Art. 1535 Noul cod civil Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor

CAPITOLUL II
Executarea silită a obligaţiilor

SECŢIUNEA a 4-a
Executarea prin echivalent

Art. 1535

Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti

(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 1535 Noul cod civil Daunele moratorii în cazul obligaţiilor băneşti Executarea prin echivalent Executarea silită a obligaţiilor




# irina.bianca 12-Ianuarie-2013
În cazul în care debitorul nu plăteşte la scadenţă o sumă de bani, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadenţă până la executarea obligaţiilor, în cuantumul convenit de părţi şi, doar în lipsa unei astfel de convenţii, cuantumul va fi cel stabilit de lege.

Această obligaţie de plată a daunelor moratorii este stabilită prin efectul legii, creditorul nefiind ţinut să probeze vreun prejudiciu (acesta este prezumat de lege) şi nici debitorul nu poate face proba că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii poate fi mai mic:
– dacă înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii vor fi la nivelul dobânzii convenţionale aplicate înainte de scadenţă [art. 1.535 alin. (2) Noul cod civil];
– în cazul în care daunele moratorii nu au fost convenite de părţi într-un cuantum mai mare decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit [art. 1.535 alin. (3)
Noul cod civil].

În concluzie, în cazul obligaţiilor băneşti nu este admisă o clauză penală cu privire la daunele-interese compensatorii, deoarece aceste obligaţii pot fi întotdeauna executate în natură, dar ar putea fi admisă o clauză penală având ca obiect daunele-interese moratorii (pentru întârziere în executarea obligaţiei).

La stabilirea dobânzii penalizatoare se aplică dispoziţiile art. 1.535 şi 1.538-1.543 Noul cod civil, conform art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar care a abrogat Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti modificată prin art. 197 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil .
Răspunde
 
# Ion Filimon 13-August-2015
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1088. (1) La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. (2) Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept (C. civ. 1081 şi urm., 1589)".

Legislaţie conexă: O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti (M. Of. nr. 738/2007).
Răspunde
 
# Ion Filimon 13-August-2015
1. Executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale înseamnă că debitorul şi-a executat în natură obligaţia sa, însă cu nerespectarea termenului de executare ce rezulta din contract, cauzând astfel creditorului un prejudiciu. Repararea prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere se va face prin plata de către debitor a unor despăgubiri băneşti, care poartă denumirea de despăgubiri („daune-interese") moratorii (6. Boroi, L Stanciulescu, Instituţii, p. 189).

2. în ceea ce priveşte întârzierea în executarea unei obligaţii, este totuşi necesar să se distingă două ipoteze; a) dacă termenul pentru executarea obligaţiei contractuale a fost prevăzut ca esenţial, creditorul poate refuza primirea prestaţiei, situaţie în care obligaţia va fi considerată ca neexecutată (spre exemplu, obligaţia asumată de către debitor de a presta creditorului anumite servicii la o anumită dată pentru sărbătorirea unui eveniment), creditorul având dreptul la despăgubiri compensatorii; b) dacă, fără a deosebi după cum termenul de executare a obligaţiei era esenţial sau neesenţial, creditorul primeşte prestaţia după împlinirea termenului, atunci el va avea dreptul numai la despăgubiri moratorii.

Aşadar, despăgubirile (daunele-interese) sunt de două feluri: a) despăgubiri moratorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiei; b) despăgubiri compensatorii, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau a executării parţiale a obligaţiei (Ibidem).

3. Faţă de modul de redactare a art. 1535, reiese că legiuitorul noului Cod civil a tranşat controversa legată de natura juridică a daunelor rezultate din executarea unei obligaţii băneşti, rezultând că în această ipoteză daunele pot fi numai moratorii.

4. Această obligaţie de plată a daunelor moratorii este stabilită prin efectul legii, creditorul nefiind ţinut să probeze vreun prejudiciu (acesta este prezumat de lege) şi nici debitorul nu poate face proba că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii poate fi mai mic: a) dacă înainte de scadenţă debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii vor fi la nivelul dobânzii convenţionale aplicate înainte de scadenţă [art. 1535 alin. (2) NCC); b) în cazul în care daunele moratorii nu au fost convenite de părţi într-un cuantum mai mare decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit [art. 1535 alin. (3) NCC). în concluzie, în cazul obligaţiilor băneşti nu este admisă o clauză penală cu privire la daunele-interese compensatorii, deoarece aceste obligaţii pot fi întotdeauna executate în natură, dar ar putea fi admisă o clauză penală având ca obiect daunele-interese moratorii (pentru întârziere în executarea obligaţiei). La stabilirea dobânzii penalizatoare se aplică dispoziţiile art. 1535 şi art. 1538-1543 NCC, conform art. 10 din O.G. nr. 13/2011 (îndrumar notarial, voi. I, p. 570-571).

