Act administrativ

act administrativ, actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ.

act administrativ, act juridic unilateral, obligatoriu şi executoriu emis de către un organ administrativ în temeiul puterii de stat, prin care se aduc la îndeplinire dispoziţiile legii sau ale unui act normativ subordonat legii. O serie de acte administrative au tangenţă cu raporturile juridice de drept civil - astfel, anumite acte administrative cum sunt actele autorităţii tutelare servesc la asigurarea ocrotirii intereselor minorilor şi incapabililor, facilitând totodată participarea acestora la circuitul juridic civil.

act administrativ cu caracter jurisdicțional, act ce emană de la serviciile publice administrative, fiind rezultatul deliberării funcţionarilor publici încadraţi în serviciul public respectiv care au primit, datorită funcţiei publice pe care o deţin, competenţa de a soluţiona anumite conflicte juridice.

act administrativ de autoritate, act ce emană de la serviciile publice administrative, fiind rezultatul deliberării organului de conducere colegială ori al deciziei conducătorului serviciului public administrativ.

act administrativ de gestiune, este actul juridic încheiat pe de o parte, de un serviciu public, iar pe de altă parte, de un particular (persoană fizică sau juridică română sau străină) ce are ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse, executarea de lucrări şi prestarea de servicii precum şi concesionarea sau închirierea unor bunuri mobile sau imobile, aparţinând proprietăţii publice a statului, judeţului sau comunei.

acte administrative exceptate de la controlul legalităţii de către instanţele de contencios administrativ, actele administrative care nu pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ, şi anume: a) actele care privesc raporturile dintre Parlament sau Preşedintele României şi Guvern; b) actele administrative de autoritate şi actele de gestiune ale organelor de conducere din cadrul Parlamentului; c) actele administrative referitoare la siguranţa internă şi externă a statului; d) actele referitoare la interpretarea şi executarea actelor internaţionale la care România este parte; e) măsurile urgente luate de organele puterii executive pentru evitarea sau înlăturarea efectelor unor evenimente prezentând pericol public (incendii, epidemii etc.); f) actele adoptate în exercitarea atribuţiilor de control ierarhic; g) actele de comandament cu caracter militar; h) actele de gestiune; i) actele de guvernământ; j) actele pentru desfiinţarea cărora se prevede prin lege specială o altă procedură judiciară; k) actele privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi taxelor.

anularea actelor administrative de autoritate, constituie operaţiunea juridică prin care un organ de stat, altul decât cel care 1-a adoptat sau emis, competent potrivit legii, face să înceteze producerea efectelor juridice, iar dacă acestea nu s-au produs, să nu se mai producă.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Act administrativ

Comentarii despre Act administrativ

     

# ionut 14-Aprilie-2014
Am selectat hotărâri judecătorești / jurisprudenţă care, mai înainte de a stabili legalitatea ori natura juridică a unei manifestări de voinţă, începe prin a formula o definiţie proprie, mai mult ori mai puţin riguroasă, a actului administrativ. De remarcat că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanţele au cam renunţat să formuleze o definiţie proprie a acestuia, lăcând trimitere la definiţia legală, fapt carc scoate încă o dată în evidenţă un adevăr trist: orice definiţie legală reprezintă o frână în calea evoluţiei dreptului.

1. Act administrativ. Definiţie jurisprudenţială

Incidenţa art. 1 din Legea nr. 29/19901 este condiţionată de existenţa unor acte administrative şi a unor fapte materiale asimilate accstora, carc conţin manifestări unilaterale de voinţă ale organelor administraţiei de stat titulare ale unor atribuţii de stat şi în realizarea puterii de stat - în calitatea lor de subiect de drept administrativ, şi ca atare, generează raporturi de subordonare, sunt executorii prin ele însele în ccle mai multe cazuri şi. de regulă, pot fi revocate unilateral.

C.SJ., s. cont. adm., decizia nr. 183/1994, nepublicată

Notă: Fără îndoială că hotărârea de mai sus nu cuprinde o definiţie a actului administrativ, în sensul strict al cuvântului. însă conţine unele elemente specifice acestei definiţii: pe de o parte, aceste acte sunt prin esenţa lor acte unilaterale, pe de alta, provin de la subiecţi de drept administrativ, aflaţi în exerciţiul puterii publice.

Textul cuprinde însă şi două inadvertenţe - un tribut firesc plătit vechiului regim politic:

a) pe de o parte, actele administrative nu provin în mod necesar de la „organele administraţiei de stat". în contextul descentralizării teritoriale şi instituirii unui principiu constituţional al autonomiei locale, şi organele administraţiei publice locale pot emite asemenea acte. Mai mult însă, şi particularii învestiţi legal să presteze servicii publice pot emite acte administrative2. Deci, fapt de reţinut, sintagma „organe ale administraţiei de stat" ar trebui înlocuită cu aceea, mai largă, de „autorităţi publicer'.

b) pe de alta, actele administrative nu generează raporturi de subordonare decât dacă vizează un alt organ administrativ, subordonat celui emitent. Astfel, este adevărat că, într-un raport uridic administrativ născut între o autoritate publică şi un particular nu avem raporturi similare celor civile, caracterizate prin egalitate juridică, însă inegalitatea dintre subiecţi (un raport juridic oarecum „oblic") nu echivalează cu subordonarea strictă (raport vertical). Un particular nu este nici subordonat administraţiei, (căci un asemenea raport ar îngrădi sau chiar elimina ideea de libertate individuală), dar nici egalul ei.

