Bunuri mobile

bunuri mobile, lucruri ce nu au o aşezare fixă şi pot fi mişcate dintr-un loc în altul, prin forţa proprie sau cu concursul unei energii străine, fără să-şi piardă valoarea economică. B.m. sunt de trei feluri: a) b.m. prin natura lor (când lucrul mobil corporal poate fi deplasat dintr-un loc în altul, mişcându-se el însuşi sau fiind mişcat prin acţiunea unei forţe exterioare); b) b.m. prin anticipaţie (caz în care, iniţial, lucrul este imobil, dar urmează să devină mobil în viitor, ceea ce face ca părţile contractului să-l considere mobil prin prisma calităţilor lui viitoare, cum sunt, de pildă, recoltele încă neculese); c) b.m. prin determinarea legii (categorie din care fac parte drepturile reale şi acţiunile în justiţie având ca obiect b.m.; drepturile de creanţă, cu excepţia celor care au ca obiect un imobil; drepturile personale nepatrimoniale). B.m. sunt supuse unui regim juridic propriu, care se distinge prin următoarele particularităţi: posesorul de bună-credinţă al unui b.m. este prezumat de lege a fi proprietarul acestuia; gajul şi garanţia reală imobiliară reglementată de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 pot privi numai un b.m.; oricare dintre soţi poate înstrăina valabil lucrurile mobile care sunt bunuri comune ale ambilor soţi, fiind prezumat de lege că soţul acţionează având consimţământul tacit al celuilalt soţ; acţiunea în justiţie referitoare la un b.m. se introduce la instanţa de la domiciliul pârâtului; înstrăinarea b.m. nu este supusă, în principiu, vreunei forme de publicitate; executarea silită asupra acestei categorii de bunuri este supusă unor reguli deosebite faţă de regulile aplicabile executării silite asupra imobilelor.

BUN MOBIL, lucru care nu are o aşezare fizică şi poate fi mişcat dintr-un loc în altul, prin forţa proprie sau cu concursul unei energii străine, fară să-şi piardă valoarea economică. Un bun poate fi mobil prin natura lui, prin anticipaţie, sau prin determinarea legii. Bunurile mobile sunt supuse unui regim juridic propriu, care se distinge prin următoarele particularităţi: posesorul de bună credinţă al unui bun mobil este prezumat de lege a fi proprietarul acestuia; oricare dintre soţi, poate înstrăina valabil lucrurile mobile, bunuri comune ale ambilor soţi, fiind prezumat de lege că acţionează în temeiul unui consimţământ tacit al celuilalt soţ: acţiunea în justiţie referitoare la un bun mobil se intentează la instanţa de la domiciliul pârâtului; înstrăinarea bunului mobil nu este supusă unor reguli deosebite faţă de regulile aplicabile executării silite asupra imobilelor; numai bunurile mobile pot fi date în gaj.

BUNURI MOBILE NEURMĂRIBILE, sunt acele bunuri de uz personal sau casnic strict necesare debitorului şi familiei sale şi obiectele de cult religios (dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel), alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă, combustibilul necesar debitorului şi familiei sale socotit pentru 3 luni de iarnă, bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale, bunurile care servesc pentru exercitarea ocupaţiei debitorului (numai în lipsa altor bunuri urmăribile şi numai pentru obligaţii de întreţinere, chirii, amenzi sau alte creanţe privilegiate asupra mobilelor, alocaţiile de stat, indemnizaţiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele şi alte indemnizaţii cu destinaţie specială, iar salariile şi alte venituri periodice doar parţial, în limitele stabilite de lege).

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Bunuri mobile

Comentarii despre Bunuri mobile