Art. 272 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni

CAPITOLUL III
Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni

Art. 272

Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:

1. dobândeşte, în contul societăţii, acţiuni ale altor societăţi la un preţ pe care îl ştie vădit superior valorii lor efective sau vinde, pe seama societăţii, acţiuni pe care aceasta le deţine, la preţuri despre care are cunoştinţă că sunt vădit inferioare valorii lor efective, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;

2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;

3. se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 1444 alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;

4. încalcă dispoziţiile art. 183.

(2) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) pct. 2, dacă a fost săvârşită de administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii în cadrul unor operaţiuni de trezorerie între societate şi alte societăţi controlate de aceasta sau care o controlează, direct ori indirect.

(3) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută la alin. (1) pct. 3, dacă este săvârşită de către o societate comercială ce are calitatea de fondator, iar împrumutul este realizat de la una dintre societăţile controlate ori care o controlează pe aceasta, direct sau indirect.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

OUG 82/2007 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente din 28 iunie 2007, Monitorul Oficial 446/2007;

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;


Art. 2721

Se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care:

1. răspândeşte ştiri false sau întrebuinţează alte mijloace frauduloase care au ca efect mărirea ori scăderea valorii acţiunilor sau a obligaţiunilor societăţii ori a altor titluri ce îl aparţin, în scopul obţinerii, pentru el sau pentru alte persoane, a unui folos în paguba societăţii;

2. încasează sau plăteşte dividende, sub orice formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite, în lipsă de situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta.

Legea 31 1990 a societăţilor comerciale actualizată prin:

Legea 441/2006 - pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată din 27 noiembrie 2006, Monitorul Oficial 955/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 272   Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni

Comentarii despre Art. 272 Lichidarea societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni

     

# Adina 11-Septembrie-2014
1. Infracţiunea - în fapt şi în drept, o pluralitate de infracţiuni incriminate prin acelaşi articol - prevăzută şi sancţionată de reglementările art. 272, astfel cum acest articol a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006 şi prin O.U.G. nr. 82/2007, are ca obiect juridic special acele relaţii sociale care se stabilesc între fondatori, administratori, directori ori reprezentanţi legali ai societăţilor comerciale şi alte subiecte de drept, cu prilejul efectuării actelor şi operaţiunilor referitoare la constituirea unor societăţi comerciale ori la administrarea patrimoniului societăţilor încredinţat administratorilor, directorilor ori reprezentanţilor legali ai acelor societăţi, după caz.

Pentru analizarea acestor infracţiuni, trebuie să plecăm de la premisa potrivit căreia categoriile de subiecte de drept enumerate de art. 272 au obligaţia, fiecare în calitatea ori funcţia încredinţată, să acţioneze în luarea şi aplicarea deciziilor privind administrarea patrimoniilor societăţilor comerciale în serviciul cărora acţionează cu loialitate, cu diligenţa unor buni profesionişti, în interesul prioritar al societăţii, ca persoană juridică, distinctă patrimonial de persoanele care o compun, dar şi cu observarea şi apărarea intereselor legitime ale asociaţilor.

Alineatele (2) şi (3) ale art. 272 au fost introduse în corpul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, prin dispoziţiile pct. 66 al art. I din O.U.G. nr. 82/2007, probabil, cu intenţia de a nuanţa şi limita incriminările conţinute de ipotezele punctului 1 şi 3 ale alin. (1) al acestui articol.

2. Subiecţii activi ai fiecăreia din infracţiunile reglementate de punctele 1-6 ale art. 272 sunt unii calificaţi, ca şi în cazul infracţiunii reglementate de art. 271. De remarcat că, de această dată, din enumerare lipseşte directorul executiv, lucru firesc de altfel, pentru că, noţiunea de director este sinonimă cu cea de director executiv.

Subiecţii pasivi ai infracţiunilor reglementate de art. 272 pot fi, doar societăţile comerciale pe care urmează să le constituie ori care le-au constituit fondatorii sau care sunt administrate şi/sau reprezentate de anumite persoane, societăţi comerciale care sunt prejudiciate prin încheierea de către cei enumeraţi a unor acte juridice păgubitoare, cu nerespectarea legii ori interzise, inclusiv prin utilizarea unor simulaţii prin interpunere de persoane. în mod indirect, subiecţi pasivi ai infracţiunii pe care o analizăm sunt asociaţii societăţilor comerciale care sunt victime ale acestor fapte penale.

