Art. 171 Asistenţa învinuitului sau a inculpatului ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA

Capitolul I
ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA

Art. 171

Asistenţa învinuitului sau a inculpatului

Învinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţă acest drept.

Asistenţa juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

În cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu şi-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.

Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, pleacă sau refuză să efectueze apărarea, organul judiciar ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării. În cursul judecăţii, după începerea dezbaterilor, când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipseşte, nejustificat, la termenul de judecată şi nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării.

Delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează la prezentarea apărătorului ales.

Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 41, cauza se amână.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 171 Asistenţa învinuitului sau a inculpatului  ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA

Comentarii despre Art. 171 Asistenţa învinuitului sau a inculpatului ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA

     

# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007 Curtea Constituţionala:

Dispoziţiile art. 171 alin. (41) teza a ll-a C. proc. pen. prevăd dreptul instanţei de judecată, în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să înlocuiască apărătorul ales, atunci când acesta lipseşte nejustificat la termenul de judecată şi nu asigură substituirea. Curtea constată că textul legal criticat nu prevede dreptul arbitrar al instanţei de judecată de a proceda la înlocuirea apărătorului ales, ci, din contră, protejează inculpatul de lipsa de dili-genţă a apărătorului său ales. Curtea observă că delegaţia apărătorului desemnat din oficiu încetează în momentul în care apărătorul ales se prezintă la termenul de judecată sau asigură substituirea sa cu un alt apărător. Curtea reţine că înlocuirea avocatului ales prin dispoziţia instanţei, în ipoteza prevăzută de textul de lege criticat, este o măsură de natură a asigura continuarea judecării cauzei, cu respectarea art. 171 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. Totodată, această măsură procesuală asigură desfăşurarea cu celeritate a procesului penal. Curtea reţine că, în cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, dacă avocatul ales nu se prezintă în mod nejustificat la judecarea litigiului, s-ar putea ajunge la situaţia ca printr-un comportament abuziv să se tergiverseze soluţionarea cauzei. în consecinţă, nu se poate reţine că textul criticat încalcă dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-şi alege singură apărătorul, acest drept al său subzistând pe tot parcursul procesului. Dispoziţia legală criticată este în concordanţă cu textul constituţional al art. 24 alin. (2), potrivit căruia „în tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu". Textul constituţional prevede atât dreptul părţii de a-şi alege avocatul, cât şi posibilitatea numirii unui avocat din oficiu în cazurile prevăzute de lege. în consecinţă, Curtea reţine că dreptul instanţei de judecată de a numi un apărător din oficiu în condiţiile art. 171 alin. (41) C. proc. pen. reprezintă o aplicare la nivelul legii a dispoziţiilor art. 24 din Constituţie (M. Of. nr. 308 din 9 mai 2007).
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Asistenţă juridică obligatorie. Cazuri.

In cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie, potrivit art. 171 alin. (3) C. proc. pen., şi atunci când limita maximă specială a pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 5 ani (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 171 din 11 ianuarie 2005)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Numai în cursul judecăţii, conform art. 171 alin. (3) C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie pentru inculpaţii aflaţi în stare de libertate, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare. Ca atare, asistenţa juridică nu este obligatorie în cursul urmăririi penale pentru inculpaţii cercetaţi în stare de libertate şi care nu se află în niciuna dintre celelalte situaţii prevăzute în art. 171 alin. (2) C. proc. pen., indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reţinute în sarcina lor (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3180 din 10 iunie 2004)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Asistenţă juridică obligatorie. Apărător ales. Desemnarea unui apărător din oficiu.

Dacă inculpatul arestat nu invocă faptul că are apărător ales, iar la dosar nu există delegaţia acestuia, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, potrivit art. 171 alin. (4) C. proc. pen. în acest caz, în lipsa vreunei dovezi privind asistenţa juridică prin apărător ales, inculpatul nu poate invoca nulitatea hotărârii pronunţate de instanţă, pentru neasigurarea asistenţei de către apărătorul ales (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 673/2000)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Inculpaţi cu interese procesuale contrare. Acelaşi apărător. Apărător desemnat din oficiu.

