Art. 1276 Noul cod civil Denunţarea unilaterală Efectele contractului Contractul

CAPITOLUL I
Contractul

SECŢIUNEA a 6-a
Efectele contractului

Art. 1276

Denunţarea unilaterală

(1) Dacă dreptul de a denunţa contractul este recunoscut uneia dintre părţi, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început.

(2) În contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar şi după începerea executării contractului, însă denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.

(3) Dacă s-a stipulat o prestaţie în schimbul denunţării, aceasta produce efecte numai atunci când prestaţia este executată.

(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în lipsă de convenţie contrară.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1276 Noul cod civil Denunţarea unilaterală Efectele contractului Contractul




# irina.bianca 11-Ianuarie-2013
Acest text are aplicabilitate generală în materia denunţării unilaterale a contractului, atât în cazul când aceasta este prevăzută ca o clauză standard, cât şi în cazul în care este o clauză negociată de părţi.

Denunţarea unilaterală stipulată în contract sub forma unei clauze standard neuzuale nu produce efecte decât dacă este acceptată expres de cealaltă parte, conform art. 1.203 noul cod civil.

Denunţarea unilaterală este o cauză de încetare a contractului conform art. 1.321 noul cod civil.

Textul art. 1.276 noul cod civil stipulează că dreptul părţii de a denunţa unilateral contractul poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început.

Prin urmare, nu poate fi denunţat unilateral un contract executat.

Contractele cu executare succesivă sau continuă, a căror executare a început, prin excepţie, pot fi denunţate unilateral cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, dar denunţarea nu produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau care se află în curs de executare.

Se poate stipula prin convenţie o prestaţie în schimbul denunţării, caz în care denunţarea produce efecte numai atunci când prestaţia este executată.

De reţinut este că dispoziţiile acestui articol sunt supletive şi se aplică în lipsa unei convenţii contrare (art. 1.276 noul cod civil).
Răspunde
 
# Ion Filimon 08-August-2015
1. Articolul se referă la contractele în care sunt inserate clauze care conferă uneia dintre părţi posibilitatea de denunţare unilaterală, cu următoarele precizări: dacă contractul este cu executare dintr-o dată, denunţarea unilaterală poate avea loc numai atâta timp cât executarea contractului nu a început; dacă contractul este cu executare succesivă sau continuă, clauza de denunţare unilaterală produce efecte numai cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, indiferent de momentul la care aceasta se produce, fără a afecta însă prestaţiile efectuate sau cele în curs de executare.

2. Norma conţinută în art. 1276 are caracter supletiv, ea aplicându-se ori de câte ori nu există convenţii contrare.

3. Denunţarea unilaterală a fost privită uneori ca o excepţie de la principiul pacta sunt servanda. Denunţarea unilaterală nu este însă decât o manifestare de voinţă prin care se exercită o posibilitate (facultas agendi) conferită legal sau convenţional autorului său. Iar această manifestare de voinţă, fiind autorizată (legal sau convenţional), nu poate fi înţeleasă ca o sfidare arbitrară a contractului. în plus, în cazul denunţării unilaterale convenţionale nu ar fi potrivit să se vorbească de o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, ci chiar de un reflex al libertăţii contractuale (I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, op. cit., p. 356).

4. Clauza contractuală prin care părţile, prin acordul lor de voinţă, conferă dreptul de a desfiinţa unilateral contractul valabil încheiat, înăuntrul unui termen, se numeşte clauză de dezicere sau de dezangajare; dreptul poate fi acordat în schimbul unei indemnizaţii de dezicere sau gratuit (L. Pop, Tratat, voi. II, p. 528).

5. Principiul libertăţii contractuale îngăduie părţilor să convină bilateral asupra unei clauze unilaterale, care să fie la discreţia uneia sau alteia dintre ele, fără a mai necesita acordul celeilalte pentru punerea ei în lucru. Rezultă, aşadar, că, în cazul dezicerii, posibilitatea denunţării unilaterale derivă din voinţa ambelor părţi, iar nu din încălcarea principiului forţei obligatorii a contractului (D. Chiricâ, Tratat, voi. I, p. 299).