3. Sub aspectul laturii obiective, infracţiunile cuprinse în enumerarea punctelor 1-6, pot fi săvârşite prin acţiuni comisive, de natură diversă, însă toate acele acţiuni sunt ilegale ori prejudiciante.

Astfel, infracţiunea prevăzută de punctul 1 are ca modalitate de realizare una sau mai multe operaţiuni de achiziţionare, în contul societăţii, a unor acţiuni emise de alte societăţi, achiziţionare care se poate realiza fie de pe o piaţă reglementată fie prin negociere directă sau în orice altă modalitate prevăzută de lege, dar care se face la un preţ despre care subiectul activ ştia că este superior valorii reale a acelor acţiuni, producând în acest mod pericolul unui prejudiciu, pentru eventualitatea în care acele acţiuni nu vor produce dividendele scontate ori nu vor fi vândute ulterior, măcar la preţul la care au fost achiziţionate. Nu este exclus însă ca prejudiciul să se producă chiar de la data achiziţionării acelor acţiuni. în mod simetric, invers, latura obiectivă este realizată şi în situaţia în care subiecţii calificaţi prevăzuţi de lege vor vinde acţiunile deţinute de societate la un preţ pe care-l ştiu a fi vădit inferior valorii reale. Oricare dintre cele două categorii de acţiuni trebuie să aibă însă un mobil special şi calificat: obţinerea pentru ei ori pentru alte persoane a unui anumit folos în paguba societăţii achizitoare ori vânzătoare, după caz.

în esenţă, infracţiunea prevăzută de punctul 1 vizează efectuarea cu intenţie de către cei având calitatea să dispună de bunurile societăţii a unor operaţiuni cu active financiare, păgubitoare acesteia clar profitabile lor ori terţilor cu care se află în anumite relaţii. Această modalitate de săvârşire a infracţiunii suntem de părere că este, în principiu, specifică unei infracţiuni de rezultat.

Aşa cum am menţionat deja, faptele evocate de punctul 1 au relevanţă, în plan penal, doar dacă sunt săvârşite cu intenţie directă . în plan general, astfel de fapte - dacă sunt săvârşite de către administratori - au semnificaţia încălcării obligaţiei fundamentale impuse de art. 144" alin. (1) pe care o au administratorii societăţilor comerciale, de a-şi exercita mandatul cu loialitate, în interesul societăţii.

4. Modalitatea incriminată de punctul 2 are în vedere utilizarea cu intenţie a unor bunuri sau a creditului de care se bucură o anumită societate, în raporturile cu terţii, cu scopul special de obţine, pe această cale, foloase personale ori pentru o altă societate, în care subiectul activ al infracţiunii este interesat în mod direct, spre exemplu, ca administrator, director ori ca asociat, ori indirect, ca partener contractual, spre exemplu. Scopul special pe care trebuie să-l urmărească infractorii trebuie să fie, în mod neîndoielnic, contrar celui al societăţii care este administrată ori reprezentată de cei în cauză. Un astfel de scop contrar intereselor societăţii ar putea fi acela de a-i spori gradul de îndatorare ori de diminuare a profitului prin sporirea cheltuielilor.

Noţiunea de folosire a creditului societăţii, deşi nu este explicată în niciun fel, credem că ar trebui înţeleasă nu numai în sensul de a utiliza bunurile ori valorile băneşti primite cu împrumut într-un scop contrar intereselor societăţii dar şi în sensul că amânarea scadenţelor unor obligaţii comerciale ale societăţii acordată de către creditorii sociali este folosită în interesul personal sau al unor terţi (a se reţine în acest sens că legislaţia bancară are în vedere prin noţiunea de credit comercial chiar şi amânarea executării unor obligaţii pecuniare).

Şi această categorie de fapte comisive se poate săvârşi doar cu intenţie, chiar şi numai indirectă. Infracţiunea reglementată de punctul 2 este una de rezultat, pentru că ea se va consuma doar dacă se va realiza fie folosul propriu al infractorilor, fie favorizarea societăţilor terţe, fie amândouă, după caz.