Desemnarea aceluiaşi apărător din oficiu pentru mai mulţi inculpaţi este nelegală, dacă unul dintre inculpaţi susţine că şi ceilalţi inculpaţi au participat la săvârşirea faptei, iar aceştia neagă învinuirea, întrucât între inculpaţi există contrarietate de interese, situaţie ce echivalează cu lipsa de apărare (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1555 din 11 aprilie 2000)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Apărător ales.

în cazul în care unul dintre inculpaţi neagă săvârşirea faptei, iar altul o recunoaşte, implicându-l pe cel dintâi, apărarea lor nu poate fi asigurată, din cauza contrarietăţii de interese procesuale, de acelaşi apărător. Pentru deplina exercitare a drepturilor procesuale ale inculpaţilor într-un atare caz, dacă aceştia nu angajează, în urma atenţionării lor de către instanţă, un al doilea apărător, se impune desemnarea unui apărător din oficiu pentru unul dintre inculpaţi, care să asigure, alături de apărătorul ales, asistenţa juridică (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2638 din 14 mai 2004)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Infracţiune săvârşită în participaţie. Acelaşi apărător. Apărător desemnat din oficiu.

Desemnarea de către instanţa de apel a aceluiaşi apărător din oficiu pentru mai mulţi inculpaţi, care au săvârşit infracţiunea în participaţie, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, dacă apărătorul a susţinut pentru fiecare inculpat motive de apel distincte, din care nu rezultă că între aceştia există interese contrare, iar pentru inculpatul-recurent, care a recunoscut săvârşirea faptei, a solicitat instanţei de apel reducerea pedepsei, conform apelului declarat de acesta (I.C. C.J., s. pen., decizia nr. 1561 din 10 martie 2006, înJ.S.P. 2006, p. 124-125).
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Cerere de amânare a judecăţii, în cazurile în care asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, cererea acestuia de amânare a judecăţii recursului în vederea angajării unui apărător ales este admisibilă, instanţa neputând desemna un apărător din oficiu pentru inculpatul lipsă la judecată, fără să examineze şi să respingă, pentru motive temeinice, cererea de amânare (C.S.J., s. pen., decizia nr. 4322 din 3 noiembrie 2000)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Dacă asistenţa juridică este obligatorie, respingerea cererii inculpatului de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător, formulată la primul termen de judecată, şi judecarea cauzei cu desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpat echivalează cu o judecată în lipsa apărătorului (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1122 din 28 februarie 2002)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
In cazul în care apărătorul inculpatului este angajat în ziua judecăţii, cererea de amânare în vederea pregătirii apărării nu poate fi respinsă pentru motivul că, anterior, judecata mai fusese amânată la cererea inculpatului pentru angajarea unui apărător. în acest caz, refuzul apărătorului ales de a pune concluzii este justificat şi desemnarea unui apărător din oficiu nu satisface cerinţele unei apărări efective a inculpatului (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1962 din 16 aprilie 2003)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Cererea de amânare a judecăţii apelului formulată de unul dintre apărătorii aleşi pentru motive de sănătate este nefondată, dacă asistenţa juridică este asigurată de cel de-al doilea apărător (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5079 din 7 noiembrie 2003)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Asistenţă juridică obligatorie. Asigurarea efectivă a asistenţei.