5. Daunele-interese moratorii nu sunt menite să înlocuiască executarea în natură a obligaţiei şi, ca urmare, pot fi cumulate cu aceasta, după cum pot fi cumulate şi cu daunele-interese compensatorii, care înlocuiesc executarea în natură a prestaţiei. Asemenea daunelor-interese compensatorii, şi daunele-interese moratorii pot fi evaluate anticipat de către părţi şi determinate printr-o clauză penală stipulată în acest sens. în ipoteza obligaţiilor care au ca obiect o sumă de bani (obligaţii pecuniare), daunele-interese moratorii se înfăţişează ca dobânzi (M.N. Costin, C.M. Costin, op. cit., p. 294).

6. Prin această reglementare este instituit principiul curgerii de drept a dobânzilor, principiu care până la intrarea în vigoare a noului Cod civil era aplicabil doar în materie comercială, în raporturile civile fiind prevăzută regula potrivit căreia, în absenţa unei stipulaţii contractuale contrare, acordarea daunelor-interese moratorii era condiţionată de punerea în întârziere a debitorului.

7. Daunele moratorii pentru neexecutarea obligaţiilor băneşti trebuie să se cuvină creditorului din ziua scadenţei, fără a fi nevoie de vreo punere în întârziere. Această soluţie răspunde mai bine exigenţelor comerţului. Ea corespunde, totodată, tendinţelor moderne din dreptul european şi din proiectele de unificare a dreptului privat. Daunele moratorii au, de regulă, un caracter forfetar prin aceea că creditorul nu poate pretinde o dobândă mai mare demonstrând că, prin plasamentele pe care era în măsură să le realizeze, putea obţine un beneficiu mai mare. Cu toate acestea, în măsura în care întârzierea în executarea obligaţiilor băneşti atrage prejudicii suplimentare creditorului (imposibilitatea terminării unei lucrări, imposibilitatea livrării unei mărfi), debitorul este ţinut să plătească, de asemenea, daune compensatorii (Proiect 2004).

8. Evaluarea legală intervine, dacă părţile nu au prevăzut o dobândă penalizatoare, în privinţa prejudiciului suferit de creditor în cazul executării cu întârziere a unei obligaţii care are ca obiect remiterea unei sume de bani, precum şi în cazul altor obligaţii de a face (G. Boroi, L Stânciulescu, Instituţii, p. 196).

9. Despăgubirile moratorii se pot cumula cu executarea în natură a obligaţiei, ceea ce nu se întâmplă în cazul despăgubirilor compensatorii, care au menirea tocmai de a înlocui executarea în natură (Idem, p. 189).
Răspunde
 
# Ion Filimon 13-August-2015
JURISPRUDENŢĂ

1. Dobânda reprezintă preţul lipsei de folosinţă, actualizarea cu rata inflaţiei urmăreşte păstrarea valorii reale a obligaţiilor băneşti. Acordarea dobânzii nu exclude actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept şi scopuri diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este dat de art. 43 C. corn., iar actualizarea îşi are raţiunea în respectarea principiului reparării integrale a pagubei. De asemenea, prin acordarea dobânzii se urmăreşte sancţionarea debitorului pentru executarea cu întârziere a obligaţiei care îi incumbă, pe când prin actualizarea debitului se urmăreşte acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuaţiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenţei şi cea a plăţii efective a sumei datorate, reţinând că actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmăreşte acoperirea beneficiului nerealizat (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 722/2010).

2. Dobânda legală, reprezentând echivalentul prejudiciului încercat de creditor prin întârzierea executării obligaţiilor asumate de debitor, este datorată indiferent de tipul monedei stabilite în contract pentru plată (C.A. Piteşti, dec. com. nr. 29/R-C/2002, înA.-M. Moteescu, op. cit., p. 181).

3. Dacă prin contract vânzătorul s-a obligat să emită factură fiscală pentru plata preţului, nu se poate prevala de propria culpă pentru a obţine daune-interese moratorii în situaţia în care nu a emis factura. Data emiterii facturii determină momentul la care datoria este exigibilă şi, în consecinţă, data de la care dobânzile comerciale curg (C.S.J., s. com., dec. nr. 704/2003, în A.-M. Mateescu, op. cit., p. 189).

4. Pentru reactualizarea preţului cu indicele de inflaţie nu este necesară inserarea unei clauze în acest sens în contract, deoarece devalorizarea monetară produce un prejudiciu real, ce se impune a fi reparat pentru restabilirea echilibrului contractual (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 712/2003).
Răspunde