5. Modalităţile de săvârşire a infracţiunii reglementate de punctul 3 al art. 272 au în vedere sancţionarea penală a faptelor subiecţilor de drept calificaţi, ca urmare a faptului că aceştia îşi utilizează funcţia ori calitatea într-un mod abuziv, profitând de poziţia de persoană controlată a împrumutătorilor ori a garanţilor sau creând o poziţie privilegiată unei societăţi care controlează societatea pe care, fie o constituie, fie a constituit-o, fie o administrează şi/ sau fie o reprezintă un anumit subiect calificat.

Practic, prin oricare din modalităţile de săvârşire a infracţiunii reglementate de punctul 3, infractorul utilizează şi abuzează în interes personal de calitatea, funcţia şi poziţia sa, în detrimentul societăţii ale cărei interese trebuie să le apere şi promoveze, în temeiul însărcinării primite. Aşadar, obiectul juridic special al acestei infracţiuni - al cărei conţinut şi enunţ a fost modificat şi completat prin Legea nr. 441/2006 - îl constituie acel grup de relaţii sociale care se stabilesc între subiecţii calificaţi enumeraţi de propoziţia 1 a art. 272, în temeiul actelor juridice prin care se realizează investirea într-o anumită funcţie ori calitate a acelor persoane de către o anumită societate comercială, relaţii sociale care presupun că cei menţionaţi să nu abuzeze de funcţia lor şi să nu-şi creeze avantaje în detrimentul societăţilor care le-au acordat încrederea.

De altfel, conţinutul infracţiunii reglementate de punctul 3 poate fi analizat şi lămurit mai bine, prin raportare la prevederile art. 1444, articol introdus prin Legea nr. 441/2006 (a se vedea infra privind comentariile pe marginea acestui articol). Prevederile acelui articol, deşi se referă expressis verbis doar la administratori, se aplică prin extensie şi identitate de raţiune şi directorilor (a se vedea prevederile art. 152 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale) şi membrilor directoratului [a se vedea prevederile art. 1522, alin. (6) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale].

într-adevăr, prevederile art. 1444, prezintă elemente de noutate absolută pentru legislaţia societară românească, fiind deosebit de utile pentru analizarea şi înţelegerea conţinutului infracţiunii incriminate şi pedepsite de art. 272, pct. 3. Este necesar şi util să observăm că, în fapt şi în drept, nu toate interdicţiile pe care le instituie art. 1444 cad şi în sfera de reglementare penală, cel puţin în ceea ce priveşte prevederile art. 272, ci doar acelea la care se referă şi limitează în mod expres prevederile punctului 3, toate celelalte putând avea doar un tratament juridic specific civil-comercial.

6. Modalitatea de săvârşire a infracţiunii incriminate de prevederile punctului 4 are în vedere încălcarea, doar cu intenţie directă - apreciem noi, a dispoziţiilor imperative ale art. 183, articol rămas nemodificat şi care, aşa cum am avut prilejul să arătam cu ocazia comentariilor aferente, reglementează două chestiuni financiare importante: condiţiile şi limitele de constituire a fondului de rezervă legală precum şi modul de completare a acestuia, respectiv modul în care fondatorii dar, apreciem noi, şi alte categorii de persoane care nu sunt nici fondatori - non acţionari nici acţionari propriu -zişi, vor putea participa la repartizarea profitului.

După cum se poate observa, legiuitorul a înţeles să acorde protecţie penală deosebită raporturilor sociale şi cu caracter financiar-contabil care se stabilesc între o societate şi asociaţii ei, de o parte, precum şi între societăţile comerciale şi cei care le administrează şi reprezintă şi între fondatori şi alte persoane care au vocaţia de a participa la repartizarea profitului şi societăţile care-l împart, pe de altă parte. Modalitatea prevăzută de punctul 4 are în vedere o infracţiune de pericol, pentru că legea nu impune pentru existenţa şi sancţionarea faptelor producerea vreunui rezultat deşi, in concreto, prin săvârşirea faptelor avute în vedere de legiuitor se pot produce anumite prejudicii fie societăţii în cauză fie asociaţilor săi.