Simpla menţiune făcută în partea introductivă a sentinţei de condamnare, privitoare la prezenţa unui apărător desemnat din oficiu care a solicitat aplicarea unei pedepse uşoare, nu este de natură a forma convingerea că inculpatul arestat preventiv a beneficiat de asistenţă juridică, atâta vreme cât nu s-a indicat numele apărătorului şi nu există la dosar nici delegaţia avocaţială. Prin urmare, asistenţa juridică a inculpatului fiind obligatorie potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. (2) C. proc. pen., iar nerespectarea acestor dispoziţii sancţionată cu nulitatea absolută conform art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., este incident cazul de casare prevăzut în art. 385^9 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen. (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 171/1997)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Prevederile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sancţionează cu nulitatea absolută încălcarea dispoziţiilor relative la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii. Aceste prevederi se referă la asistarea efectivă a inculpatului, ceea ce presupune ca apărătorul să pună concluzii, simpla prezenţă a unui apărător care nu îşi exercită drepturile prevăzute în art. 172 C. proc. pen. şi nu îşi înde-plineşte obligaţiile ce derivă din contractul de angajament echivalând cu lipsa apărării (C.A. Suceava, decizia penală nr. 84 din 17 martie 2003)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Desemnarea unui apărător din oficiu, care nu a avut posibilitatea şi timpul fizic de a studia dosarul şi de a lua legătura cu inculpatul arestat, echivalează cu neasigurarea dreptului la apărare şi atrage nulitatea absolută a hotărârii (C.A. Timişoara, s. pen., decizia nr. 1181 din 13 noiembrie 2006, în B.J. 2006)
Răspunde
 
# mariusaurelian 10-Iunie-2012
Asistenţă juridică acordată de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat.

Asistenţa juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condiţiile Legii nr. 51/1995, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXVII din 16 aprilie 2007)
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
în conformitate cu dispoziţiile art 171 alin. 3 C. proc. pen., în cursul judecăţii, asistenţa juridică este obligatorie şi atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

în speţă, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. 2 C. pen., care este sancţionată, potrivit legii, cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar apelul făcut de inculpat a fost judecat şi respins în lipsa acestuia şi a apărătorului său, desemnat din oficiu pentru a-i asigura asistenţa juridică.

în raport cu această situaţie, nu există cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct 6 C. proc. pen., invocat, în susţinerea recursului său, de către inculpat.
în cazurile în care legea prevede că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie, apărătorul desemnat din oficiu, în baza art 171 C. proc. pen., poate pune concluzii în faţa instanţei numai în prezenţa inculpatului; asistenţa juridică obligatorie, prevăzută în textul sus menţionat, presupune prezenţa în instanţă, căci numai în asemenea caz acesta poate fi asistat.

în consecinţă - prezenţa la judecată a inculpatului ne-fiind cerută de lege iar apărătorul acestuia neputând pune concluzii în lipsa lui - în mod legal s-a procedat la judecarea apelului în lipsa amândurora.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 263/1996

NOTĂ. Literatura juridică şi practica judiciară sunt cvasiunanime în a considera că, în faza de judecată, asistenţa juridică nu poate fi exercitată decât dacă inculpatul este prezent. A se vedea, în acest sens: Gr. Theodoru, Lucia Moldovan, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 66; N. Volonciu, Tratat de procedură penală, Partea generală, Editura Paidea, Bucureşti, 1993, p. 202; V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 50; G. Antoniu ş.a., Practica judiciară penală, voi. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1993, p. 188; Gh. Nistoreanu, M. Apetrei, L. Nae, Asistenţa juridică în procesul penal, Editura Ministerului de Interne, 1993, p. 72-73; Gheorghiţă Mateuţ, Apărătorul, subiect al procesului penal în lumina ultimelor modificări legislative (HI), Dr. nr. 6/1996, p. 39; V. Rămureanu, Asistenţa juridică a inculpatului în faza judecăţii, RRD nr. 10/1972, p. 29; Plen TS, dec. de îndrumare nr. 7/1969, CD, p. 117; TS, sp., dec. nr. 489/1974, RRD nr. 8/1974, p. 68; TS, sp., dec. nr. 1466/1983, R. 3, p. 24; TS, sp., dec. nr. 285/1976, R. 2, p. 232; C. Apel. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 309/1994, Culegere V, p. 45. Excepţiile sunt prevăzute expres de lege (v. art 140^1 şi 159 C. proc. pen.).
Răspunde
 
