Art. 139 Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

Capitolul I
MĂSURILE PREVENTIVE

Secţiunea I
Dispoziţii generale

Art. 139

Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive

Măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţă sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia să-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive.

Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţă, procurorul, dacă apreciază că informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifică înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa.

Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constată el însuşi că nu mai există temeiul care a justificat luarea măsurii.

Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c).

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică chiar dacă organul judiciar urmează să-şi decline competenţa.

Codul de procedură penală actualizat prin:

OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;


Art. 1391

Tratamentul medical sub pază permanentă

În cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei măsuri sunt comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii.

Codul de procedură penală actualizat prin:

OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 139 Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

Comentarii despre Art. 139 Înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

     

# cretu carmen 03-Iunie-2012
Inlocuirea arestării preventive. Revocarea arestării preventive.

înlocuirea arestării preventive se dispune, potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii, iar revocarea arestării preventive, conform art. 139 alin. (2) C. proc. pen., când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea acesteia. Prin urmare, revocând arestarea preventivă, deci aplicând prevederile art. 139 alin. (2) C. proc. pen., instanţa nu poate dispune şi înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât o măsură revocată nu mai poate fi înlocuită (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 534/1997)
Răspunde
 
# cretu carmen 03-Iunie-2012
înlocuirea arestării preventive. Temeiurile înlocuirii.

Potrivit art. 139 alin. (1) şi (35) C. proc. pen., măsura arestării preventive se înlocuieşte cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi ţara, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive. Prin urmare, durata arestării preventive nu constituie un temei al înlocuirii acestei măsuri preventive, dacă se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, această durată având relevanţă, conform art. 140 C. proc. pen., numai sub aspectul încetării de drept a măsurii arestării preventive (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 234 din 13 ianuarie 2006)
Răspunde
 
# Gh. Biolan 12-Iulie-2013
Totuşi de ce nu accepţi că şi o durata exagerat de mare a arestării preventive să poată constitui o cauză de înlocuire prin schimbarea de temei dată de întinderea ei nerezonabilă. Dar să-mi spui dacă dispui înlocuirea prin sentinţă a arestării preventive cu cea de la art. 145 sau 145/1 Cpp dispoziţia este executorie sau nu conform art. 350 alin.4 rap.la alin. 1 Cpp ?
Răspunde
 
# cretu carmen 03-Iunie-2012
Inlocuirea arestării preventive. Liberare provizorie sub control judiciar.

Este nelegală hotărârea instanţei care, fiind sesizată cu judecarea cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, a admis cererea şi a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, întrucât, chiar dacă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive şi cea de liberare provizorie sub control judiciar au aceeaşi finalitate - punerea în libertate a inculpatului -, obiectul lor este diferit şi instanţa nu poate dispune, în soluţionarea celei dintâi, măsura specifică celei de-a doua. într-un atare caz, în urma recursului declarat de procuror, cauza se va trimite, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., pentru soluţionarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, la prima instanţă (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 822/1997)
Răspunde
 
# cretu carmen 03-Iunie-2012
Curtea Constitutionala: Prevederile art. 139 C. proc. pen. au ca finalitate ocrotirea sănătăţii persoanei deţinute, care poate fi tratată în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice, în măsura în care nu poate fi tratată în cea a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. O asemenea soluţie legislativă are şi rolul de a elimina posibilitatea revocării măsurii arestării preventive pe motive medicale, precum şi de a descongestiona rolul instanţelor de judecată. De altfel, în măsura în care există posibilitatea efectuării tratamentului atât în cadrul sistemului penitenciar, cât şi în cel al Ministerului Sănătăţii Publice, este lipsită de utilitate revocarea arestării preventive, o asemenea măsură putând avea şi repercusiuni serioase asupra desfăşurării urmăririi penale. Mai mult, la luarea măsurilor preventive, instanţa de judecată este datoare să aplice, din oficiu, prevederile art. 136 alin. (8) C. proc. pen., în sensul că la luarea măsurii trebuie să aibă în vedere starea de sănătate a inculpatului.