Latura obiectivă a acestei infracţiuni are în vedere una din următoarele modalităţi de săvârşire, omisivă sau comisivă, după caz:

- nepreluarea în fiecare an din profitul brut aferent exerciţiilor financiare încheiate a cotei de 5% pentru ca fondul de rezervă legală să atingă cel puţin 20% din capitalul social sau necompletarea acestuia, în cazul în care din diferite motive v-a scădea sub minimul legal (modalitate omisivă);

- neincluderea în fondul de rezervă legală, chiar dacă acesta a atins minimul legal, a excedentului de valoare obţinut prin vânzarea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea nominală, dacă acel excedent nu va fi întrebuinţat în alte scopuri permise de lege (modalitate comisivă);

- acordarea fondatorilor, astfel cum această categorie de persoane este definită de lege precum şi altor persoane care au o calitate specială (administratori, directori, salariaţi ai societăţi) şi în considerarea acelei calităţi, a unor participaţii la profit, în lipsa unor prevederi în actele constitutive, a unei autorizări în acest sens a unei AGEA, dar în toate situaţiile, fără ca participarea respectivă să fi fost aprobată efectiv printr-o hotărâre AGA. O astfel de hotărâre AGA, ar trebui să fie doar aceea prin care, în condiţiile art. 111, se vor aproba rezultatele exerciţiilor financiare aferente fiecărui an şi se va hotărâri destinaţia profitului (modalitate comisivă).

Această modalitate de săvârşire a infracţiunii este proprie doar unor subiecţi calificaţi care au competenţa de lua decizii şi măsuri privind constituirea şi utilizarea categoriilor de fonduri la care se referă art. 183, subiecţi care vor putea acţiona sau nu, după caz, cu intenţie- doar directă, fără a fi necesară urmărirea unui scop special, pentru ca cerinţele laturii obiective să fie îndeplinite. Se poate aprecia că modalitatea de săvârşire a infracţiunii incriminate de punctul 4 este o formă specială, asemănătoare cu infracţiunea de deturnare de fonduri, prevăzută de art. 3021 C. pen.

7. Prin dispoziţiile alin. (2), introdus prin prevederile punctului 66 al art. I al O.U.G. nr. 82/2007, legiuitorul a dezincriminat fapta prevăzută de textul punctului 2 al alin. (1) al art. 272, pentru ipoteza în care faptele acolo enumerate se săvârşesc în cadrul unor operaţiuni de trezorerie (de remarcat că Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu defineşte astfel de operaţiuni şi nici nu face vreo trimitere la o altă lege!!) între societatea ale căror bunuri sunt folosite sau al cărui credit este folosit şi o altă societate controlată de către cea dintâi sau invers, când o terţă societate o controlează - direct sau indirect - pe cea dintâi. Să remarcăm, din nou, că nici în această situaţie Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale nu defineşte noţiunea de societate controlată direct sau indirect de către o altă societate, astfel încât se impune, să se aibă în vedere pentru clarificarea conţinutului acestor noţiuni dispoziţiile speciale ale Legii nr. 21/1996 a concurenţei, respectiv cele ale Legii nr. 297/2004 a pieţei de capital, după caz. în orice caz, în raport cu impreciziunea reglementării, anticipăm dificile probleme de calificare şi probaţiune în astfel de ipoteze.

8. Alineatul (3), nou introdus şi el prin prevederile O.U.G. nr. 82/2007, practic a reglementat o situaţie de dezincriminare a faptei prevăzute de ipoteza evocată de punctul 3 al alin. (1) al art. 272. Situaţia în care fapta incriminată de punctul 3 nu va constitui infracţiune este aceea în care cel care se împrumută este un fondator al împrumutătorului, în accepţiunea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale a noţiunii de fondator, şi acesta o face de la o societate administrată ori controlată de către împrumutatul -fondator ori aceea în care împrumutul este luat de la o altă societate care o controlează, direct sau indirect, pe cea împrumutată. în acest loc trebuie să remarcăm împrejurarea că, dezincriminarea reglementată de alin. (3) al art. 272 nu operează în ipoteza în care categoriile de societăţi menţionate acordă garanţii pentru datorii proprii subiectului activ al infracţiunii prevăzute de punctul 3.

9. Ca şi în ipoteza evocată în alin. (2) al aceluiaşi articol, şi în ceea ce priveşte alin. (3) ne exprimăm insatisfacţia utilizării de către autorii textelor a unor termeni neuzuali sau nedefiniţi, în mod specific ori special, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu vedem raţiunea pentru care unui fondator, fie el şi persoană juridică, i se creează un drept în plus faţă de cele prevăzute de prevederile speciale ale Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale. Ca să nu mai vorbim de situaţia în care fondatorul evocat de ipoteza punctului 3 al alin. (1) al art. 272 este o persoană fizică, caz în care fapta lui nu este dezincriminată.

