Izvoarele raportului juridic civil concret

izvoarele raportului juridic civil concret, prin izvor al raportului juridic civil concret se înţelege o împrejurare (act sau faptă) de care legea civilă leagă naşterea unui raport juridic civil concret.

Subliniem că actul sau fapta care este izvor al unui raport juridic civil concret constituie, în acelaşi timp, şi izvor al drepturilor subiective civile şi al obligaţiilor civile care formează conţinutul raportului juridic respectiv.

Corelaţia dintre norma juridică, raportul juridic civil abstract, raportul juridic civil concret şi izvorul raportului juridic civil concret

Pentru existenţa raportului juridic civil abstract sunt necesare două premise, anume: subiectele de drept civil (persoanele fizice sau juridice între care se stabileşte relaţia socială), precum şi norma de drept civil care reglementează relaţia socială respectivă.

Pentru existenţa unui raport juridic civil concret, la cele două premise menţionate mai sus este necesar să se mai adauge o a treia, anume o împrejurare (un anumit act sau o anumită faptă) de care legea civilă să condiţioneze naşterea unui asemenea raport.

Aşadar, corelaţia în discuţie este următoarea:

- norma de drept civil este premisa necesară şi obligatorie pentru existenţa atât a raportului juridic civil abstract, cât şi a raportului juridic civil concret şi a izvorului raportului juridic civil concret;

- raportul juridic civil abstract este tiparul raportului juridic civil concret, în sensul că acesta din urmă se va încadra într-un anumit tip de raport juridic civil abstract, iar raportul juridic civil concret particularizează raportul juridic civil abstract;

- izvorul raportului juridic civil concret generează o situaţie juridică determinată (concretă) între anumite subiecte de drept civil.

Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete

După cum depind sau sunt independente de voinţa umană, izvoarele raporturilor juridice civile concrete se împart în fapte omeneşti şi evenimente, acestea din urmă fiind numite uneori şi fapte naturale.

înţelegem prin fapte omeneşti acele fapte (comisive sau omisive) săvârşite de subiectele de drept civil cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice, de care legea leagă naşterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice civile concrete. Aşadar, această categorie reuneşte atât acţiunile sau inacţiunile voluntare (dorite), cât şi cele involuntare (nedorite).

După cum legea civilă condiţionează sau nu naşterea raportului juridic civil de existenţa intenţiei producerii acestui efect, deosebim, pe de o parte, faptele săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice, adică actele juridice civile, iar, pe de altă parte, faptele săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc în temeiul legii, adică faptele juridice (stricto sensu).

După cum sunt sau nu conforme cu legea, distingem faptele licite şi faptele ilicite.

Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voinţa subiectului de drept civil şi de care legea civilă leagă naşterea de raporturi juridice. Spre exemplu, inundaţia poate fi forţă majoră, care, potrivit legii, suspendă curgerea termenelor de prescripţie extinctivă şi decădere, exonerează de răspundere civilă; moartea înseamnă încetarea capacităţii de folosinţă şi de exerciţiu, marchează momentul deschiderii succesiunii etc.

După sfera lor, deosebim între fapt juridic în sens larg (lato sensu) şi fapt juridic în sens restrâns (stricto sensu).

În sens larg, prin fapt juridic se desemnează atât faptele omeneşti, săvârşite cu sau fără intenţia de a produce efecte juridice, cât şi evenimentele.

În sens restrâns, prin fapt juridic se desemnează numai faptele omeneşti săvârşite fără intenţia de a se produce efecte juridice, dar care se produc în temeiul legii, precum şi evenimentele (faptele naturale).

Se observă că diferenţa de sferă între fapt juridic în sens larg şi fapt juridic în sens restrâns o reprezintă actele juridice.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Izvoarele raportului juridic civil concret

Comentarii despre Izvoarele raportului juridic civil concret