Art. 1264 Noul cod civil Cuprinsul actului confirmativ Nulitatea contractului Contractul

CAPITOLUL I
Contractul

SECŢIUNEA a 4-a
Nulitatea contractului

Art. 1264

Cuprinsul actului confirmativ

Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeiază acea acţiune.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1264 Noul cod civil Cuprinsul actului confirmativ Nulitatea contractului Contractul




# Ion Filimon 08-August-2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1190. Actul de confirmarea sau ratificarea unei obligaţii, în contra cărei legea admite acţiunea în nulitate, nu este valabil, decât atunci când cuprinde obiectul, cauza şi natura obligaţiei, şi când face menţiune de motivul acţiunii în nulitate, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeia acea acţiune (C. civ. 959,1163, 1173,1546,1843)".
Răspunde
 
# Ion Filimon 08-August-2015
1. Aceste norme stabilesc cadrul general al cerinţelor pe care trebuie să le întrunească actul confirmativ expres, pentru a-şi produce efectele (acoperirea nulităţii care a lovit actul din chiar momentul încheierii sale). Astfel, în doctrina recentă (6. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 243), s-a subliniat că, pentru a fi valabil, actul de confirmare expresă trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) să provină de la cel îndreptăţit să invoce nulitatea relativă şi să fie făcut în deplină cunoştinţă de cauză, adică numai cunoscând cauza de nulitate, iar, în ipoteza violenţei (viciu de consimţământ), numai după încetarea acesteia (art. 1263 alin. (2) NCC); b) viciul care afecta actul juridic anulabil (cauza de nulitate relativă) să fi încetat în momentul confirmării (altfel, însuşi actul de confirmare este anulabil) şi să fie întrunite, la momentul confirmării, toate celelalte condiţii de validitate [art. 1263 alin. (1) NCC). Cu toate acestea, prin chiar actul juridic anulabil nu se poate renunţa la dreptul de a invoca nulitatea relativă. Prin ipoteză, confirmarea poate să intervină numai ulterior încheierii actului juridic afectat de o cauză de nulitate relativă, neputând îmbrăca forma unei clauze inserate în acesta; c) să cuprindă obiectul, cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în anulare, precum şi despre intenţia de a repara viciul pe care se întemeiază acea acţiune (întocmai cum prevăd dispoziţiile art. 1264 NCC).

2. S-a arătat că, deşi legiuitorul foloseşte sintagma „motivul acţiunii în anulare", actul confirmativ poate fi întocmit nu numai în cazul în care există o acţiune în anularea contractului pe rolul instanţei judecătoreşti, ci oricând partea al cărei interes a fost prejudiciat prin încheierea contractului doreşte să-l confirme (îndrumar notarial, p. 489).

3. Reamintim că, potrivit art. 1248 alin. (4) NCC, actul juridic anulabil este susceptibil de confirmare. Având menirea de a ocroti anumite interese individuale (particulare), este firesc ca persoana interesată să poată renunţa în mod valabil la dreptul de a invoca nulitatea relativă, dacă apreciază că acest fapt este conform intereselor sale. Renunţarea la un asemenea drept are ca efect acoperirea nulităţii relative (deci consolidarea actului juridic anulabil) şi se realizează prin confirmare. Aşadar, confirmarea este acel act juridic unilateral prin care se renunţă la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

4. Importantă este şi posibilitatea notificării la care trimite alineatul final al art. 1263 NCC, stipulând că persoana care poate invoca nulitatea poate (deci, nu este obligată) să fie pusă în întârziere printr-o notificare prin care partea interesată să îi solicite fie să confirme contractul anulabil, fie să exercite acţiunea în anulare, în termen de 6 luni de la notificare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a cere anularea contractului. O astfel de normă este menită să preîntâmpine exercitarea inutilă a unui proces, atunci când părţile contractante găsesc înţelegere în confirmarea actului.

5. Textul alin. (6) prevede, în premieră pentru dreptul român, o procedură rapidă de clarificare a sorţii actului anulabil, iniţiată de partea care ar urma să suporte efectele anulării pentru a determina pe titularul acţiunii în nulitate să opteze între confirmare sau introducerea acţiunii în anulare, într-un termen de 6 luni de la data notificării, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca nulitatea contractului. (...) în materia contractului de societate, art. 1934 este o aplicaţie a art. 1263 alin. (6) NCC. Din textul citat rezultă că este vorba despre o modalitate de a provoca acoperirea nulităţii relative (prin remedierea cauzelor de anulabilitate care afectează contractul de societate). Regularizarea societăţii poate interveni în cazul vicierii consimţământului sau în cazul incapacităţii unui asociat, după punerea în întârziere a celui îndreptăţit să invoce anulabilitatea, şi se poate realiza convenţional şi prin acte notariale prin care să se acopere cauza de anulabilitate. Este de observat că regularizarea persoanei juridice poate avea loc în toate cazurile în care nulitatea absolută sau relativă se acoperă până la încheierea dezbaterilor în faţa primei instanţe, conform art. 197 alin. (2) NCC (îndrumar notarial, p. 488).
Răspunde