Pedeapsa poate consta în închisoare cuprinsă între unu şi 3 ani, deci legiuitorul a manifestat o oarecare clemenţă pentru subiecţii calificaţi care pot săvârşi astfel de infracţiuni, cu toate că pericolul social generic precum şi cel concret pe care-l prezintă astfel de infracţiuni este/poate fi, unul însemnat.
Răspunde
 
# Adina 11-Septembrie-2014
272^1

1. Infracţiunea prevăzută şi sancţionată de prevederile art. 272^1, astfel cum a fost conceput şi reglementat acest articol prin Legea nr. 441/2006, este şi ea una susceptibilă de modalităţi diverse şi speciale de săvârşire, putând vorbi, ca şi în cazul celorlalte articole analizate, de o pluralitate de infracţiuni.

Şi în cazul infracţiunilor reglementate de acest articol, subiect activ poate fi doar unul calificat: administrator, fondator, director sau reprezentant legal - în înţelesul în care am definit acele noţiuni cu referire la art. 271 - al societăţii pe acţiuni, în principal, în cazul modalităţii incriminate de punctul 1. Nu este exclus, având în vedere formularea pe care conţine textul punctului 1 („ori a altor titluri ce-i aparţin"- societăţii - n.n.), ca subiect activ al acestei infracţiuni să fie persoana deţinând acea funcţie sau calitate şi la o altă formă de societate comercială, însă doar cu privire la acele alte titluri de valoare pe care acea formă de societate le deţine în proprietate.

în cazul modalităţii reglementate de punctul 2, persoanele enumerate pot avea calitatea ori funcţia respectivă la oricare din formele societăţilor comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

2. Subiect pasiv al infracţiunii reglementate de punctul 1 poate fi orice persoană fizică sau juridică care va fi afectată de acţiunile de publicitate mincinoasă şi de manoperele frauduloase ale subiecţilor calificaţi iar în cazul modalităţii prevăzute de punctul 2, subiect pasiv poate fi doar societatea comercială din veniturile căreia se plătesc dividende din profituri fictive sau nedistribuibile.

3. Obiectul juridic special al infracţiunilor reglementate de prevederile punctelor 1 şi 2 este unul diferit, aşa cum credem că va rezulta din analiza pe care o vom efectua în continuare.

Cu privire la modalitatea incriminată de punctul 1, ca element al laturii obiective, aceasta se aseamănă, ca şi conţinut, cu actele şi faptele de publicitate mincinoasă reglementate şi interzise de Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, cu modificările şi completările ulterioare precum şi de Legea nr. 148/2000 a publicităţii, cu modificările şi completările ulterioare, pentru că ele au ca scop influenţarea neonestă şi frauduloasă a comportamentului de piaţă al potenţialilor investitori de portofoliu ori a creditorilor obligatari, dar nu numai a acestor categorii de persoane, ci al tuturor celor interesaţi de acele titluri de valoare emise sau deţinute de o anumită societate, pentru a-i determina să ia anumite decizii de a vinde sau de a cumpăra, la un anumit preţ convenabil subiecţilor calificaţi.

în situaţia în care titlurile de valoare care sunt avute în vedere de către infractori prin rezoluţiunea lor infracţională fac parte din categoria celor care sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată de către autoritatea de resort, faptele vizate de punctul 1 al articolului pe care-l comentăm ar putea constitui şi modalităţi specifice de manipulare a pieţelor respective, fapte care sunt prohibite şi Legea nr. 297/2004 a pieţei de capital.

Prin astfel de modalităţi infracţionale, făptuitorii lor urmăresc atingerea unui scop special, respectiv obţinerea unui folos injust, pentru ei sau pentru terţi, folos care trebuie să aibă ca şi corespondent o pagubă în patrimoniul societăţii pe care au fondat-o, o administrează ori o reprezintă, motiv pentru care infracţiunea prevăzută de punctul 1 este una de rezultat, în aprecierea noastră. Aşadar, obiectul juridic special are în vedere relaţiile sociale privind efectuarea unei publicităţi corecte, oneste, privind titlurile de valoare emise ori deţinute de societăţile comerciale, publicitate menită să contribuie la o normală comercializare a unor astfel de bunuri. De asemenea, obiectul juridic special are în vedere şi relaţiile sociale privind corecta, onesta şi eficienta administrare a valorilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale, de către persoanele investite cu astfel de responsabilităţi.

