Art. 2146 Noul cod civil Noţiune Împrumutul de folosinţă Contractul de împrumut

CAPITOLUL XIII
Contractul de împrumut

SECŢIUNEA a 2-a
Împrumutul de folosinţă

Art. 2146

Noţiune

Împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 2146 Noul cod civil Noţiune Împrumutul de folosinţă Contractul de împrumut

Comentarii despre Art. 2146 Noul cod civil Noţiune Împrumutul de folosinţă Contractul de împrumut

     

# Ionita Cristina 15-Februarie-2014
Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1560. Comodatul este un contract prin care cineva împrumută altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia (C. civ. 1570)".

1. împrumutul de folosinţă este un contract real, deoarece presupune manifestarea de voinţă a părţilor contractante, dar şi predarea efectivă a bunului mobil sau imobil, ce formează obiectul contractului. Momentul încheierii contractului de împrumut îl constituie deci predarea efectivă a bunului, şi nu cel al încheierii contractului în formă autentică (E. Safta-Romano, Contracte civile. încheiere, executare, încetare, ed. a lll-a revăzuta şi adăugită, Ed. Polirom, laşi, 1998, p. 271).

2. Este, de asemenea, un contract cu titlu gratuit, acest caracter juridic rezultând chiar din dispoziţia legală. Caracterul gratuit al contractului de împrumut stabileşte ca regulă faptul că acesta nu poate îmbrăca forma unui contract cu titlu oneros. în ipoteza în care folosinţa bunului mobil sau imobil nu ar fi transmisă cu titlu gratuit, ci cu titlu oneros, intenţia părţilor contractante nu poate fi calificată ca fiind aceea de-a încheia un contract de comodat, ci un contract de locaţiune. Gratuitatea contractului ţine atât de natura, cât şi de esenţa comodatului (G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii, p. 500).

3. Gratuitatea contractului nu se opune însă stipulării în contract a unei sume de bani, care să reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosinţei. Suportarea contravalorii uzurii de către comodatar, în cazul lucrurilor susceptibile de uzură prin folosinţă, nu transformă comodatul într-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o concretizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea în care a fost predat (Fr. Deak, Contracte speciale, 2001, p. 341).

4. împrumutul de folosinţă este un contract unilateral, care dă naştere la obligaţii doar în sarcina comodatarului. Chiar dacă pe parcursul derulării contractului se pot naşte obligaţii şi în sarcina comodantului, contractul rămâne unilateral, deoarece obligaţia este extracontractuală (D. Chiricâ, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Voi. I. Vânzarea şi schimbul, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 219).

5. împrumutul de folosinţă este un contract translativ de folosinţă, astfel că prin încheierea contractului nu se constituie un drept real în favoarea comodatarului. Consecinţa caracterului netranslativ de proprietate al comodatului este aceea că şi după încheierea contractului, comodantul rămâne proprietarul lucrului, comodatarul dobândind numai detenţiunea lucrului (D. Macovei, I.E. Cadariu, Drept civil. Contracte, Ed. Junimea, laşi, 2004, p. 203-204).

6. împrumutul de folosinţă se distinge de contractul de depozit prin aceea că bunul este remis în interesul împrumutatului, care se foloseşte de bun, pe când depozitarul are doar paza bunului dat în depozit (E. Safta-Romano, op. cit., p. 262).

7. Deşi există o oarecare asemănare cu uzufructul, deoarece atât uzufructuarul, cât şi comodatarul folosesc bunul altuia, deosebirile sunt evidente. Astfel, în timp ce uzufructuarul beneficiază de un drept real, comodatarul are doar un drept personal; uzufructul poate fi şi oneros, iar comodatul nu poate fi decât gratuit; comodatarul nu va putea, asemenea uzu-fructuarului, să cedeze dreptul său altuia. Comodatul nu se confundă cu donaţia, deoarece acest din urmă contract transferă proprietatea, pe când comodatul, nu (E. Safta-Romano, op. cit., p. 262).

8. Obiectul contractului de comodat poate fi orice bun mobil sau imobil, cu excepţia acelora pentru care se prevede prin dispoziţii legale interdicţia înstrăinării sau obligaţia de a fi deţinute de anumite persoane sau în anumite condiţii (spre exemplu, armele şi muniţiile, al căror regim juridic este reglementat de Legea nr. 295/2004).

9. Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), întrucât urmează să fie restituite în natură, în individualitatea lor. Astfel fiind, pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile a căror folosire nu implică, la prima întrebuinţare, consumarea substanţei ori înstrăinarea lor. în mod excepţional, şi lucrurile consumptibile potrivit naturii lor pot fi considerate prin voinţa părţilor nefungibile. în aceste cazuri, lucrurile nu sunt folosite potrivit destinaţiei obişnuite, ci cu o altă destinaţie (de exemplu, fructele sunt împrumutate pentru aranjarea unei expoziţii) (Fr. Deak, Contracte speciale, 2001, p. 293).

10. Prin voinţa lor, părţile nu vor putea însă să considere ca fiind fungibile bunurile certe, deoarece s-ar ajunge la schimbarea naturii convenţiei. De exemplu, dacă se împrumută un autoturism, iar părţile convin să fie remis un alt autoturism, vom fi în prezenţa unui contract de schimb (E. Safta-Romano, op. cit., p. 263-264).