2. Act administrativ. Definiţie

Actul administrativ a fost definit ca actul unilateral, expresia manifestării de voinţă a unui singur subiect al raportului juridic, în speţă ccl înzestrat cu putere publică, emis de autorităţi publice în scopul executării sau organizării legii, fiind esenţialmcnte un act juridic, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

C.A. Cluj, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1493 din 9 octombrie 2006, în B.J. 2006, p. 463, spefa nr. 157

Notă: Şi această definiţie jurisprudcnţială conţine două elemente care merită un comentariu:

a) dreptul public nu utilizează noţiunea de „parte" a unui raport juridic. Şi asta pentru un motiv destul de simplu: în general fiind vorba de acte unilaterale, nu vorbim de părţi, ci de autorul actului (sau emitentul acestuia) şi de destinatar. Probabil din aceeaşi cauză, şi în soluţia de mai sus, pornindu-se de la premisa existenţei unui raport juridic administrativ, se arată, în mod corect, că actul administrativ este rodul manifestării de voinţă al unuia dintre subiectele acestui raport: cel înzestrat cu putere publică. O observaţie suplimentară se impune însă: ideea ar putea induce în eroare în cazul actelor complexe, când actul administrativ în cauză reprezintă emanaţia de voinţă a ccl puţin două subiecte de drept distincte, titulare de putere publică, voinţe carc converg înspre producerea aceloraşi efecte juridice;

b) actul administrativ este „esenfialmente" un act juridic. Sau altfel spus, producerea de efecte juridice este de esenţa actelor administrative. Concepţia din dreptul administrativ român se deosebeşte astfel fundamental de cea franceză, care pune accent pe ideea de voinţă, iar nu pe consecinţele sale: efectele juridice.

3. Act administrativ. Caracterele acestuia, desprinse din definiţia sa legală. Notă de control emisă de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală de restituire a sumei primite cu titlu de despăgubire

Conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ este definit ca act unilateral„cm caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică in regim de putere publică in vederea organizării executării legii sau a executării in concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice (...)".

Nota nr. 45208 din 21 iunie 2006. emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, privind concluziile rezultate în urma verificărilor efectuate la Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Hunedoara, este un act administrativ, fiind un act unilateral emis de autorităţile publice în scopul executării sau organizării executării legii, un act juridic ce a dat naştere unor raporturi juridice de drept administrativ, act emis cu putere publică şi în baza căruia s-a transmis reclamantci-intimate notificarea nr. 3791 din 12 iulie 2006, prin care a fost somată să restituie suma primită cu titlu de despăgubire.

S-a constatat că în cuprinsul notei ce formează obiectul cauzei este menţionat faptul că D.A.D.R. arc obligaţia de a emite dispoziţii pentru recuperarea sumelor conform prevederilor art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Aşadar actul atacat arc toate elementele definitorii ale unui act administrativ.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 953 din 7 martie 2008, în Jurisprudenfa s. cont. adm. şi fisc., 2008, sem. I, p. 174

Notă: în ciuda denumirii sale improprii (aceea de notă), înscrisul în cauză are toate elementele unui act administrativ. Şi, deşi instanţa noastră supremă ţine să enumere în decizia de mai sus toate aceste elemente definitorii, problema centrală a speţei era aceea de a şti dacă nota în cauză produce sau nu efecte juridice. Or, de vreme ce în cuprinsul acesteia este stipulată o obligaţie (deci un efect juridic) - chiar dacă aceasta cade în sarcina unei autorităţi - fără îndoială că suntem în prezenţa unui act administrativ.

4. Proces-verbal de control fiscal. Natură juridică

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. actul administrativ este definit ca fiind: pactul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice".

Or. procesul-verbal din 14 februarie 2005. a cărui anulare se cere s-a solicitat prin acţiune, emană de la o autoritate publică, reprezentând manifestarea de voinţă unilaterală a acesteia concretizată prin raportare la lege şi fără echivoc producând efecte juridice de necontestat prin stabilirea în sarcina reclamantei a mai multor obligaţii fiscale, prin acele sume constatate a fi de virat la bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit, diferenţa TVA şi penalităţi de întârziere.

Negând caracterul acestui proces-verbal de act administrativ, aşa cum îl defineşte art. 2 alin. (I) lit. c) din Legea nr. 554/2004. dar şi acela de act administrativ fiscal definit de art. 41 C. proc. fisc., instanţa fondului a apreciat procesul-verbal ca fiind rezultatul unei cercetări la faţa locului în sensul dispoziţiilor art. 55 C. proc. fisc., fără a sesiza că textul are în vedere verificarea unor incinte, încăperi sau terenuri realizate în scopul de a proba o anume situaţie de fapt, neavând nicio legătură cu procesul-verbal de control fiscal.

I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 5631 din 23 noiembrie 2005, in Jurisprudenfa s. cont. adm. şi fisc., 2005, p. 211
Răspunde