4. Cât priveşte latura subiectivă, astfel de fapte, se pot săvârşi doar cu intenţie directă şi calificată.

Modalitatea de săvârşire a infracţiunii incriminate de punctul 2 are în vedere un obiect juridic special constând în acele relaţii social-economice şi financiare care trebuie să se stabilească între asociaţi şi societăţile comerciale la care acele persoane deţin participaţii şi care vizează regimul juridic al obţinerii şi repartizării profitului.

5. Subiectul activ nu poate fi decât o persoană calificată care are competenţa de a încasa de la societatea comercială pe care a fondat-o, o administrează şi/sau o reprezintă infractorul, dividende în numerar sau în natură, ori de a plăti către asociaţi, ştiind că acele dividende provin din profituri fictive, adică din profituri care nu au acoperire în rezultatele financiare anuale sau care, deşi reale, nu ar putea fi plătite din lipsă de situaţii financiare, aprobate de către AGA, ori care, deşi cuprinse în situaţiile financiare aprobate de AGA se plătesc în alt mod decât cel aprobat.

Subiect pasiv al unei astfel de infracţiuni poate fi societatea comercială din veniturile căreia se plătesc dividende în ipotezele avute în vedere de punctul 2.

6. Latura obiectivă are în structura sa una din următoarele modalităţi de săvârşire a infracţiunii pe care o analizăm:

- încasarea de către subiecţii calificaţi de dividende provenind din profituri fictive ori care nu puteau fi repartizate ori, deşi puteau fi repartizate, nu există situaţii financiare sau, deşi există situaţii financiare aprobate, plata se face într-un mod contrar acelor situaţii şi aprobări, cum ar fi ipoteza în care dividendele se plătesc în alte cuantumuri şi la alte scadenţe decât cele reale etc.

- plata de dividende către acţionari, în oricare din ipotezele evocate de punctul 2;

nu constituie infracţiune, în sensul punctului 2 al art. 272^1, plata de dividende, în cursul anului, atât timp, cât societatea are profit stabilit pe baza unei situaţii financiare corect întocmite, profit a cărei repartizare s-a aprobat de către AGA şi pentru care se plăteşte impozitul aferent. Singura problemă care s-ar putea ivi este aceea că până la sfârşitul exerciţiului financiar este posibil ca eficienţa activităţii acelei societăţi să sufere o schimbare dramatică care să antreneze o erodare a profitului şi chiar înregistrarea de pierderi. în astfel de situaţii, se va mai putea vorbi de încasarea ori plata de dividende cu încălcarea punctului 2 al art. 272"? După părerea noastră nu, pentru că relevantă, din punct de vedere penal, era situaţia de la data încasării ori plăţii dividendelor nu cea de la finele exerciţiului financiar. Dacă s-ar ivi o astfel de situaţie, subiecţii calificaţi şi acţionarii care au primit dividende în astfel de condiţii vor fi obligaţi la restituirea sumelor primite cu dobânzile aferente, având în vedere natura comercială a unei astfel de obligaţii.

Desigur, s-ar putea susţine şi interpretarea că plata de dividende în avans, în cursul anului, chiar din profitul real, nu este legală, pentru că, potrivit legii, profitul se stabileşte în mod definitiv doar la încheierea fiecărui exerciţiu financiar şi numai atunci poate fi repartizat în mod efectiv. Unei astfel de interpretări i se poate aduce ca şi contraargument împrejurarea că şi prelevările de impozit pe profit se fac tot în timpul anului şi numai pe baza profitului efectiv, precum şi acela că şi asociaţii, în calitatea lor de „proprietari" ai societăţii, pot dispune de bunurile acesteia cum cred de cuviinţă, în condiţiile legii.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea incriminată de punctul 2 al articolului pe care-l comentăm se poate săvârşi doar cu intenţie directă sau indirectă, fiind o infracţiune de rezultat.

Pedeapsa care se poate aplica oricărora dintre subiecţii activi, este printre cele mai severe care sunt instituite de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, şi are în vedere închisoarea de la 2 la 8 ani, la fel ca în cazul nou introduselor infracţiuni prin art. 280U3.
Răspunde