Art. 932 Noul cod civil Curgerea termenului uzucapiunii Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei

CAPITOLUL III
Efectele posesiei

SECŢIUNEA a 2-a
Uzucapiunea imobiliară

Art. 932

Curgerea termenului uzucapiunii

(1) În cazurile prevăzute la art. 930 alin. (1) lit. a) şi b), termenul uzucapiunii nu începe să curgă înainte de data decesului sau, după caz, a încetării existenţei juridice a proprietarului, respectiv înainte de data înscrierii declaraţiei de renunţare la proprietate, chiar dacă intrarea în posesie s-a produs la o dată anterioară.

(2) Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 932 Noul cod civil Curgerea termenului uzucapiunii Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei

Comentarii despre Art. 932 Noul cod civil Curgerea termenului uzucapiunii Uzucapiunea imobiliară Efectele posesiei

     

# nelson denisa 28-Ianuarie-2014
Legea de aplicare: Art. 82. Dispoziţiile art. 930-934 din Codul civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. în cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

Reglementarea anterioară: C. civ. 1864: „Art. 1856. Posesiunea viciată prin vreuna din cauzele arătate în art. 1847 devine posesiune utila, îndată ce acel viciu încetează în vreun mod oarecare (C. civ. 953, 955 şi urm., 1847,1900Y' (doar pentru alin. (2) al art. 932).

Legislaţie conexă: art. 922, art. 926, art. 927 NCC.

1. Prin dispoziţia cuprinsă în alin. (2) al art. 932 NCC se legiferează efectul suspensiv al viciilor posesiei, în ce priveşte curgerea termenului de uzucapiune. Pe lângă această cauză de suspendare a cursului uzucapiunii, se impun a fi reţinute şi cele cuprinse în art. 2532 NCC („Cazurile de suspendare a cursului prescripţiei"), având în vedere trimiterea expresă realizată de dispoziţiile art. 934 NCC („Dispoziţiile prezentei secţiuni se completează, în mod corespunzător, cu cele privitoare la prescripţia extinctivă").

2. în art. 690 alin. (2) din Proiectul Codului civil (actualul art. 932 alin. (2) NCC - n.n.) se precizează expres că „Viciile posesiei suspendă cursul uzucapiunii". Aşadar, acest text validează opinia potrivit căreia sancţiunea care se aplică în cazul viciilor posesiei este neluarea în calcul a perioadei în care acţionează unul sau altul dintre aceste vicii ori de câte ori, pentru a se produce un efect al posesiei, aceasta trebuie să aibă o anumită durată (V. Stoica voi. II, nr. 358, p. 490).

3. Posesia utilă a uzucapantului trebuie să dureze începând cu data la care a decedat proprietarul persoană fizică înscris în cartea funciară sau cu data înscrierii în cartea funciară a declaraţiei de renunţare la proprietate, dacă aceste momente coincid cu data intrării uzucapantului în posesia imobilului, iar în cazul în care cele două momente nu se suprapun, începutul termenului se va proroga până la data la care vor fi întrunite concomitent ambele condiţii. Posesia exercitată anterior decesului sau renunţării proprietarului tabular nu poate fi luată în considerare, fiindcă nu este întrunită una dintre condiţiile uzucapiunii extratabulare. Există şi opinii care consideră că momentul în care începe să curgă termenul uzucapiunii extratabulare „nu reprezintă data certă a intrării în posesie a imobilului, ci data decesului proprietarului tabular", pe care nu le împărtăşim din cauza necorelării datei decesului sau a înregistrării cererii de renunţare cu exercitarea posesiei, respectiv stăpânirea în fapt a imobilului, câtă vreme suntem în prezenţa unei uzucapiuni întemeiate pe posesie, iar uzucapiune fără posesie este de neconceput să existe (T. Dârjan p. 207).

4. Este posibil ca termenul de prescripţie achizitivă să înceapă să curgă chiar în momentul decesului sau al încetării existenţei proprietarului înscris în cartea funciară ori în momentul înscrierii declaraţiei de renunţare în cartea funciară, în cazul în care unul sau altul dintre aceste momente este ulterior sau concomitent cu momentul începerii posesiei. Când însă momentul începerii posesiei este ulterior decesului sau al încetării existenţei proprietarului înscris în cartea funciară ori înscrierii declaraţiei de renunţare în cartea funciară, termenul de prescripţie începe să curgă din momentul în care uzucapantul a intrat în posesia imobilului. în ipoteza prevăzută în art. 688 alin. (1) lit. c) din Proiectul Codului civil [actualul art. 930 alin. (1) lit. c) NCC - n.n.), întrucât, prin ipoteză, imobilul nu este înscris în nicio carte funciară, termenul de prescripţie achizitivă începe să curgă în momentul în care uzucapantul a intrat în posesia imobilului (V. Stoica voi. II, nr. 356, p. 487).
Răspunde
 
# nelson denisa 28-Ianuarie-2014
JURISPRUDENŢĂ

1. Ţinând seama de raţiunile care au determinat admiterea uzucapiunii în condiţiile art. 28 (din Decretul-lege nr. 115/1938 - n.n.)f s-ar putea pune problema aplicării prin analogie a acestor dispoziţii şi în cazul dispariţiei proprietarului. S-a considerat astfel că art. 28 era aplicabil în situaţia în care proprietarul a plecat din ţară din anul 1959, iar posesia a fost exercitată de reclamant timp de 20 de ani de la această dată (Jud. Arad, sent. civ. nr. 8443/1994, apud A. Boar p. 241, nota 608).

