Art. 140 Încetarea de drept a măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

Capitolul I
MĂSURILE PREVENTIVE

Secţiunea I
Dispoziţii generale

Art. 140

Încetarea de drept a măsurilor preventive

Măsurile preventive încetează de drept:

a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160 b alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen;

b) în caz de scoatere de sub urmărire, de încetare a urmăririi penale sau de încetare a procesului penal ori de achitare.

Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul învinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

În cazurile prevăzute la alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia, potrivit competenţelor prevăzute de lege, să constate încetarea de drept a măsurii preventive trimiţând, în vederea punerii de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţă ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;


Art. 1401

Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii

Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.

Procurorul se pronunţă prin ordonanţă înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii.

Când consideră că măsura reţinerii este ilegală sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;


Art. 1402

Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c)

Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, învinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu.

Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedică judecarea plângerii.

Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile.

Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere.

Când consideră că măsura preventivă este ilegală sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare.

Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;


Art. 1403

Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de judecător în cursul urmăririi penale privind măsurile preventive

Împotriva încheierii prin care judecătorul dispune, în timpul urmăririi penale, luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept sau prelungirea măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.

Învinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei de recurs şi va fi ascultat în prezenţa apărătorului său. În cazul în care învinuitul sau inculpatul se află internat în spital şi, din cauza stării sănătăţii, nu poate fi adus în faţa judecătorului sau când, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibilă, recursul va fi examinat în lipsa acestuia, dar numai în prezenţa apărătorului său, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului.

Instanţa se pronunţă în aceeaşi zi, prin încheiere.

Când apreciază că măsura preventivă este nelegală sau nu este justificată, instanţa de recurs o revocă, dispunând, în cazul arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive sau prin care s-a constatat încetarea de drept a acestei măsuri nu este suspensiv de executare.

Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 140 Încetarea de drept a măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

Comentarii despre Art. 140 Încetarea de drept a măsurilor preventive Dispoziţii generale MĂSURILE PREVENTIVE

     

# eugen corneliu 04-Iunie-2012
încetarea de drept a arestării preventive.

Omisiunea instanţei de a verifica legalitatea şi temeinicia arestării inculpatului înainte de împlinirea termenului prevăzut de lege. Neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160b alin. (1) C. proc. pen., a inculpatului minor cu vârsta între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzute în art. 160h alin. (2) C. proc. pen., iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160h alin. (3) C. proc. pen., atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. VII din 20 februarie 2006, în M. Of. nr. 475 din 1 iunie 2006).
Răspunde
 
# eugen corneliu 04-Iunie-2012
Verificarea judiciară a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului în cursul judecăţii, după expirarea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 3002 raportat la art. 160b C. proc. pen., este nelegală, întrucât măsura arestării preventive a încetat de drept, în temeiul art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., la expirarea termenului de 60 de zile (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1966 din 13 aprilie 2004)
Răspunde
 
# eugen corneliu 04-Iunie-2012
Completarea art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006), în sensul că măsura arestării preventive încetează de drept la expirarea termenului prevăzut în art. 160 alin. (1) C. proc. pen., dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei arestării preventive în acest termen, a urmat practica judiciară reflectată în deciziile de la pct. 1 şi 2.
Răspunde
 
# eugen corneliu 04-Iunie-2012
încheiere prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive. Recurs. Inadmisibilitate.

încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XII din 21 noiembrie 2005, în M. Of. nr. 119 din 8 februarie 2006).
Răspunde
 
# eugen corneliu 04-Iunie-2012
Completarea art. 1403 alin. (1) C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006), în sensul că încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, a urmat practica judiciară.
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a respins plângerea sa contra ordonanţei de arestare preventivă este întemeiat

în speţă, inculpatul este cercetat pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută în art. 254 C. pen., constând în aceea că, în calitate de agent fiscal, a primit un cartuş de ţigări LM, pentru a-i înscrie unui contribuabil o remorcă auto, după mai mult de 30 de zile de la dobândire, spre a eluda răspunderea contravenţională ce-i incumba în baza Legii nr. 76/1994 privind impozitele şi taxele locale.

