Contestaţie la poprire

contestaţie la poprire, mijloc procedural prin care orice parte interesată se poate opune la poprirea înfiinţată asupra veniturilor urmăritului. 1) Cei interesaţi să formuleze contestaţie la executarea prin poprire sunt: debitorul, terţul poprit şi creditorul popritor, precum şi procurorul, potrivit dispoziţiilor art. 45 C. proc. civ., şi terţele persoane, dacă demonstrează existenţa unei vătămări a drepturilor lor prin actele de executare (de exemplu, în cazul concursului de popriri, creditorii concursuali, urmărind realizarea creanţei lor prin participarea la distribuirea sumei de către executorul judecătoresc, au interes să conteste actele de executare, pentru a evita un concurs de urmăriri ce nu ar putea asigura executarea integrală a creanţei în urma distribuirii sumei, ca urmare a cuantumului său inferior creanţelor ce se execută; persoanele care au încredinţat în depozit un titlu la purtător, susceptibil de urmărire prin poprire, interesul acestora fiind să scoată de sub urmărire titlul de valoare prin dovada dreptului lor de proprietate; terţul care invocă asupra sumei urmărite, a titlului de valoare un drept de coproprietate indiviză sau codevălmaşă, urmărind pe calea contestaţiei partajarea, astfel ca partea din creanţă ce i se cuvine să nu fie urmărită de creditorul popritor). C.p. se judecă după dispoziţiile privind contestaţia la executare. 2) Termenul pentru exercitarea c.p. este prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind de 15 zile de la data când cel interesat a primit comunicarea, respectiv înştiinţarea de înfiinţare a popririi, iar în cazul urmăririi unor venituri periodice, termenul urmează să curgă pentru debitor cel mai târziu de la data efectuării primei reţineri de către terţul poprit. 3) Instanţa competentă este instanţa de executare, iar contestaţia privitoare la titlu este de competenţa instanţei care l-a emis, mai puţin contestaţiile privind titluri executorii ce nu emană de la un organ jurisdicţional, a căror competenţă de soluţionare aparţine instanţei de executare. Soluţionarea c.p. se face de către judecătoria în a cărei rază teritorială are loc urmărirea silită şi pe care creditorul popritor a ales-o atunci când a optat între biroul executorului judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit. 4) în cadrul c.p. se pot invoca: distribuirea greşită a sumelor obţinute în urma valorificării unui titlu de valoare; urmărirea salariului într-o altă cotă decât aceea prevăzută de art. 409 C. proc. civ.; urmărirea unor sume pe care legea le declară insesizabile; compensarea creanţei din biletul la ordin ce constituie titlul executoriu între emitentul său şi beneficiarul iniţial; lipsa contului la banca contestatoare. Cele mai multe motive de contestaţie sunt în legătură cu modul de înfiinţare a popririi. Atât debitorul, cât şi terţul poprit au interesul să invoce nelegalitatea învestirii cu formulă executorie a titlului în baza căruia a fost înfiinţată poprirea, necompetenţă organului de executare sau comunicarea adresei executorului judecătoresc terţului poprit, fără a fi însoţită de copia certificată a titlului executoriu. 5) Adresa de înfiinţare a popririi reprezintă primul act de executare faţă de debitorul poprit, care poate fi contestat. Atât debitorul, cât şi terţul poprit nu au însă obligaţia să formuleze contestaţia la executare, putându-se apăra în procedura validării popririi, invocând aceleaşi apărări ce au ca scop desfiinţarea actului de executare. 6) Un alt act susceptibil de a face obiectul unei contestaţii la executare este hotărârea de validare a popririi, cu privire la care debitorul ar avea un interes în formularea unei contestaţii doar în ipoteza în care poprirea se realizează prin plăţi succesive, acesta invocând urmărirea sumelor în cote mai mari decât cele prevăzute de lege. 7) în caz de admitere a c.p., poprirea poate fi desfiinţată prin invalidare sau, în raport cu obiectul contestaţiei, se poate obţine reducerea popririi. Instanţa sesizată cu cererea de validare nu poate proceda la validarea popririi mai înainte de a fi rezolvat toate contestaţiile introduse cu privire la ea. Această instanţă poate lua în considerare şi simplele apărări ale părţilor, chiar dacă ele nu îmbracă forma juridică a c.p. Instanţa nu are îndreptăţirea ca, în cadrul soluţionării c.p., să examineze legalitatea şi temeinicia în fond a hotărârii ce este pusă în executare; ea trebuie să constate doar dacă hotărârea este executorie şi, în raport de această constatare, să cerceteze apoi temeinicia contestaţiei la punerea ei în executare pe cale silită. 8) Prin c.p. debitorul poate invoca numai plăţi sau alte împrejurări ulterioare pronunţării hotărârii sau obţinerii titlului executoriu, de natură să reducă sau să învedereze inexistenţa creanţei puse în executare la momentul respectiv. Terţul poprit se află într-o poziţie specială în ce priveşte apărarea drepturilor sale la instanţă: el poate opune creditorului urmăritor toate apărările, inclusiv cele de fond, pe care ar fi în măsură să le ridice şi faţă de debitorul urmărit, în eventualitatea că acesta din urmă ar porni o urmărire împotriva sa (spre exemplu, ar putea opune compensaţia creanţelor, justificând astfel că nu datorează nimic debitorului, împrejurare de natură să conducă la invalidarea popririi).

CONTESTAŢIA LA POPRIRE, mijloc procedural prin care orice parte interesată se poate opune la poprirea înfiinţată asupra veniturilor urmăritului. Contestaţia la poprire se judecă după dispoziţiile privind contestaţia la executare cu deosebirea că trebuie introdusă până la validarea popririi pentru ca odată cu validarea, să fie lămurite toate opunerile, apărările şi excepţiile ridicate de părţi. Se introduce la instanţa care a fost sesizată cu cererea de validare a popririi; în caz de admitere a ei, poprirea poate fi desfiinţată prin invalidare sau în raport cu obiectul contestaţiei, se poate obţine reducerea popririi. Instanţa sesizată cu cererea de validare nu poate proceda la validarea popririi mai înainte de a fi rezolvat toate contestaţiile introduse cu privire la aceasta; instanţa poate lua în considerare şi simplele apărări ale părţilor, chiar dacă ele nu îmbracă forma juridică a contestaţiei la poprire. Ca urmare, debitorul şi terţul poprit se pot opune la validare pe cale de apărare, invocând în instanţă ceea ce potrivit legii ar fi trebuit să constituie obiectul unei contestaţii la poprire. Prin contestaţia la poprire, debitorul poate invoca numai plăţi sau alte împrejurări ulterioare pronunţării hotărârii sau obţinerii titlului executoriu, de natură să reducă sau să învedereze că creanţa pusă în executare este inexistentă în momentul respectiv. Terţul poprit se află într-o poziţie specială în ce priveşte apărarea drepturilor sale în instanţa de validare: el poate opune creditorului urmăritor toate apărările, inclusiv cele de fond, pe care ar fi in măsură să le ridice şi faţă de debitorul urmărit în eventualitatea ca acesta din urmă ar porni o urmărire împotriva sa.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Contestaţie la poprire

Comentarii despre Contestaţie la poprire