# alina petrea 12-Iulie-2012
Atâta vreme cât, la data de 26 iulie 1996, când a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului, acesta a fost audiat în prezenţa unui avocat - care a semnat, alături de el, declaraţia dată - împrejurarea că baroul de avocaţi a emis delegaţia acelui avocat abia la 11 august 1996 nu este decât un aspect formal, lipsit de relevanţă, din moment ce, în fapt, apărarea inculpatului a fost în mod cert asigurată.

C. Apel Bucureşti, s. ll-a pen., dec. nr. 611/A/1996

NOTĂ. în practica judiciară este, în general, admis că lipsa din dosar a delegaţiei apărătorului care a asigurat asistenţă juridică obligatorie nu echivalează cu însăşi absenţa acestei asistenţe, atâta vreme cât, din conţinutul actului judiciar întocmit, rezultă neîndoielnic că inculpatul a fost asistat de un apărător (v., în acest sens: C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 191/1995, Culegere VI, p. 35; C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 56/1993, Culegere IV, p. 40).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Inculpaţii fiind reţinuţi în ziua de 31 ianuarie 1997, ora 16. 30, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. 2 lit. a, d şi e C. pen., au fost audiaţi de către organul de urmărire penală în aceeaşi zi, ora 19.00, luându-li-se două declaraţii care prezintă semnătura indescifrabilă a unui apărător nenominalizat şi fără ca la dosar să existe o împuternicire avocaţială pentru acea dată şi pentru acea etapă a urmăririi penale.

în aceste condiţii, neputându-se stabili că, la data când au fost ascultaţi, inculpaţii au avut asigurată apărarea obligatorie prevăzută de lege - caz de nulitate absolută prevăzută în art. 197 alin. 2 C. proc. pen. - în mod legal prima instanţă a dispus, prin sentinţa atacată cu recurs de către parchet, restituirea cauzei procurorului, pentru refacerea urmăririi penale cu respectarea dispoziţiilor art. 171 alin. 2 C. proc. pen.

C. Apel Bucureşti, s. I-a pen., dec. nr. 2/1998

Notă: a. Curtea Supremă de Justiţie a decis că semnătura unei persoane, în calitate de apărător, pe declaraţia luată inculpatului cu ocazia arestării, fără a exista o delegaţie de apărător, dacă ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, asistenţa juridică a fost asigurată de o altă persoană, avocat desemnat din oficiu, cu delegaţie depusă la dosar, nu satisface cerinţa asigurării dreptului de apărare în tot cursul procesului penal, existând îndoială cu privire la apărarea efectivă şi reală la data ascultării inculpatului (CSJ, sp., dec. nr. 737/1997, PL nr. 2/1998, p. 167). b. în speţă, în momentul în care inculpaţilor li s-a luat prima declaraţie - ei aflându-se în stare de reţinere - asistenţa juridică nu era obligatorie. Este adevărat că acestora li se imputa săvârşirea unei infracţiuni sancţionată, potrivit legii, cu pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar în această situaţie - potrivit art. 197 alin. 3 C. proc. pen. - asistenţa juridică este obligatorie doar în cursul judecăţii, nu şi al urmăririi penale.

De asemenea, este adevărat că atunci când au fost ascultaţi, inculpaţii erau privaţi de libertate, însă dispoziţia art. 197 alin. 2 C. proc. pen. privitoare la obligativitatea asistenţei juridice se referă numai la învinuitul sau inculpatul arestat, nu şi la cel aflat în stare de reţinere (v. I. N e a g u, Tratat de procedură penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 145; N. Volonciu, Tratat de procedură penală, voi. 1, Editura Paideia, Bucureşti, 1994, p. 206; TS, sp, dec. nr. 590/1976, RRD nr. 9/1976, p. 65).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
în lipsa nejustificată a apărătorului ales şi în absenţa unei cereri de amânare pentru lipsă de apărare, în mod corect prima instanţă - cu acordul inculpatului arestat - a desemnat un apărător din oficiu, respectând astfel dispoziţiile legale privitoare la obligativitatea asistenţei juridice.