In ipoteza textului de lege criticat, urmărirea penală se poate desfăşura în bune condiţii şi cu celeritate, fără a se afecta drepturile procesuale ale persoanei deţinute, iar în cazul în care, în mod nejustificat, administraţia locului de deţinere refuză efectuarea tratamentului, actul emis de aceasta, fiind tot unul administrativ, poate fi atacat în justiţie. Astfel, Curtea constată că prevederile art. 139 C. proc. pen. sunt constituţionale (C.C., Decizia nr. 425 din 10 mai 2007, în M. Of. nr. 361 din 28 mai 2007)
Răspunde
 
# cretu carmen 03-Iunie-2012
Boală care nu poate fi tratată în reţeaua Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Tratament medical sub pază. în cazul în care persoana arestată preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua medicala a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, nu se poate dispune revocarea arestării preventive, ci administraţia locului de deţinere dispune, potrivit art. 139' C. proc. pen., efectuarea tratamentului sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii Publice, motivele care au determinat luarea acestei măsuri fiind comunicate de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, sau instanţei de judecată, în cursul judecăţii (C.A. Piteşti, decizia penală nr. 513/R din 26 octombrie 2006)
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
în principiu, inculpatul poate reitera cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii preventive - cerere formulată în baza art. 139 C. proc. pen. - ori de câte ori consideră că s-au schimbat temeiurile de fapt şi de drept care au condus la luarea acelei măsuri; dar, în susţinerea acestor cereri repetate, el nu poate invoca aceleaşi motive.

în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia penală nr. 609 din 28 noiembrie 1995, a admis recursul declarat de parchet împotriva încheierii din 9 noiembrie 1995 a Tribunalului Municipiului Bucureşti - prin care se admisese cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea a casat încheierea sus menţionată şi a dispus respingerea cererii, considerând că împrejurările invocate de inculpat (lipsa antecedentelor penale, sinceritatea manifestată pe parcursul procesului, faptul că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea vreunui martor, că nu a încercat să se sustragă urmăririi penale şi nu a comis o altă infracţiune) şi care, în opinia instanţei de fond justificau înlocuirea, nu constituie criterii pe baza cărora se putea înlocui măsura arestării preventive, atâta timp cât aceasta a fost luată în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Or, prin noua cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată ulterior şi admisă de Tribunalul Municipiului Bucureşti prin încheierea din 7 decembrie 1996 - încheiere atacată de parchet prin recursul de faţă - inculpatul invocă exact aceleaşi motive şi împrejurări pe care curtea, prin decizia sus menţionată, le considerase nerelevante pentru admiterea cererii.

In aceste condiţii, existând autoritate de lucru judecat, se va admite recursul şi, pe fond, se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 113/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Potrivit art. 139 alin. 1 C. proc. pen., măsura arestării preventive se poate înlocui cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea ei.

întrucât, în speţă, încadrarea juridică a faptei în art 229 C. pen. (înşelăciune în paguba avutului obştesc) şi, implicit, pedeapsa legală aferentă, au constituit unul din motivele ce au determinat arestarea inculpatului, în mod justificat prima instanţă, constatând -în conformitate cu decizia nr. 1/1993 a Curţii Constituţionale - că fapta imputată acestuia se încadrează în art 215 C. pen (înşelăciune în paguba proprietăţii private), a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 167/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
întrucât obiectul cauzei îl constituie recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, curtea nu are a se pronunţa asupra legalităţii sau oportunităţii măsurii arestării preventive.

în consecinţă, susţinerile inculpatului, în sensul că arestarea nu se justifică, neexistând temeiuri pentru luarea acestei măsuri, nu pot forma obiectul analizei instanţei de recurs, care este ţinută să examineze doar legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a cererii de liberare provizorie, în raport atât cu normele generale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, cât şi cu normele speciale, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar.
C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 529/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Liberarea provizorie sub control judiciar, prevăzută în art. 1622 C. proc. pen., poate fi dispusă şi printr-o încheiere de şedinţă - întocmită la un termen când s-a amânat judecarea cauzei - iar această încheiere este valabilă şi îşi produce efectele, chiar dacă a fost semnată numai de preşedintele completului de judecată şi de grefier, aşa cum se prevede, în art. 305 alin. 2 C. proc. pen., atâta vreme cât s-a întocmit şi o minută pe care au semnată-o toţi membrii completului de judecată.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 560/1996
Răspunde
 
# paulaserban 13-Iulie-2012
Atâta timp cât o cauză se află în faza de urmărire penală, instanţa de fond nu are competenţa de a dispune, conform art. 139 C. proc. pen., înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive, această competenţă revenind în mod exclusiv procurorului.

