Art. 1030 Noul cod civil Caducitatea donaţiilor Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi Donaţia

CAPITOLUL II
Donaţia

SECŢIUNEA a 4-a
Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi

Art. 1030

Caducitatea donaţiilor

Donaţiile făcute viitorilor soţi sau unuia dintre ei, sub condiţia încheierii căsătoriei, nu produc efecte în cazul în care căsătoria nu se încheie.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1030 Noul cod civil Caducitatea donaţiilor Donaţiile făcute viitorilor soţi în vederea căsătoriei şi donaţiile între soţi Donaţia




# emonika 01-Noiembrie-2012
Daca fostul sot mi-a donat fara nici o clauza jumatate din casa pe care am construito impreuna si am facut si separare de bunuri noi fiind casatoriti in italia,el acum mai poate ataca donatia?
Răspunde
 
# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Dacă donaţia este făcută fără sarcină, se mai poate revoca doar pentru ingratitudine. Cauzele de ingratitudine sunt prevăzute la art. 1023 din noul Cod Civil:

Donaţia se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
a) dacă donatarul a atentat la viaţa donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, ştiind că alţii intenţionează să atenteze, nu l-a înştiinţat;
b) dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave faţă de donator;
c) dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ţinându-se însă seama de starea în care se afla bunul la momentul donaţiei.
Răspunde
 
# Ion Filimon 06-August-2015
1. Ca element de noutate, legiuitorul recunoaşte valabilitatea donaţiilor făcute viitorilor soţi sau numai unuia dintre viitorii soţi, cu condiţia încheierii căsătoriei. Aceste liberalităţi pot fi făcute de către terţi sau rude apropiate ale viitorilor soţi şi pot fi stipulate în favoarea ambilor viitori soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei. Actul juridic încheiat este supus condiţiei suspensive constând în încheierea căsătoriei, iar nerealizarea acesteia atrage caducitatea donaţiei.

2. Actul de donaţie făcut în favoarea viitorilor soţi trebuie să îndeplinească cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 1011 NCC, precum şi condiţiile de fond referitoare la capacitatea dispunătorului, obiectul contractului şi cauza acestuia.

3. Donaţiile făcute în favoarea soţilor nu pot fi revocate pentru ingratitudine. Revocarea pentru ingratitudine are caracter punitiv şi nu trebuie sancţionată decât persoana culpabilă, nu şi celălalt soţ sau, eventual, copiii care au rezultat din căsătorie. Aceste liberalităţi pot fi însă revocate pentru celelalte cauze de revocare (D. Alexandresco, Principiile, voi. II, p. 354).

4. în cazul concubinilor, dacă părţile unui contract cu titlu gratuit nu sunt căsătorite (cu altcineva), dar între ele există relaţii de concubinaj, este nefiresc ca liberalitatea să se considere ca fiind inspirată de o cauză ilicită (...). în prezent, simpla dorinţă, speranţă a unei persoane de a o determina pe alta la concubinaj nu poate fi considerată, chiar în stadiul actual al moravurilor, o cauză ilicită, deoarece, obiectiv vorbind, nu se poate interzice nimănui să nutrească afecţiune faţă de o altă persoană căreia să dorească să-i câştige „bunăvoinţa" printr-o liberalitate (l.-F. Popa, Discuţii privind cauza morală şi licită în raporturile juridice contractuale dintre soţi, în Dreptul nr. 10/2001, p. 47).
Răspunde
 
# Ion Filimon 06-August-2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Donaţiunea de bunuri viitoare, admisă de lege prin art. 932-933 C. civ. 1864, este utilizată rar în practică, fiind străină de moravurile noastre şi de vechile aşezăminte. Ea se face numai prin contractul de căsătorie în favoarea viitorilor soţi sau a unuia dintre ei şi are ca obiect toate sau numai o parte din bunurile ce donatorul va lăsa la moartea sa. Persoana gratificată printr-o astfel de donaţiune este instituită, în realitate, succesoare pe cale de contract, ceea ce a făcut ca actul să se numească, în doctrină, şi instituţie contractuală, expresie mult mai potrivită decât aceea întrebuinţată în Codul civil (C.A.S., dec. din 1943, cu notă de B. Scondăcescu, în P.R. nr. 5/2002,

2. Cumpărarea unui imobil în timpul căsătoriei pe numele ambilor soţi, dar cu preţul plătit numai de către părinţii unuia dintre soţi, reprezintă o liberalitate efectuată în folosul ambilor soţi. în condiţiile în care părinţii unuia dintre soţi, care au negociat cu vânzătorii toate elementele contractului, au considerat necesar a fi trecută în act şi soţia, aceasta reprezintă o manifestare neîndoielnică de voinţă ca bunul să intre în patrimoniul amândurora (Jud. Sect. 1 Bucureşti, înch. din 30 noiembrie 2004, în C. Nica, Donaţia şi moştenirea, voi. I, p. 97-98).
Răspunde