Art. 149 Durata arestării inculpatului Arestarea preventivă MĂSURILE PREVENTIVE

Capitolul I
MĂSURILE PREVENTIVE

Secţiunea IV
Arestarea preventivă

Art. 149

Durata arestării inculpatului

Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

Când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil. Durata arestării se calculează potrivit dispoziţiilor alineatului precedent.

Codul de procedură penală actualizat prin:

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;


Art. 1491

Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale

Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, numai după ascultarea acestuia în prezenţa apărătorului, întocmeşte propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Dosarul, împreună cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, întocmită de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, se prezintă preşedintelui ori judecătorului delegat de acesta de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă a învinuitului devenit inculpat sau, dacă acesta este reţinut, până la expirarea celor 24 de ore de reţinere. Ziua şi ora se comunică atât apărătorului ales sau numit din oficiu cât şi procurorului, acesta din urmă fiind obligat să asigure prezenţa în faţa judecătorului a inculpatului arestat sau reţinut.

Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător, indiferent de natura infracţiunii.

Inculpatul este adus în faţa judecătorului şi va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul se află în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauză de forţa majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa judecătorului, propunerea de arestare va fi examinată în lipsa inculpatului, în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a formula concluzii.

Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.

Participarea procurorului este obligatorie.

Judecătorul admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, prin încheiere motivată.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, judecătorul dispune, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată care nu poate depăşi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.

Dispoziţiile art. 146 alin. 10 şi 111 şi ale art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă.

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică şi în cazul în care procurorul pune în mişcare acţiunea penală înainte de expirarea duratei mandatului de arestare a învinuitului. Mandatul de arestare a învinuitului încetează la data emiterii mandatului de arestare a inculpatului.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

OUG 109/2003 - privind modificarea Codului de procedură penală din 24 octombrie 2003, Monitorul Oficial 748/2003;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 149 Durata arestării inculpatului Arestarea preventivă MĂSURILE PREVENTIVE

Comentarii despre Art. 149 Durata arestării inculpatului Arestarea preventivă MĂSURILE PREVENTIVE

     

# adinamoise 09-Iunie-2012
Trecerea cauzei pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul. Valabilitatea mandatului de arestare emis anterior.

împrejurarea că propunerea iniţială de arestare preventivă nu a fost făcută de un procuror din cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, deşi cauza era de competenţa acestui parchet, nu afectează valabilitatea mandatului de arestare emis de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, întrucât, potrivit art. 149 alin. (2) C. proc. pen., când o cauză este trecută pentru continuarea urmăririi penale de la un organ de urmărire la altul, mandatul de arestare emis anterior rămâne valabil (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3969 din 19 iulie 2004)
Răspunde
 
# adinamoise 09-Iunie-2012
Soluţia rămâne valabilă şi în raport cu reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie ca Direcţie Naţională Anticorupţie, prin O.U.G. nr. 134/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006.
Răspunde
 
# adinamoise 09-Iunie-2012
Evaluarea duratei arestării inculpatului.

Durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăşi 30 de zile, potrivit art. 149' alin. (10) C. proc. pen. în această limită, judecătorul, în raport de natura şi complexitatea cauzei şi, ţinând seama de acestea, în raport CU complexitatea activităţii de urmărire penală ce trebuie efectuată în cauză, poate stabili o durată mai scurtă a arestării. în cazul în care infracţiunea a fost constatată în condiţiile flagrantului delict, iar cercetarea nu prezintă complexitate, limitarea la 10 zile a duratei arestării preventive a inculpatului este judicioasă. Dacă, în perioada menţionată, se constată necesitatea extinderii cercetării penale cu privire la alte fapte ale inculpatului, se va folosi procedura prelungirii arestării (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5990 din 24 octombrie 2005)
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
în cazul în care, după expirarea duratei arestării preventive şi după punerea în libertate a inculpatului, obiectul cauzei s-a modificat, prin extinderea urmăririi penale şi pentru alte infracţiuni, este posibil a se dispune, din nou, arestarea preventivă a inculpatului, fără ca prin această măsură să se încalce prevederile art. 149 C. proc. pen.

în speţă, inculpatul - care era cercetat pentru falsificarea unei dispoziţii de plată în baza căreia a ridicat mărfuri în valoare de 38.000.000 lei - a fost arestat preventiv timp de 30 de zile, cu începere de la 22 februarie 1995; ulterior, însă, descoperindu-se că el a falsificat încă patru dispoziţii de plată, cauzând un prejudiciu de 80.000.000 lei în total, parchetul a emis împotriva sa - la 1 aprilie 1996 - un nou mandat de arestare preventivă, în baza art 148 lit. h) C. proc. pen. Cum, prin această măsură nu s-au încălcat dispoziţiile legale referitoare la durata arestării preventive şi cum, pe de altă parte, subsistă temeiurile prevăzute în textul sus menţionat, în mod legal a fost respinsă, de către tribunal, plângerea formulată de inculpat împotriva ordonanţei de arestare preventivă.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 214/1996