Chiar dacă această faptă ar fi dovedită şi ar constitui infracţiunea de luare de mită, cercetarea şi, eventual judecarea inculpatului în stare de arest, nu sunt justificate.

Este de principiu că, de regulă, în cursul desfăşurării procesului penal învinuitul sau inculpatul trebuie să se afle în stare de libertate şi numai în cazuri deosebite - ca, de exemplu, atunci când fapta sau persoana făptuitorului prezintă un pericol grav - în stare de detenţie.

Infracţiunea de luare de mită, teoretic, este o faptă penală gravă, dar, în speţă, în raport cu obiectul mitei, care este de o valoare relativ redusă, pericolul social concret al faptei nu justifică măsura arestării preventive. Pe de altă parte, nici persoana inculpatului nu îndreptăţeşte menţinerea acestuia în stare de arest, căci el este lipsit de antecedente penale, are o familie organizată şi a recunoscut primirea ţigărilor.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 514/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Starea de boală a inculpatului nu poate constitui un impediment pentru prelungirea arestării preventive - în cazul în care temeiurile pentru care s-a dispus arestarea se menţin -, deoarece, dacă maladiile de care suferă inculpatul nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor, urmează ca, pe baza propunerii medicului, comandantul locului de deţinere să dispună, conform art. 73 din Regulamentul privind executarea unor pedepse şi a măsurii arestării preventive, internarea inculpatului, sub pază, la un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii, pentru a fi tratat.

C. Apel Bucureşti, s. 11-a pen., dec. nr. 533/1996
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Prin încheierea atacată cu recurs, prima instanţă a respins cererea inculpaţilor de a se constata nelegalitatea stării de arest preventiv pentru motivul că durata acesteia a depăşit 30 de zile, fără ca instanţa, în faţa căreia cauza este pendinte, să fi dispus prelungirea ei.

Recursul declarat de inculpaţi împotriva încheierii este inadmisibil.

Soluţionarea cererilor de natura celei formulate de inculpaţi nu este reglementată de Codul de procedură penală, fiind aplicabilă procedura prevăzută în art. 301 şi 302 C. proc. pen., referitoare la cererile formulate şi excepţiile ridicate în cursul judecăţii, pe care instanţa este obligată să le soluţioneze prin încheieri motivate, care însă - conform art 385^1 alin. 2 C. proc. pen. - nu sunt supuse separat recursului.

Chiar dacă s-ar aprecia că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., care reglementează calea de atac împotriva încheierilor privind măsurile preventive, recursul este inadmisibil, întrucât, potrivit acestor dispoziţii legale, pot fi atacate separat cu recurs numai încheierile prin care s-a dispus luarea, revocarea sau încetarea măsurilor preventive, nu şi încheierile prin care au fost respinse cereri referitoare la aceste măsuri.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 577/1996
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Prin încheierea de şedinţă din 11 august 1998, tribunalul a constatat încetată de drept, în temeiul art. 140 lit. a C. proc. pen, măsura arestării preventive a inculpatului, prin neprelungirea duratei mandatului de arestare, emis la 18 iunie 1998.

Atacând cu recurs această încheiere, parchetul invocă prevederile art. 149 alin. 3 C. proc. pen, potrivit cărora, din moment ce la data sesizării instanţei măsura arestării preventive era legală, această măsură durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, în afară de cazul când instanţa dispune revocarea ei.

Recursul nu este fondat, deoarece, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, art. 149 alin. 3 C. proc. pen. este neconstituţional în măsura în care este interpretat în sensul că durata arestării preventive poate depăşi

- fără a fi fost prelungită - 30 de zile.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 775/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Odată ce plângerea făcută de inculpat împotriva ordonanţei de arestare preventivă, în baza art. 140^1 C. proc. pen, nu a fost soluţionată anterior sesizării instanţei cu judecarea cauzei în fond iar la prima zi de înfăţişare - în procedura de judecare a fondului - instanţa, verificând din oficiu legalitatea arestării, conform art. 300 C. proc. pen, a menţinut această măsură, plângerea mai sus-menţionată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Din prevederile art. 140^1 C. proc. pen. rezultă că procedura de soluţionare a plângerii împotriva ordonanţei de arestare preventivă poate fi folosită doar atâta timp cât cauza se află în curs de urmărire penală. Acest lucru rezultă din dispoziţiile alin. 2 al textului sus-citat, în care se prevede că plângerea împreună cu dosarul cauzei va fi trimisă instanţei căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. De altfel, ar fi şi ilogic să se considere că legiuitorul a instituit două proceduri diferite paralele pentru aceeaşi cauză când dosarul se află - pentru judecarea fondului - pe rolul instanţei.