C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 209/1998
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Prin sentinţa atacată cu recurs de către parchet prima instanţă a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea art. 6 şi urm. C. proc. pen., motivând că, deşi prin actul de sesizare inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 282 alin. 1 şi 2 şi art. 215 alin. 2 şi 3 C. pen. - care se pedepsesc cu închisoare mai mare de 5 ani - şi, ca atare, asistenţa juridică era obligatorie, organul de urmărire penală nu l-a încunoştiinţat pe învinuit, înainte de a i se lua prima declaraţie, despre dreptul de a fi asistat de apărător, încălcând astfel dispoziţiile art. 6 alin. 5 C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet, pentru motivul că, în speţă, în faza urmăririi penale asistenţa juridică nu era obligatorie, este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 171 alin. 3 C. proc. pen., asistenţa juridică este obligatorie în cazurile prevăzute în art. 171 alin. 2 C. proc. pen., iar în cursul judecăţii şi atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani. Rezultă deci că în cursul urmăririi penale învinuitul sau inculpatul trebuie asistat de apărător numai dacă este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în altă cauză, ceea ce nu este cazul în speţă, astfel că organul de urmărire penală nu era obligat să asigure inculpatului-intimat asistenţă juridică.

Este adevărat că învinuitul sau inculpatul are dreptul de a fi asistat de apărător în cursul urmăririi penale şi al judecăţii şi că, potrivit art. 6 alin. 5 C. proc. pen, organele judiciare sunt obligate, înainte de a-i lua prima declaraţie, să-i aducă la cunoştinţă acest drept, dar neîndeplinirea acestei obligaţii de către organul de urmărire penală nu duce la nulitatea actelor procedurale întocmite decât dacă - aşa cum se prevede în art. 197 alin. 1 C. proc. pen. - s-a cauzat o vătămare drepturilor inculpatului care nu ar putea fi înlăturată în alt mod, or, în speţă, nu există vătămare căci inculpatul-intimat va avea posibilitatea să-şi facă toate apărările în faţa instanţei, în condiţiile în care, în acea fază procesuală, îi va fi asigurată asistenţa juridică obligatorie, conform art. 171 alin. 3 C. proc. pen.

Aşadar, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza primei instanţe pentru continuarea judecăţii.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 632/1998

Notă: Soluţia este, după părerea noastră, corectă (în acelaşi sens, v. V. Timofte, Probleme de drept penal şi procesual penal din practica instanţelor din raza de activitate a Curţii de Apel Suceava, Dr. nr. 8/1998, p. 121). Pentru deplina informare a cititorilor, menţionăm că în literatura juridică s-a exprimat însă şi opinia - pe care, pentru considerentele arătate în cuprinsul deciziei şi de autorul citat nu o împărtăşim - potrivit căreia neîndeplinirea obligaţiei înscrise în art. 6 alin. 5 C. proc. pen. de a-l încunoştiinţa pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declaraţie, că are dreptul de a fi asistat de un apărător atrage nulitatea absolută a urmăririi, poate fi invocată în tot cursul procesului penal şi trebuie să determine restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale conform art. 333 C. proc. pen. (v. Costel Niculeanu, Garantarea şi asigurarea dreptului de apărare, Dr. nr. 8/1998, p. 74).
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Potrivit art. 171 alin. 3 C. proc. pen., în cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

în speţă, inculpatul fiind judecat pentru infracţiunea prevăzută în art. 12 din Legea nr. 87/1994, care se sancţionează cu închisoarea de la 2 la 7 ani, asistenţa juridică era obligatorie.