2. Dacă unul dintre coproprietari exercită singur acte de stăpânire exclusivă asupra întregului imobil, timp de 20 de ani după decesul celuilalt coproprietar, pentru ca aceasta să devină utilă, trebuie să nu fi fost echivocă sau precară, conform Codului civil român, respectiv coproprietarul rămas în viaţă să fi făcut acte de intervertire a posesiei (C.A. Timişoara, s. civ., dec. nr. 263/bis/1993, apud A. Boar p. 243-244, inclusiv nota 612).

3. Faptul că nu au fost formulate opoziţii (conform art. 130 din Decretul-lege nr. 115/1938 -n.n.) nu înseamnă însă că instanţa sesizată nu va trebui să verifice, potrivit principiului legalităţii înscrierii în cartea funciară, îndeplinirea condiţiilor uzucapiunii. A fost respinsă astfel o cerere de înscriere formulată pe temeiul art. 28, pentru că, deşi nu s-au formulat opoziţii, s-a stabilit că nu era împlinit termenul de 20 de ani de la decesul proprietarului (Jud. Lipova, sent. civ. nr. 367/1997, definitivă prin dec. nr. 1273/1997 a Trib. Arad şi irevocabilă prin dec. civ. nr. 804/1998 a C.A. Timişoara, apud A. Boar p. 252-253, inclusiv nota 631).

4. în cazul în care succesibilii au renunţat expres la succesiune ori nu au acceptat-o în termen, succesiunea devine vacantă după expirarea termenului de acceptare, iar bunurile succesorale trec în proprietatea statului potrivit art. 477 şi art. 652 C. civ. (1864). Bunurile imobile (ca, de altfel, şi cele mobile) fiind trecute în proprietatea statului retroactiv, de la data decesului autorului, nu se poate invoca prescripţia achizitivă, deoarece uzucapiunea nu poate opera împotriva dreptului de proprietate al statului (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 422/1982, în R.R.D. nr. 1/1983, p. 70).

5. în sistemul de carte funciară bazat pe identificarea topografică a imobilelor şi pe principiul publicităţii integrale, drepturile reale referitoare la imobile se transmit, se constituie, se modifică ori se sting prin înscrierea în cartea funciară. în mod excepţional, în art. 27 şi art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 sunt prevăzute două cazuri în care dreptul de proprietate asupra imobilelor poate fi dobândit prin uzucapiune: când s-a înscris în cartea funciară, fără cauză legitimă, un drept de proprietate, iar titularul a posedat imobilul cu bună-credinţă, potrivit legii, timp de 10 ani şi, în cea de-a doua situaţie, când cineva a posedat un bun nemişcător, în condiţiile legii, timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară. întrucât în sistemul de carte funciară dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobândeşte, în afară de cazurile prevăzute în mod expres de lege, numai prin înscrierea în cartea funciară, iar în cazul uzucapiunii această înscriere poate avea loc numai în condiţiile expres prevăzute de Decretul-lege nr. 115/1938, rezultă că prevederile diferite din Codul civil referitoare la uzucapiunea dreptului de proprietate imobiliară nu sunt aplicabile în teritoriile aflate sub regimul publicităţii cărţilor funciare. Aceasta rezultă şi din art. 48 din Legea nr. 241/1947, potrivit căruia prevederile legislaţiei române, în măsura în care sunt contrarii legii pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare sau acelei legi, nu se vor aplica în tot ceea ce priveşte drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară. Or, în sistemul de carte funciară, spre deosebire de reglementarea dată prescripţiei achizitive în Codul civil român, uzucapiunea, ca mod de dobândire a drepturilor reale imobiliare, are un caracter de excepţie. Astfel fiind, greşit instanţele, în speţă, au avut în vedere la soluţionarea pricinii prevederile Codului civil în materie de prescripţie achizitivă, deoarece imobilul în litigiu se afla situat într-o regiune în care funcţionează regimul de carte funciară, potrivit căruia constituirea, transmiterea, modificarea şi stingerea drepturilor reale imobiliare se fac conform Decretului-lege nr. 115/1938. Numai posesiunea cerută în vederea uzucapiunii trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de Codul civil, cum se prevede expres în art. 8 din Legea nr. 241/1947 (C.S.J., s. civ., dec. nr. 1264/1993, în Dreptul nr. 7/1994, p. 96-97).
Răspunde