Susţinerea inculpatului că respingându-se plângerea ca inadmisibilă se încalcă prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, care prevăd dreptul arestatului de a se plânge judecătorului asupra legalităţii mandatatului şi dispoziţiile art. 5 alin. 3 C. proc. pen. privitoare la garantarea libertăţii persoanei, nu este întemeiată, căci, după ce dosarul a ajuns pe rolul instanţei pentru judecarea fondului, garanţiile prevăzute de lege pot fi asigurate prin soluţionarea oricărei cereri făcute în şedinţa publică.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1366/1998

Notă: a. Ni se pare că, în speţă, plângerea făcută de condamnat împotriva ordonanţei de arestare nu putea fi respinsă ca inadmisibilă, căci la data introducerii ei îndeplinea toate condiţiile de admisibilitate. O cale de atac - indiferent dacă vizează o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti sau o ordonanţă emisă în cursul urmăririi penale - este inadmisibilă: 1) când nu este obiectiv încuviinţată de lege; 2) când cel care o foloseşte nu are legitimitatea subiectivă de a uza de ea sau, cu alte cuvinte, când calea de atac a fost introdusă de o persoană lipsită de îndreptăţirea de a o folosi; 3) când este nepertinentă (inutilă) din punct de vedere funcţional, în sensul că nu poate produce, în cazul respectiv, efectele pe care legea a înţeles să i le atribuie. Dacă oricare din aceste situaţii se verifică în raport cu momentul folosirii, calea de atac se consideră inadmisibilă şi trebuie respinsă ca atare.

Nu aceasta este însă situaţia din speţă. împotriva ordonanţei de arestare există - potrivit art. 140^1C. proc. pen. - drept de plângere la instanţa competentă să judece cauza în fond iar inculpatul este titular necontestat al acestui drept; aşadar calea de atac folosită de inculpat era obiectiv prevăzută de lege iar inculpatul avea legitimitatea subiectivă de a o folosi, în ceea ce priveşte pertinenţa funcţională, este adevărat că, odată cu sesizarea instanţei şi cu menţinerea arestării preventive în condiţiile art. 300 C. proc. pen., plângerea făcută de inculpat a pierdut aptitudinea de a fi utilă funcţional, dar, la data când a fost formulată, acea plângere putea, în principiu, să conducă la rezultatul urmărit de inculpat, adică la infirmarea ordonanţei de arestare preventivă.

De aceea credem că plângerea nu trebuia respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată.

b. Semnalăm, ca un aspect adiacent la problema în discuţie, că în literatura juridică s-a exprimat şi opinia - la care nu subscriem - că plângerea împotriva arestării preventive poate fi făcută în orice fază a procesului penal, inclusiv după ce, potrivit art. 300 alin. 3 C. proc. pen., instanţa de judecată a verificat la prima înfăţişare regularitatea luării şi menţinerii măsurii arestării (v. Marian N a z a t, Admisibilitatea plângerii împotriva ordonanţei de arestare preventivă, Dr. nr. 7/1998, p. 94).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
usţinerea inculpatului că arestarea preventivă nu s-ar mai justifica nu poate constitui temeiul unei plângeri făcută în baza art. 140^1 C. proc. pen. împotriva ordonanţei prin care s-a dispus arestarea sa preventivă; ea poate reprezenta cel mult un argument la o cerere de revocare a arestării preventive sau împotriva unei cereri de prelungire a duratei acestei măsuri.

în cadrul plângerii împotriva ordonanţei de arestare preventivă trebuie să se demonstreze nelegalitatea acesteia, adică încălcarea unor dispoziţii imperative ale textului de lege care reglementează materia.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a, dec. pen. nr. 1367/1998
Răspunde