Inculpatul şi-a ales un apărător, dar la data de 31 octombrie 1997, când prima instanţă a soluţionat cauza în fond, pronunţând o soluţie de condamnare, atât inculpatul cât şi apărătorul său au lipsit.

Cum potrivit art. 171 alin. ultim C. proc. pen., dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit cauza se amână, iar dispoziţiile relative la asistarea inculpatului de către apărător, când este obligatorie potrivit legii, sunt prevăzute, conform art. 197 alin. 2 C. proc. pen., sub sancţiunea nulităţii absolute, rezultă că sentinţa pronunţată în cauză - fără ca apărătorul să fi fost prezent la judecată - este lovită de o asemenea nulitate şi, ca atare, admiţându-se recursul făcut de inculpat, va fi casată şi cauza va fi trimisă pentru rejudecare Ia instanţa de fond.

Este de menţionat că, deşi în apel s-a asigurat apărarea inculpatului, decizia pronunţată de instanţa de apel este de asemenea supusă casării, deoarece tribunalul avea obligaţia ca, în condiţiile art. 371 alin. 2 C. proc. pen, să examineze cauza sub toate aspectele.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a, dec. pen. nr. 894/1998

Notă: Când inculpatul lipseşte de la judecată apărătorul acestuia - indiferent dacă asistenţa juridică este obligatorie sau nu - nu poate pune concluzii; el ar putea face aceasta numai în cazul în care ar avea şi calitatea de reprezentant, ceea ce însă nu este posibil decât dacă infracţiunea ce constituie obiectul judecăţii este pedepsită cu amendă sau cu închisoare de cel mult un an.

Soluţia se desprinde din însăşi noţiunea de "asistenţă" care implică, prin concept, existenţa unei persoane asistate, deci a unei persoane ce se află prezentă alături de cel care acordă asistenţa.

în sensul că în faza de judecată dreptul la asistenţa juridică este întotdeauna condiţionat de prezenţa inculpatului la judecată: Plen TS, dec. de îndrumare nr. 7/1969, CD, p. 117; TS, sp. dec. nr. 489/1974, RRD nr. 8/1974, p. 68; TS, sp, dec. nr. 1466/1983, R. 3, p. 24; TS, sp, dec. nr. 285/1976, R. 2, p. 232; I. N e ag u, Tratat de procedura penală, Editura Pro, Bucureşti, 1997, p. 148; Gh. M a t e u ţ, Apărătorul, subiect al procesului penal în lumina ultimelor modificări legislative (II), Dr. nr. 6/1996, p. 33-34; Gr. Theodoru, LuciaMoldovan, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 66; V. Dongoroz ş. a. Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 50; G. Antoniu ş. a. Practica judiciară penală, Editura Academiei, Bucureşti, 1993, p. 188; V. Rămureanu, Asistenţa juridică a inculpatului în faza judecăţii, RRD nr. 10/1972, p. 29.

în speţă, inculpatul nefiind prezent la judecată, absenţa apărătorului - care, oricum, nu putea pune concluzii - nu este sancţionată cu nulitatea, nici absolută, nici relativă.
Răspunde
 
# v. ivanovici 13-Iulie-2012
Fiind condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat prevăzută în art. 208, 209 lit. e C. pen, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen, inculpatul susţine, prin motivele de recurs, că în cursul urmăririi penale nu a fost asistat de un apărător, deşi asistenţa juridică era obligatorie, şi solicită restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Cum pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii între 3 şi 15 ani, asistenţa juridică a acestuia era obligatorie.

în cazul în care asistenţa juridică este obligatorie, este indispensabil ca apărătorul să exercite în condiţii corespunzătoare drepturile conferite de lege pe tot parcursul procesului penal, asigurând inculpatului respectarea dreptului prevăzut în art. 171 alin. 1 C. proc. pen.