6. Legea face deci uneori mai suple condiţiile de exerciţiu ale ruperii contractului. Atunci când există o facultate legală de reziliere, aceasta nu trebuie să fie motivată prin neexecutarea obligaţiei; rezilierea este punerea în aplicare a unei facultăţi (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 488).

7. O astfel de clauză de denunţare va putea fi introdusă în contracte, cu respectarea anumitor reguli, cum sunt: a) clauza de denunţare unilaterală nu ar putea fi înscrisă într-un contract declarat de lege ca fiind irevocabil - cum este cazul, de exemplu, al contractului de donaţie; b) clauza de denunţare unilaterală să nu reprezinte, în realitate, o condiţie pur potestativă din partea celui care se obligă, deoarece obligaţia însăşi, asumată sub o astfel de condiţie, este nulă (art. 1010 C. civ. 1864) (C. Stâtescu, C. Bîrsan, TGO, p. 60).

8. Acest gen de clauză este stipulat în interesul debitorului care, prin urmare, este singurul care poate alege între executarea şi retragerea din contract. Ea este astfel diferită de clauza penală, care este relativă la neexecutarea contractului şi, mai ales, este făcută în interesul creditorului (P. Malaurie, L. Aynes, P. Stoffel-Munck, op. cit., p. 489).

9. O facultate de dezicere nu se prezumă (...). Facultatea de dezicere îi conferă beneficiarului său un drept de retragere unilateral dintr-un contract deja încheiat, ceea ce este cam misterios: contractul este încheiat şi un contractant poate să-l desfacă. în consecinţă, contractul nu este definitiv format decât atunci când ea a devenit caducă, prin expirarea termenului în care este închisă sau prin executarea contractului (Ibidem).
Răspunde
 
# Ion Filimon 08-August-2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Dacă termenul unui contract este stabilit prin raportare la un eveniment sigur, chiar dacă data sa de realizare nu este cunoscută (decesul contractantului), angajamentul este pe durată determinată şi nu poate înceta decât prin consimţământ mutual (Cass., s. soc., dec. din 28 oct. 1992, în Code civil 2008, p. 1203).

2. Dacă părţile au prevăzut în contractul de prestări servicii obligaţia abonatului de comunicare a cererii de denunţare unilaterală a contractului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu 30 de zile înainte de data la care se solicită încetarea contractului, rezultă că o simplă adresă, care nu respectă cerinţele prevăzute în contractul de abonament, nu poate fi asimilată cu o cerere de denunţare unilaterală a contractului (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 1749/2006, în P.R. nr. 7/2007, p. 457).

3. Părţile pot introduce în contract o clauză de dezicere prin care îşi rezervă dreptul de a se răzgândi şi de a desfiinţa unilateral convenţia, care este valabilă dacă îndeplineşte următoarele condiţii: să nu fie înscrisă într-un contract declarat de lege ca irevocabil şi să nu reprezinte o condiţie potestativă pură din partea celui care se obligă, deoarece obligaţia asumată sub o astfel de condiţie este nulă. Ca excepţie de la principiul irevocabilităţii, clauza de dezicere este de strictă interpretare şi aplicare. întrucât presupune o renunţare la un drept, respectiv renunţarea creditorului la dreptul corelativ obligaţiei asumate de către debitor, dobândit în baza contractului, clauza de dezicere trebuie să fie expresă, ea neputând fi dedusă pe cale de interpretare, ci numai în caz de stipulare expresă în convenţie (C.A. Bucureşti, s. a lll-a civ., min. şi fam., dec. nr. 186/A/2009, în D. Anghel, L. Harabagiu, op. cit., p. 298-299).

4. Cum denunţarea unilaterală este posibilă în cazul contractelor cu executare succesivă, după trecerea unui interval de timp în care părţile şi-au executat reciproc obligaţiile, şi cum stipularea unei astfel de clauze, convenită de părţi, depăşeşte cadrul răspunderii contractuale, constituind o excepţie de la principiul irevocabilităţii contractului şi de la principiul simetriei care guvernează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului, ea nu se confundă nici cu condiţia rezolutorie pur potestativă, nici cu pactul comisoriu expres (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 5473/2005).
Răspunde