Art. 340 Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Capitolul II
JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Secţiunea I
Desfăşurarea judecării cauzelor

Art. 340

Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul

După terminarea cercetării judecătoreşti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în următoarea ordine: procurorului, părţii vătămate, părţii civile, părţii responsabile civilmente şi inculpatului.

Preşedintele poate da cuvântul şi în replică, respectându-se aceeaşi ordine.

Preşedintele are dreptul să întrerupă pe cei care au cuvântul, dacă în susţinerile lor depăşesc limitele cauzei ce se judecă.

Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 340 Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

Comentarii despre Art. 340 Dezbaterile şi ordinea în care se dă cuvântul Desfăşurarea judecării cauzelor JUDECATA ÎN PRIMĂ INSTANŢĂ

     

# alina petrea 12-Iulie-2012
Lipsa, din conţinutul sentinţei de condamnare a părţii introductive, în care urma a fi consemnată desfăşurarea procesului în şedinţa de judecată, conform art 340 C. proc. pen., atrage nulitatea absolută a hotărârii, potrivit art 197 ahn. 2 C. proc. pen., deoarece, în absenţa acesteia nu se poate verifica participarea procurorului, prezenţa şi concluziile părţilor şi, în cele din urmă, legalitatea şi temeinicia soluţiei, sub toate aspectele.

în consecinţă, se vor admite apelurile declarate de parchet şi de inculpat se va desfiinţa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.

C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 143/A/1996

NOTĂ. Decizia de mai sus este contrară prevederilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de apel, admiţând apelul, poate dispune rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată numai în cele patru situaţii enumerate, expres şi limitativ, în cuprinsul textului şi printre care cea care, în speţă, a dus la admiterea apelurilor, nu figurează. Faptul că desfiinţarea hotărârii atacate a fost determinată de existenţa unei nulităţi absolute, prevăzută în art. 197 alin. 2 C. proc. pen., nu are nici o relevanţă. Numai în caz de recurs, nu şi în caz de apel, constatarea unei nulităţi absolute determină trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei a cărei hotărâre a fost anulată.

în speţă, deci, curtea, desfiinţând hotărârea supusă a-pelului, trebuia să reţină cauza spre a o rejudeca ea însăşi, în conformitate cu dispoziţiile art. 379 pct. 2 lit a) C. proc. pen.
Răspunde