Acţiune în constatare, în confirmare sau în recunoaşterea dreptului

acţiunea în constatare, este acea acţiune în justiţie prin care reclamantul solicită instanţei doar să constate existenţa unui drept subiectiv al său faţă de pârât ori, după caz, inexistenţa unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa.

Prescripţia extinctivă şi acţiunea în constatare

Atât jurisprudenţa, cât şi doctrina corespunzătoare reglementării anterioare au adoptat soluţia imprescriptibilităţii acţiunii în constatare, ară-tându-se că această soluţie decurge din imprescriptibilitatea aşa-numitului drept la acţiune în sens procesual, cât şi din împrejurarea că dreptul subiectiv există sau nu există ca atare, iar, întrucât partea nu are la îndemână calea unei acţiuni în realizare, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a obţine constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului subiectiv civil oricând are interes.

Noul cod civil prevede în mod expres, în art. 2502 alin. (2) pct. 2, imprescriptibilitatea acţiunii în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept.

acţiune în constatare, acţiune civilă prin care se cere ca instanţa de judecată să constate, prin hotărârea sa, fie existenţa unui drept (atunci când nu este posibilă promovarea unei acţiuni în realizarea acelui drept), fie inexistenţa unui pretins drept al pârâtului. A.c. este pozitivă când urmăreşte constatarea existenţei unui drept sau a unui raport juridic şi este negativă când se cere constatarea inexistenţei unui drept sau a unui raport juridic. în ambele cazuri, ea este imprescriptibilă. Hotărârea judecătorească pronunţată în cazul unei a.c. nu este susceptibilă de executare silită; de îndată ce a rămas definitivă, ea consfinţeşte cu puterea lucrului judecat existenţa sau inexistenţa dreptului ori al raportului juridic; însă, dacă prin hotărâre s-au acordat şi cheltuieli de judecată, această dispoziţie a instanţei poate fi pusă în executare silită; de asemenea, din faptul că hotărârea pronunţată într-o a.c. nu constituie titlu executoriu nu trebuie trasă concluzia că judecata a.c. s-ar face după procedura necontencioasă, iar nu după cea contencioasă. în raport cu acţiunea în realizare, a.c. are, în dreptul nostru, un caracter subsidiar: cât timp reclamantul are la dispoziţie un alt mijloc procedural pentru realizarea dreptului - acţiune în realizare, contestaţie la executare etc. - el nu poate utiliza a.c., aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Instituind această regulă, legiuitorul a urmărit ca, în măsura în care este posibil, atunci când s-a încălcat un drept să se restabilească ordinea de drept ştirbită prin încălcarea respectivă, finalitate ce poate fi atinsă prin acţiunea în realizare. în practică, problema de a stabili dacă partea are sau nu posibilitatea formulării unei acţiuni în realizarea dreptului ridică unele dificultăţi. Situaţii în care ar fi admisibilă cererea în constatare sunt, de exemplu, următoarele: dacă debitorul, înainte de declanşarea executării silite, solicită să se constate că a intervenit prescripţia dreptului creditorului de a cere şi de a obţine executarea silită (contestaţia la executare ar fi respinsă ca prematură, aşadar debitorul nu are la îndemână o cerere în realizare decât după ce s-ar declanşa executarea silită); când constructorul pe terenul altuia solicită instanţei să constate calitatea în care a construit (în intervalul de timp cuprins între momentul edificării construcţiei şi momentul invocării accesiunii imobiliare artificiale, constructorul nu are la îndemână o cerere în realizare a drepturilor sale potrivit art. 494 C. civ. sau născute în temeiul convenţiei încheiate cu proprietarul terenului); dacă unul dintre soţi solicită să se constate că un bun dobândit în timpul căsătoriei este bun comun ori, dimpotrivă, bun propriu (partajarea bunurilor în timpul căsătoriei nu se poate face decât pentru motive temeinice). Nu se poate solicita constatarea unei situaţii de fapt, în temeiul art. 111 C. proc. civ., întrucât acest text de lege face referire la cererea pentru constatarea existenţei sau neexis-tenţei unui drept; o astfel de cerere se respinge ca inadmisibilă; de exemplu, este inadmisibilă acţiunea prin care se solicită instanţei să constate că un înscris s-a pierdut în anumite împrejurări, că există identitate de persoană între reclamant şi cel care figurează cu un alt nume într-un act juridic. în schimb, a.c. este admisibilă, fiind vorba despre un raport juridic, şi nu despre o situaţie de fapt, dacă s-ar solicita constatarea: existenţei consimţământului pârâtului la efectuarea unor lucrări de îmbunătăţire a imobilului; inexistenţei unui raport de rudenie între reclamant şi pârât; calităţii în care o persoană a construit pe terenul altei persoane (constructor de bună-credinţă sau de rea-credinţă ori constructor în temeiul unei convenţii cu proprietarul). Pe baza criteriului obiectului lor, a.c. se împart în: acţiuni declaratorii, acţiuni interogatorii şi acţiuni provocatorii [sin. acţiune în confirmare, acţiune în recunoaşterea dreptului;)

acţiunea în constatare, este reglementată de art. 111 c.pr.civ. şi prin intermediul acesteia, reclamantul urmăreşte un obiectiv limitat, respectiv să se constate existenţa unui drept al său împotriva pârâtului sau inexistenţa unui drept al pârâtului împotriva sa. Hotărârile pronunţate în cazul acţiunilor în constatare nu sunt susceptibile de executare silită şi nu pot constitui titluri executorii, deoarece prin intermediul acestor acţiuni nu se poate solicita constatarea unei situaţii de fapt, ci numai un drept (ex.: constatarea calităţii de moştenitor, a compunerii masei succesorale, acţiunea în declararea simulaţiei etc.).