Dreptul la apărare decurge din Constituţie şi corespunde regulii de bază prevăzute în art. 6 C. proc. pen, iar art. 171 a amplificat cadrul în care se desfăşoară activitatea apărătorului, conferind drepturi sporite acestuia în tot cursul procesului penal, deci şi în cursul urmăririi penale.

în contextul tuturor normelor de procedură penală care se referă la asistenţa juridică a inculpatului şi la drepturile apărătorilor în urma modificărilor aduse Codului de procedură penală, nu se poate susţine teza că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie numai în faza de judecată. Nu există nici o raţiune pentru a se susţine această teză, deoarece, dacă în faza de judecată asistenţa juridică este obligatorie, în mod egal ea se impune şi în faza de urmărire penală, respectându-se prevederile art. 171 alin. 1 C. proc. pen.

Este adevărat că, în speţă, organul de urmărire penală a adus la cunoştinţa inculpatului dreptul de a fi asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecăţii, însă gradul de instruire a inculpatului - 4 clase - era de natură a conduce la concluzia că se impune asistenţa juridică a inculpatului şi în faza de urmărire penală.

Asigurarea prezenţei unui apărător în faza de urmărire penală ar fi creat condiţii ca, eventual, să fie îmbunătăţite rezultatele cercetării penale, ca urmare a concluziilor şi propunerilor făcute de acesta şi să se contribuie la aflarea adevărului în cauza penală.

Asigurarea unui conţinut real dreptului de apărare al inculpatului înseamnă înlăturarea restrângerii aplicării prevederilor legale referitoare la asigurarea asistenţei juridice obligatorii pentru o anumită fază a procesului penal în contradicţie cu prevederile alin. 1 al art. 171 C. proc. pen. şi celelalte texte legale privitoare la acest drept.

în caz de nesocotire a normei privind asigurarea asistenţei juridice obligatorii în faza de urmărire a procesului penal, se produce o vătămare a intereselor legale, respectiv a dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului care beneficiază de asistenţă juridică obligatorie - vătămare ce nu poate fi acoperită în faţa instanţei de judecată -, astfel că singura soluţie de îndreptare a omisiunii este nulitatea absolută prevăzută în art. 197 alin. 2 C. proc. pen. şi anularea, urmată de restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale potrivit legii.

C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1028/1998

Notă: Decizia extinde, fără bază legală, cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie în cursul urmăririi penale. Argumentele de echitate pe care se întemeiază soluţia, izvorâte din preocuparea ce nu poate fi decât aprobată de a se asigura - fără limitări - dreptul de apărare al inculpatului, se lovesc de dispoziţiile exprese şi categorice ale legii, care nu permit o extindere de felul celei făcute de instanţa de recurs.

Articolul 171 alin. 2 şi 3 C. proc. pen. împarte cazurile de asistenţă juridică obligatorie în două grupe: a) unele în care asistenţa juridică obligatorie în toate fazele procesului penal (când învinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în altă cauză; b) altele în care asistenţa juridică este obligatorie numai în faza de judecată (când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanţa apreciază că inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea).

Nici o dispoziţie legală nu obligă organul de urmărire penală ca atunci când învinuitului sau inculpatului i se impută o infracţiune pedepsită de lege ca închisoarea mai mare de 5 ani, să asigure acestuia asistenţă juridică dacă nu are apărător ales. Or, unde nu există obligaţie, nu există nici temei pentru aplicarea unei sancţiuni procesuale, indiferent de natura - absolută sau relativă - a nulităţii ce ar putea fi invocată. Nulităţile nu pot interveni decât în condiţiile încălcării unor prevederi legale care reglementează desfăşurarea procesului penal şi a căror respectare este obligatorie; în absenţa unei asemenea dispoziţii legale care să fi fost încălcată, nu poate fi vorba de nulitate, de nici un fel.