NOTĂ. în tangenţă cu soluţia de mai sus, dar referitor la o situaţie diferită, în literatura juridică s-a exprimat opinia că, dacă inculpatul a executat întreaga durată a arestării preventive dispusă de procuror, acesta nu mai poate, după redeschiderea urmăririi penale, să ia din nou măsura arestării preventive a inculpatului (v. Andrei Botezau, Suciu Dănilă, Durata arestării inculpatului după reluare, în caz de redeschidere a urmăririi penale, PL nr. 3/1995, p. 287).
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Pentru a se pronunţa asupra cererii de prelungire a duratei măsurii arestării preventive, nu este necesar a se face o analiză a probelor administrate până la data introducerii acelei cereri, cu privire la vinovăţia inculpatului, ştiut fiind, .că până la judecarea cauzei, operează prezumţia de nevinovăţie; este suficient să se examineze dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea sau prelungirea acestei măsuri de prevenţie (art. 148 raportat la art 143 C. proc. pen. şi, respectiv, art 155 C. proc. pen.).

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 229/1996

NOTĂ. în ceea ce priveşte condiţiile în care poate fi luată şi, respectiv, prelungită arestarea preventivă, v. Anastasiu Crişu, Arestarea preventivă. Condiţii, RDP nr. 2/1996, p. 104.

Una dintre aceste condiţii, prevăzută în art 143 alin. 1 C. proc. pen., la care face trimitere art. 146 C. proc. pen., este aceea să existe probe sau indicii temeinice că a fost săvârşită o faptă prevăzută de legea penală sau, cu alte cuvinte, ca datele existente să justifice presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit o asemenea faptă (v. Anastasiu Crişu, op. cit., p. 105; C. Apel Constanţa, dec. pen. nr. 63/1994, RDP nr. 2/1995, p. 140); nu este însă necesar ca instanţa să constate că inculpatul este vinovat de săvârşirea infracţiunii (v. C. Apel Constanţa, dec. pen. nr. 29/1996, Dr. nr. 8/1996, p. 140).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
în cazul în care prin sentinţa judecătoriei s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, conform art. 270 lit. b C. proc. pen., inculpatul fiind arestat, termenul de 30 de zile privitor la măsura arestării inculpatului începe să curgă de la data primirii dosarului de către procuror.

Cum, în speţă, procurorul nu a cerut în acest termen prelungirea duratei arestării preventive, în mod legal prima instanţă a constatat, la cererea inculpatului, că măsura arestării preventive a încetat de drept.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 695/1998

Notă: în ipoteza la care se referă speţa termenul de 30 de zile prevăzut în art. 149 C. proc. pen. începe să curgă nu de la data când s-a primit la parchet dosarul în vederea completării urmăririi penale, ci se calculează de la data emiterii mandatului (când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului) sau de la prezentarea inculpatului la organul judiciar care a emis mandatul (când arestarea a fost dispusă în lipsa acestuia).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Inculpatul a introdus plângere împotriva ordonanţei prin care procurorul a dispus arestarea sa pe o perioadă de 25 de zile - după ce anterior fusese emisă o ordonanţă de arestare pe timp de 5 zile -, susţinând că, în aceste condiţii, este vorba de o prelungire a arestării preventive, care se dispune de instanţă, nu de procuror.

După ce plângerea sa a fost respinsă prin încheiere, inculpatul a declarat recurs, reiterând aceeaşi susţinere, care însă nu este fondată.

Potrivit art. 149 C. proc. pen, durata arestării preventive nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când este prelungită în condiţiile legii. Or, în speţă, parchetul a emis ambele ordonanţe înăuntrul acestui termen, prima pe timp de 5 zile şi a doua - după ce s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului - pe timp de 25 de zile; de abia după expirarea termenului de 30 de zile se va putea pune problema prelungirii arestării în baza art. 155 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1461/1998

Notă: Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi în literatura juridică,

arătându-se că arestarea inculpatului, atunci când intervine după arestarea

învinuitului, nu poate fi privită ca o prelungire a acesteia, deoarece cele două măsuri, deşi luate de procuror cu privire la aceeaşi persoană, sunt, în concepţia Codului de procedură penală, măsuri distincte, reglementate diferit. Prin cumularea duratei celor două măsuri - s-a mai arătat - nu se contrazice reglementarea cuprinsă în art. 23 alin. (4) din Constituţie, deoarece norma constituţională fixează numai durata arestării preventive a unei persoane la cel mult 30 de zile, fără a distinge între arestarea învinuitului şi arestarea inculpatului (v. Al. Tu c u l e a n u, Comentarii la deciziile Curţii Constituţionale referitoare la conformitatea cu principiile Constituţiei a unor dispoziţii ale Codului de procedură penală referitoare la prelungirea arestării preventive, Dr. nr. 12/1998, p. 72).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Inculpatul a fost arestat preventiv pe timp de 5 zile, cu menţiunea că arestarea începe în ziua de 7 octombrie 1998, ora 14,00 şi sfârşeşte în ziua de 12 octombrie 1998, ora 14,00; ulterior, în ziua de 12 octombrie parchetul a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 25 de zile.