11. în principiu, chiar şi bunurile proprietate publică ar putea forma obiectul unui contract de comodat, dacă un interes public ar justifica transmiterea unor asemenea bunuri în folosinţa temporară a unui alt subiect de drept, ca, de exemplu, împrumutarea unor exponate dintr-un muzeu public, în vederea organizării unei expoziţii în străinătate, sau, pur şi simplu, împrumutarea unor cărţi din biblioteca publică (M. Mureşan, Contracte civile speciale, voi. II, Ed. Cordial Lex, Cluj Napoca, 1999, p. 97). Bunurile proprietate publică a statului pot forma, de asemenea, obiectul contractului de comodat, dar numai dacă proprietarul (locatorul) are dreptul să renunţe la chirie (G. Boroi, L. Stdnciulescu, Instituţii, p. 501).

12. în privinţa probei contractului, în vechea reglementare a Codului civil, dovada contractului de împrumut se realiza conform regulilor generale, prevăzute de art. 1191 şi urm. C. civ. 1864, astfel că în situaţia în care valoarea bunului ce făcea obiectul contractului depăşea suma de 250 lei (ROL), era necesar ca înscrisul sub semnătură privată, cerut ad probationem, să fie redactat într-un singur exemplar. Faptul material al predării bunului putea fi dovedit, indiferent de valoare, prin orice mijloc de probă.

13. în actuala reglementare a Codului civil, conform dispoziţiilor art. 1178, contractul se încheie prin simplul acord al părţilor, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă, iar voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris, potrivit dispoziţiilor art. 1240.

14. în cazul împrumutului de folosinţă, legiuitorul nu a prevăzut necesitatea îndeplinirii unor condiţii de formă, ad solemnitatem, astfel că, ad probationem, contractul poate îmbrăca forma unui înscris sub semnătură privată sau a unui înscris autentic, în funcţie de voinţa părţilor, iar faptul material al predării efective a bunului poate fi dovedit prin orice mijloc de probă.

JURISPRUDENŢĂ

1. Prin contractul de comodat, comodatarul devine titularul unui drept de folosinţă, calitate ce-i conferă dreptul de a exercita acţiunea în evacuare, această acţiune vizând protejarea dreptului de folosinţă, iar nu a dreptului de proprietate (C.A. Braşov, dec. nr. 130/A/2006, în Culegere de practică judiciară pe anul 2006, p. 64).

2. De esenţa contractului de comodat este caracterul său gratuit. Faţă de clauza contractuală „noi părţile, evaluăm folosinţa apartamentului la suma de 12.000.000 lei", convenţia părţilor nu este una de comodat, întrucât folosinţa nu a fost transmisă cu titlu gratuit, ci una de locaţiune, pentru validitatea căreia nu se cere stabilirea chiriei numai pe unităţi de timp, contravaloarea folosinţei putând fi apreciată şi global (Jud. Sector 1 Bucureşti, sent. civ. nr. 12S75/2007, în L.C. Stoica, Contracte speciale, Locaţiunea, închirierea locuinţelor, antrepriza. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2010 p. 183).

3. Obiectul contractului de comodat îl poate forma orice lucru nefungibil, individual determinat, în măsura în care împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale ori permisă numai în anumite condiţii. în privinţa bunurilor proprietate publică, se prevede, pe de o parte, inalienabilitatea, iar pe de altă parte, posibilitatea închirierii sau concesionării (art. 135 alin. (5) din Constituţie şi art. 11 din Legea nr. 213/1998). în lipsa interdicţiei, nu este exclusă nici posibilitatea transmiterii folosinţei cu titlu gratuit (comodat). Legea administraţiei publice locale permite darea în folosinţă gratuită pe termen limitat a imobilelor (indiferent dacă fac parte din domeniul public sau privat al unităţii administrativ-teritoriale) societăţilor de binefacere sau de utilitate publică, persoanelor juridice fără scop lucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice (Jud. Buzău, sent. civ. din 23 noiembrie 2009, portal.just.ro).

4. Contractul de comodat - împrumut de folosinţă, astfel cum este reglementat de art. 1560 C. civ. 1864, presupune, prin definiţie, punerea la dispoziţie a unui obiect material şi, consecutiv, restituirea acestuia. O operă muzicală nu se poate preta unei atare operaţiuni (I.C.C.J., s. civ. şi de propr. int., dec. nr. 2156/2010).

5. Dispoziţiile art. 1536 alin. (1) C. civ. 1864 (art. 2016 NCC, n.n.) permit numai încheierea actelor de administrare - în a căror categorie intră şi contractul de comodat sau de închiriere - probele administrate în cauză demonstrând cu prisosinţă faptul că scopul acordării mandatului a fost acela al reabilitării imobilului pentru a fi afectat activităţilor turistice, pentru creşterea valorii acestuia. O eventuală executare defectuoasă a mandatului nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actelor juridice încheiate, ci atrage doar răspunderea întemeiată pe dispoziţiile art. 1540 C. civ. 1864 [art. 2018 NCC, n.n.], mandatul fiind fără plată. Contractul de comodat încheiat în vederea realizării eficiente a administrării imobilului - scop urmărit prin încheierea procurii - este un act valabil, profitabil mandantului, iar cauza acestui contract este una licită, prin faptul că, prin încheierea sa, scopul contractului de mandat general, acela de buna administrare a imobilului, a fost atins (I.C.C.J., s. com., dec. nr. 2537/2010).

6. Condiţia pluralităţii de exemplare, prevăzută de art. 1179 şi urm. C. civ. 1864, se cere numai pentru convenţiile sinalagmatice perfecte din care rezultă drepturi şi obligaţii reciproce, nu şi în cazul împrumutului, unde numai una din părţi se obligă şi, ca atare, numai creditorul are interesul să posede înscrisul doveditor al drepturilor sale (Trib. jud. Alba, dec. civ. nr. 432/1977, în R.R.D. nr. 3/1978, p. 62).
Răspunde