Ceea ce legea impune organului de urmărire penală este numai să aducă la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului - oricare ar fi calitatea sau situaţia acestuia - că are dreptul de a fi asistat de apărător în tot cursul procesului penal. Dar, în speţă, această obligaţie a fost îndeplinită şi ca atare nu se poate reţine existenţa vreunei încălcări de lege.

Este de observat că prin Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală s-au adus unele modificări şi în materia asistenţei juridice. Astfel, prin dispoziţiile art. 171 alin. 2 C. proc. pen. s-a extins categoria persoanelor care trebuie să beneficieze de asistenţă juridică în tot cursul procesului, fără însă ca în rândul acestora să fi fost incluse şi persoanele învinuite de săvârşirea unei infracţiuni pedepsită, potrivit legii, cu închisoare mai mare de 5 ani; pe de altă parte, prin prevederile art. 385^9 pct. 6 C. proc. pen. s-a extins incidenţa cazului de casare prevăzut în acest text de la situaţia în care judecata a avut în lipsa apărătorului şi la situaţia când urmărirea penală s-a desfăşurat fără ca inculpatul să fi beneficiat de asistenţă juridică, dar în ambele cazuri casarea este condiţionată de caracterul obligatoriu al prezenţei apărătorului. Cum aceste modificări, recente, n-au vizat şi situaţia în care inculpatul învinuit de săvârşirea unei infracţiuni sancţionată cu o pedeapsă mai mare de 5 ani închisoare nu a fost asistat de apărător în cursul urmăririi penale, voinţa legiuitorului se conturează cu claritate: nu s-a voit ca, în această situaţie, asistarea inculpatului de către un apărător să fie obligatorie şi ca în caz de neasistare, actele de urmărire penală să fie lovite de nulitate, cu consecinţa casării hotărârii şi restituirii cauzei la parchet pentru refacerea urmării penale.

Soluţia promovată de curte ar putea fi avută în vedere de lege ferenda; de lege lata ea este, însă - cu toate argumentele de echitate ce o pot susţine -inacceptabilă. Căci interpretul n-are căderea să adauge la lege, să creeze obligaţii şi, corespunzător, nulităţi acolo unde legea n-a înţeles să le prevadă.
Răspunde
 
# diana 16-Iulie-2012
Atâta vreme cât apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei de condamnare s-a soluţionat la primul termen de judecată, în lipsa inculpatului - în condiţiile în care o cerere de amânare, în vederea angajării unui apărător, formulată de inculpat şi înregistrată cu 4 zile înainte de termen, a fost prezentată completului de judecată la o zi după pronunţare -, urmează a se constata că inculpatului i s-a încălcat dreptul de apărare garantat prin art. 171 C. proc. pen. şi că decizia instanţei de apel, atacată cu recurs de inculpat, este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 C. proc. pen.; în consecinţă se va admite recursul iar cauza se va trimite instanţei de apel, pentru rejudecare.

C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 333/1998

Notă: Soluţia este corectă. Dar două observaţii se impun.

în primul rând, este de observat că încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează asigurarea dreptului de apărare este sancţionată cu o nulitate absolută numai în cazurile în care prezenţa inculpatului la judecată sau asistarea acestuia de câte un apărător la urmărirea penală sau la judecată sunt obligatorii, potrivit legii (art. 197 alin. 2, art. 385^9 pct. 6 C. proc. pen.). In celelalte cazuri, cum este şi acela al judecării cauzei cu ignorarea cererii inculpatului de amânare a procesului, nulitatea este numai relativă. In al doilea rând, se impune precizarea că, în speţă, era incident cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 10 C. proc. pen. - nemenţionat în cuprinsul deciziei ca temei al soluţiei -, deoarece instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii, esenţială pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia şi, implicit, să influenţeze soluţia procesului.
Răspunde
 
# nicolae valentin 26-Mai-2013
este obligatorie prezenta partii vatamate la proces?
Răspunde