trib. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 366/R din 10 iunie 1998)
Răspunde
 
# alexandragabriela 29-Mai-2012
Practica judiciara:

în cazul în care pentru aceeaşi faptă s-a dispus anterior scoaterea de sub urmărire penală, prin ordonanţa procurorului, soluţia instanţei de încetare a procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen. pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este nelegală, întrucât numai hotărârile judecătoreşti definitive, iar nu şi actele procurorului, au autoritate de lucru judecat (Trib. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 1187/A din 7 septembrie 1998)
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Existenţa unei hotărâri definitive prin care inculpatului i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ pentru săvârşirea unei contravenţii, nu împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale pentru aceeaşi faptă, caracterizată, de data aceasta, ca infracţiune; în această situaţie nu există autoritate de lucru judecat, în sensul art. 10 lit. j C. proc. pen., aşa încât, dacă inculpatul a fost condamnat pentru acea infracţiune, nu există cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 15 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 939/1998

Notă: Pentru a opera autoritatea de lucru judecat - ca o cauză de împiedicare a punerii în mişcare şi de exercitare a acţiunii penale (art. 10 lit. j C. proc. pen.) - se cere să existe: a) o hotărâre penală definitivă; b) identitate de persoană şi c) identitate de obiect. Aceste cerinţe trebuie îndeplinite cumulativ.

Identitatea de obiect - adică existenţa unei fapte unice care să fi făcut obiectul unei hotărâri definitive şi apoi să fie imputată aceleiaşi persoane printr-un nou act de trimitere în judecată - nu este suficientă pentru a face să opereze autoritatea de lucru judecat; mai trebuie ca prima hotărâre -definitivă - să fi fost o hotărâre penală (de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal), căci numai o asemenea hotărâre stinge acţiunea penală.

De aceea în literatura juridică s-a considerat că o hotărâre definitivă a instanţei civile prin care s-a aplicat unei persoane pedeapsa închisorii contravenţionale în baza Legii nr. 61/1991, nu are autoritate de lucru judecat în faţa instanţelor judiciare penale, astfel că acea persoană va putea fi trimisă în judecată şi condamnată pentru aceeaşi faptă, dacă aceasta întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni, dar timpul executat din pedeapsa închisorii contravenţionale va fi dedus din pedeapsa aplicată de instanţa penală (v. I. N e a g u, Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 648; TS, sp., dec. nr. 1690/1977, RRD nr. 2/1978, p. 55; TS, sp., dec. nr. 2143/1972, CD, p. 421).
Răspunde