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Acţiune în constatare,  în confirmare sau în recunoaşterea dreptului

Comentarii despre Acţiune în constatare, în confirmare sau în recunoaşterea dreptului

     

# Cristina ilie 19-Iulie-2013
Pt.un balcon comun,care nu poate fi folosit de toti proprietarii,pt.ca unul a pus lacat pe el,pot face actiune în constatare si anume ca balconul e comun si în mod abuziv e ocupat de o persoana?
Răspunde
 
# Airinei-Adam Dumitru 25-August-2013
Există în viața reală și situații juridice,altele decât cele luate în discuțiile de specialitate,mai sus-arătate,care ar trebui soluționate ,la cererea persoanelor interesate, în cadrul unei acțiuni în constatarea,confirmarea sau recunoașterea dreptului.Atenția practicii judiciare și a jurisprudenței ar trebui sa fie îndreptată spre toate direcțiile dinspre care pot fi identificate asemenea situații.În definitiv, nu putem lăsa deoparte o anumită situație juridică pe motivul că nu există temei de drept material.
Răspunde
 
# Beloia S 07-Septembrie-2013
Actiunea in constatare poate fi promovata printr-o cerere reconventionala? Adica - sa NU il chem eu in judecata pe cel ce cere de la mine diverse datorii nelegitime, ci sa il las pe el sa ma dea in judecata mai intai pentru a si le recupera.

Ac se supune obligativitatii medierii?
Răspunde
 
# SheiculDeRomania 16-Decembrie-2013
Actiunea in CONSTATERE reprezinta calea legala alta decat cea pe cale administrativa, defapt este singura cale prin care asa cum prevede dispozitiile art 111 alin.1, se poate ,,REALIZA un drept. Astfel asa cum sunt prevazute in dispozitiile alin. 2 din acelas articol, Actiunea civia este iNDMISIBILA, in cazul in care cererea poate fi realizata pe alta cale. Asadar, numai in situatiile in care legea NU prevede in mod distinct si cu anumite conditii impuse, se poate cere instantei judecatoresti, CONSTATAREA (existenta) unui drept. De regula aceaste actiuni, actiuni in constatare au ca si obiect bunurile-imobile edificate pe teenul proprietatea unui tert. Odata ce sunt indeplinite conditiile de drept solicitate, cel interesat poate sa se adresez instantei judecatoresti sa ii constate un DREPT, de PROPRIETATE asupra constructiei edificate de catre acesta, cu cheltuiala lui, pe terenul proprietatea altuia. asadar in situatia de fata va trebui a face dovada si astfel sa indeplineasca conditiile impuse, in sensul ca: Respectiva constructie sa se fi facut cu BUNA-Credinta si sa fi avut acordul proprietarului teenului, chiar daca acesta a fost TACIT (urmand a face dovada acestui fapt) De regula se inmpla intre membri familiei. Ex. Sotii ce construiesc pe terenul proprietatea unuia dintre parinti-socri. In viata reala, daca tinem cont si de situatia de fapt, majoritatea tinerilor casatoriti, NU au posibilitatea de as achizitiona un bun imobil si astfel functie de situatie, locuiesc impreuna cu parintii unuia dintre sotii, astfel se naste raportul familiar ce din inertie si necesitate a spatiului se dezvolta si ia amploare o NOUA constructie pe acelas teren, ce in fapt si in drept este proprietatea altuia decat al sotilor constructori. Deasemeni se poate concluziona BUNA-Credinta a edificari bunului, cu atat mai mult cu cat aceasta este necesara ca si spatiu in contextul majorari numarului de membri ai familiei. Pe acest fond se demareaza lucrarile si se edifica un bun imobil-constructie ce in fapt este aportul celor doi sotii constructori, ce au edificat respectivul bun din veniturile acestora, indiferent de aportul fiecaruia. Un aspect foarte important il reprezinta ACEPTUL proprietarului de drept al terenului, in speta parintii unuia dintre soti. SINCER cae dintre parinti ar zice NU copilului lui cand vede intentiile BUNE si benefice ale acestuia??? Deci acesta reprezentand un ACORD tacit ce se subscrie alatururi de cealalta conditie cea a bunei credintie a constructorului, dispozitiilor legale si astfel se poate solicita instantei judecatoresti CONSTATAREA acestui drept. A DREPTULUI DE PROPRIETATE asupra CONSTRUCTIEI edificate.
Aceasta situatie se naste si este motivata in promovarea unei astfel de ACTIUNI-CIVILE, ion momentul in care apar discutii, intre sotii constructori sau intre acestia si proprietari de drept al terenului. mai multe detalii gasiti in dosarul 46046/299/2010
Răspunde