Singurul caz în care legea dă în competenţa instanţei revocarea măsurilor preventive, în timp ce cauza se află în curs de urmărire penală, este cel reglementat prin art. 140^1 C. proc. pen., respectiv cazul în care măsura preventivă este ilegală.

în speţă, tribunalul, fiind sesizat-în cursul urmăririi penale - cu cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării, în mod nelegal a examinat şi a admis această cerere în baza prevederilor art. 139 C. proc. pen., considerând (de altfel, eronat), că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii, în loc să verifice în exclusivitate legalitatea luării acestei măsuri şi să dispună revocarea ei doar în cazul în care ar fi constatat că a fost luată ilegal.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 68/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Starea de sănătate a inculpatului nu poate constitui, prin ea însăşi, un motiv de revocare a arestării preventive; dacă inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să participe la judecată, poate solicita, în baza art. 303 C. proc. pen, suspendarea judecăţii.

Notă: în acelaşi sens, v. TS, sp, dec. nr. 33/1976, R. 2, p. 231; TS, sp, dec. nr. 3472/1970, CD, p. 499; C. Apel Bucureşti, s. 1 pen, dec. nr. 169/1995, Culegere VI, i. 24; Tm. Bucureşti, s. a II-a pen, dec. nr. 29/1990, Culegere I, p. 16; Tj. Hunedoara, dec. pen. nr. 129/1981, RRD nr. 7/1981, p. 64; Tj. Satu-Mare, dec. pen. nr. 318/1974, RRD nr. 8/1975, p. 71.

Starea de boală a inculpatului - s-a decis în practică - nu poate constitui un impediment nici pentru prelungirea duratei arestării preventive (v. C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen, dec. nr. 533/1996, Culegere VII, p. 34). Un punct de vedere diferit, dar rămas izolat, a exprimat prof. I. Neagu, care consideră că, examinând cererea de revocare a arestării preventive -motivată nu de neîndeplinirea cerinţelor prevăzute în art. 143 coroborat cu art. 148 lit. a-h C. proc. pen. ci de starea de boală care l-ar pune în imposibilitate pe inculpat de a suporta regimul de executare a măsurii -instanţa de judecată este îndreptăţită să verifice toate temeiurile ce au stat la baza arestării preventive, dar şi măsura în care boala de care suferă condamnatul ar putea să conducă la revocarea acestei măsuri. Temeiul acestei soluţii - arată autorul citat - se află în art. 136 alin. ultim C. proc. pen. în care se prevede expressis verbis că dintre măsurile preventive prevăzute de lege organul judiciar va alege măsura ce urmează a fi luată ţinând seama, printre altele, şi de sănătatea persoanei faţă de care se ia măsura (v. I. N e a g u, Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 319-320).

Nu poate scăpa atenţiei faptul că, în cazul revocării arestării preventive pentru motiv de boală, aşa cum se sugerează în opinia de mai sus, instanţa nu ar putea fixa un termen după a cărui expirare starea de arest să-şi reia cursul la încetarea stării de boală ori să fie reînnoită; revocarea este definitivă, ceea ce ar putea crea serioase dificultăţi în desfăşurarea ulterioară a urmăririi penale ori a judecăţii.
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Este nelegală procedarea primei instanţe de a revoca măsura arestării preventive şi a dispune, totodată, înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Potrivit art. 139 alin. 2 C. proc. pen., măsura preventivă trebuie revocată din oficiu sau la cerere când nu mai există vreun temei care să justifice menţinerea ei; conform alin. 1 al aceluiaşi articol, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Câtă vreme măsura arestării preventive a fost revocată, ea nu mai poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă, căci lipseşte obiectul înlocuirii.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 611/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Atâta vreme cât inculpata a fost arestată preventiv în baza art. 148 lit. h C. proc. pen. - adică pentru motivul că a săvârşit o infracţiune (trafic de influenţă) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică -, în mod greşit prima instanţă a admis cererea inculpatei de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivându-şi soluţia cu argumentul că în prezent nu mai există temerea că inculpata va zădărnici aflarea adevărului, deoarece temeiurile arestării, cele prevăzute în art. 148 lit. h C. proc. pen., nu s-au schimbat - ceea ce înseamnă că s-au încălcat prevederile art. 139 C. proc. pen. - iar, pe de altă parte motivul invocat de instanţă este nerelevant în raport cu motivele care au determinat arestarea, el putând justifica doar formularea unei cereri de liberare provizorie, conform art. 160^2 şi art. 160^4 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 652/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii prin care prima instanţă i-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Petiţionarul - care nu a recunoscut săvârşirea faptei - este cercetat pentru săvârşirea unui furt de televizoare. Cum ceilalţi doi inculpaţi, dintre care unul recidivist - cărora li se impută participarea la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, în calitate de autor şi, respectiv, de complice - au fost puşi în libertate, prin revocarea măsurii arestării preventive, este normal ca de aceeaşi măsură să beneficieze, pentru egalitate de tratament şi inculpatul recurent, statutul său de recidivist neconstituind o probă de vinovăţie.