Prin încheierea din 4 noiembrie 1998, prima instanţă a constatat, la cererea inculpatului, încetarea de drept a acestei măsuri, considerând că a fost luată după expirarea celor 5 zile pentru care s-a dispus iniţial arestarea preventivă. în motivarea soluţiei se arată că numai termenul de reţinere se calculează pe ore, pe când termenele de arestare preventivă se calculează pe zile, or, cum în materia măsurilor preventive regula este că termenele se socotesc pe ore curente (în caz de reţinere) sau pe zile curente (în caz de arestare preventivă), rezultă că măsura arestării preventive a inculpatului, pe timp de 5 zile, a început la 7 octombrie 1998 şi a luat sfârşit, încetând de drept, în ziua de 11 octombrie 1998.

Recursul declarat de parchet este fondat.

Potrivit art. 188 C. proc. pen., termenele substanţiale privitoare la luarea, menţinerea şi revocarea măsurilor preventive se calculează pe unităţi pline de timp, în sensul că ora sau ziua la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.

în consecinţă, un termen de 5 zile care începe să curgă la 7 octombrie 1998, ora 14,00 - cum este cazul în speţă - expiră la 12 octombrie 1998, ora 14,00; în acest fel se respectă regula calculării termenului pe unităţi pline de timp, căci ziua - de 24 de ore - calculându-se de la ora 14,00 a zilei în care inculpatul a fost arestat, termenul de 5 zile se împlineşte la aceeaşi oră în ziua de 12 octombrie 1998.

în consecinţă, neputându-se vorbi de o încetare de drept a măsurii preventive, se va admite recursul şi se va respinge cererea formulată de inculpat.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1460/1998

Notă: Termenele privind luarea, menţinerea şi revocarea măsurilor preventive, deşi reglementate în Codul de procedură penală, sunt termene substanţiale, deoarece sunt statornicite în vederea protejării unor drepturi sau interese - legate de libertatea persoanei -, prin aceea că pun o limită stărilor care atrag fie o înlăturare, fie o restrângere a acelor drepturi sau interese (v. V. D o n g o r o z, Curs de procedură penală, ed. a II-a, Bucureşti, 1942, p. 162). Aceste termene - pe ore sau pe zile - se calculează, potrivit art. 188 C. proc. pen, pe unităţi pline, în sensul că atât prima unitate de timp (a quo), cât şi ultima unitate de timp (ad quem) intră în calcul; ele se calculează, aşadar, pe ore sau zile curente (curgătoare), adică: de momento ad momentum şi de die ad diem. Astfel, un asemenea termen de 24 de ore început la ora 5 sfârşeşte a doua zi tot la ora 5, iar un termen de 5 zile început la 10 ale lunii sfârşeşte în ziua de 14 (v. V. Dongoroz, op. cit., p. 162; N. Volonciu, Tratat de procedură penală, voi. I, Editura Paideia, Bucureşti, 1993, p. 471; V. D o n g o r o z ş. a. Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 391; Gr. Theodoru, Lucia Mol do van, Drept procesual penal, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 178-179; Iliel strat e, Libertatea persoanei şi garanţiile ei procesual penale, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p. 70).

Potrivit legii, durata reţinerii se determină exclusiv în ore (art. 144 C. proc. pen.), iar durata arestării preventive exclusiv în zile (art. 146, 149 alin. 1 C. proc. pen.).

Legea nu permite - neexistând nici o derogare de la prevederile sus-menţionate - ca la calcularea unui termen stabilit în zile să se ţină seama, concomitent, şi de ora la care a început curgerea termenului, căci în acest fel se ajunge, în mod inevitabil, la prelungirea cu o zi a termenului pe care legea l-a stabilit în zile.

Aşa s-a întâmplat şi în speţă: dacă termenul de 5 zile, care a început să curgă la 7 octombrie s-ar fi calculat exclusiv pe zile pline - cum era legal -expirarea sa ar fi avut loc în ziua de 11 octombrie; instanţa de recurs, ţinând seama, însă, nu numai de ziua, ci şi de ora la care a fost arestat preventiv inculpatul (7 oct, ora 14,00), a ajuns la concluzia că termenul a expirat la 12 octombrie, ora 14,00, adică cu o zi mai târziu decât data la care ar fi trebuit să expire, potrivit legii.

în concluzie, prima instanţă a considerat corect că arestarea preventivă a încetat de drept la sfârşitul zilei de 11 octombrie 1998.
Răspunde
 
# stefan 23-Decembrie-2012
cand esti arestat pt 7 ani,,vreau sa stiu ce se intampla cu copilu de 2 anisori daca e pe numele meu dar pana acuma a stat cu mama lui si nu lam vazut deloc,daca vrea sal scoata din tara cum se procediaza cada nu ii dau semnatura pe procura,,as vrea tare mult sa stiu va multumesc
Răspunde