în consecinţă, se va admite recursul, se va casa încheierea atacată şi se va dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998


Notă: a. Curtea a admis un recurs inadmisibil, căci încheierea prin care prima instanţă a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive nu putea fi atacată separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa. Soluţia se deduce per ă contrario din prevederile art. 141 alin. 1 C. proc. pen., care autoriză folosirea în acest mod a căii de atac numai împotriva încheierilor prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive.

Nu numai o îndelungată şi constantă practică judiciară, dar şi literatura juridică cea mai recentă sunt în acelaşi sens (v. nota la C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 151/1998-supra nr. 38 -, punctele de vedere exprimate în legătură cu revocarea arestării preventive fiind valabile şi pentru înlocuirea acestei măsuri).

Căile de atac, cazurile şi condiţiile în care ele pot fi exercitate se stabilesc numai prin lege. Prin admiterea unei căi de atac într-o situaţie în care legea nu o prevede, judecătorul încalcă principiul legalităţii procesului penal prevăzut în art. 2 C. pen. şi comite un exces de putere, în sensul că trece în domeniul puterii legislative.

b. Cât priveşte soluţia dată, în pofida legii, asupra fondului cererii, este de observat că, potrivit art. 139 alin. 1 C. proc. pen., măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea ei. Or, în speţă, în cuprinsul deciziei, pe de o parte, nu se arată temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului şi, pe de altă parte, nu se indică dacă şi în ce măsură acele temeiuri s-au schimbat pentru a se justifica înlocuirea acestei măsuri, ci se face referire la consideraţii de echitate, nerelevante sub aspectul aplicării dispoziţiilor legale care disciplinează materia.
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Prin încheiere, tribunalul, admiţând plângerea făcută de inculpat împotriva ordonanţei de arestare preventivă, a dispus punerea în libertate a inculpatului, cu motivarea că atât ordonanţa de arestare preventivă, cât şi mandatul emis în baza ei sunt nelegale, deoarece la data când a luat măsura arestării parchetul a reţinut săvârşirea unei tentative de omor însă ulterior, prin ordonanţă, a schimbat încadrarea juridică a faptei în art. 321 C. pen.

Recursul declarat de parchet este fondat, deoarece atunci când a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 148 lit. h C. proc. pen., parchetul a avut în vedere încadrarea juridică a faptei în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., fiind întrunite toate condiţiile pentru luarea acestei măsuri, astfel că nu poate fi contestată legalitatea nici a ordonanţei, nici a mandatului de arestare; aşadar, plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei trebuia respinsă.

Dacă consideră că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la emiterea mandatului, inculpatul trebuia să solicite organului de urmărire penală revocarea măsurii preventive în baza art. 139 alin. 1 C. proc. pen., iar nu să formuleze plângere - adresată tribunalului - împotriva ordonanţei de arestare preventivă.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Atâta vreme cât mandatul de arestare preventivă emis împotriva inculpatului nu a fost pus în executare - deoarece acesta s-a sustras şi se sustrage în continuare de la executarea lui -, instanţa nu putea dispune revocarea arestării preventive.

în sensul art. 139 C. proc. pen, sintagma "măsura preventivă luată" desemnează o măsură preventivă efectiv pusă în executare, deoarece numai în acest caz îşi pot găsi aplicarea toate instituţiile referitoare la măsurile preventive, adică la înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept a acestora.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1403/1998
Răspunde