Art. 194 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată

CAPITOLUL I
Sesizarea instanţei de judecată

SECŢIUNEA a 2-a
Cererea de chemare în judecată

Art. 194

Cuprinsul cererii de chemare în judecată

Cererea de chemare în judecată va cuprinde:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul;

b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii;

c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt;

d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;

e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător;

f) semnătura.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 194 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată

Comentarii despre Art. 194 Noul Cod de Procedură Civilă Cuprinsul cererii de chemare în judecată Cererea de chemare în judecată Sesizarea instanţei de judecată

     

# doo 22-Septembrie-2013
ce trebuie facut pt a finaliza mai repede o actiune in constatare
Răspunde
 
# Alexandra 24-Septembrie-2013
Din pacate nu puteti face nimic, acestea sunt termene instantelor din Romania supraaglomerate.
Răspunde
 
# paco 09-Decembrie-2013
1. Noţiunea cererii de chemare în judecată. Caracterul normei. Cererea de chemare în judecată, ca formă de manifestare a acţiunii civile, reprezintă actul de procedură prin care se declanşează procesul civil.

Articolul 194 NCPC reprezintă dreptul comun în ceea ce priveşte conţinutul unei cereri de chemare în judecată, astfel încât se va aplica ori de câte ori acest aspect nu este reglementat în termeni diferiţi prin dispoziţii speciale.

Spre exemplu, în privinţa cererii de arbitrare sunt reglementate dispoziţii parţial diferite în art. 571 alin. (1) NCPC, aceasta trebuind să specifice suplimentar convenţia arbitrală, precum şi numele, prenumele şi domiciliul membrilor tribunalului arbitrai. De asemenea, potrivit art. 980 NCPC, în cererea de partaj reclamantul este obligat să arate, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 194, persoanele între care urmează a avea loc partajul, titlul pe baza căruia acesta este cerut, toate bunurile supuse partajului, valoarea lor, locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează. Totodată, în conformitate cu art. 915 NCPC, cererea de divorţ va cuprinde, pe lângă cele prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, numele copiilor minori ai celor doi soţi ori adoptaţi de aceştia. Potrivit art. 936 NCPC, cererea de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 194, faptele din care rezultă alienaţia mintală a acesteia, precum şi dovezile propuse.

Dacă art. 194 NCPC constituie dreptul comun în materie de conţinut al unei cereri de chemare în judecată, acesta are în schimb caracter de normă specială în raport de art. 148 NCPC, ce reprezintă drept comun în materie de conţinut al unei cereri adresate instanţelor judecătoreşti. Ca atare, dispoziţiile art. 194 se completează cu prevederile generale în materie de cereri adresate instanţelor judecătoreşti (art. 148-152 NCPC). Spre exemplu, deşi nu este prevăzută ca menţiune obligatorie în cadrul art. 194 NCPC, în

cuprinsul cererii de chemare în judecată trebuie să se regăsească şi referirea la instanţa căreia îi este adresată.

2. Elementele cererii de chemare în judecată. Articolul 194 NCPC enumeră cerinţele intrinseci pe care trebuie să le respecte cererea de chemare în judecată.

2.1. Elementele de identificare a părţilor. Numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor constituie elemente obligatorii ale cererii de chemare în judecată.

De asemenea, cererea va cuprinde în mod obligatoriu următoarele elemente de identificare a reclamantului, dacă le posedă sau i s-au atribuit potrivit legii: codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar.

Facultativ, în măsura în care reclamantul cunoaşte aceste date, cererea de chemare în judecată va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale pârâtului, dacă posedă ori i s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii.

Prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a NCPC la care art. 194 face trimitere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate în acest scop de părţi, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea.

Reclamantul este obligat să prevadă în cererea de chemare în judecată, în cazul persoanelor fizice, numele şi prenumele tuturor părţilor, în mod complet, în forma în care acestea figurează în actele de identitate, iar, în cazul persoanelor juridice, denumirea lor, în forma în care acestea figurează în evidenţele corespunzătoare. Spre exemplu, lipsa indicării în cerere a unui prenume al pârâtului poate să conducă la o nelegală îndeplinire a procedurii de citare cu acesta sau la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti ce nu se va impune cu putere obligatorie faţă de această parte, în ipoteza în care va invoca faptul că nu este una şi aceeaşi persoană cu partea care a figurat în proces.

în ceea ce priveşte domiciliul sau reşedinţa părţilor persoane fizice, reclamantul trebuie să indice în cerere locul unde acestea locuiesc efectiv, pentru a putea fi înştiinţate cu privire la desfăşurarea procesului, iar nu neapărat domiciliul indicat în actul de identitate. în privinţa sediului părţilor persoane juridice, acesta trebuie să fie cel cu care figurează în evidenţele corespunzătoare.

Reclamantul are posibilitatea să-şi indice şi un domiciliu sau sediu ales pentru citarea sau comunicarea actelor de procedură, în condiţiile art. 158 alin. (1) NCPC, drept care însă nu-l exonerează de obligaţia indicării domiciliului său real. Reclamantul nu poate face în mod valabil o alegere de domiciliu sau sediu pentru pârât, acesta din urmă fiind singurul în măsură să procedeze la alegerea unui domiciliu sau sediu pentru el.

Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul. în cazul în care reclamantul nu se conformează acestei dispoziţii legale, sunt aplicabile prevederile art. 156 teza a ll-a NCPC, potrivit cărora comunicările i se vor face prin scrisoare recomandată, reci-pisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii.

Indicarea domiciliului sau sediului părţilor prezintă importanţă deosebită şi prin prisma stabilirii competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, iar nu numai a legalei comunicări a actelor de procedură.

2.2. Numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Această cerinţă a cererii de chemare de judecată este solicitată în ipoteza în care cererea este formulată prin reprezentant (legal sau convenţional), fiind semnată de către acesta, în calitatea menţionată.

Dacă cererea este formulată de către reprezentant, fără ca din cuprinsul său să reiasă calitatea în care acesta acţionează, există riscul ca instanţa să considere cererea ca fiind formulată în nume propriu şi, în consecinţă, să o respingă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

în ipoteza în care cererea este formulată de doi reclamanţi, dintre care unul acţionează şi în calitate de reprezentant al celuilalt reclamant, este necesar să se menţioneze în mod clar faptul acţionării în dublă calitate a primului reclamant.

Dacă cererea este formulată prin reprezentant, este necesar ca, pe lângă elementele de identificare a părţilor, să existe şi menţiunile prevăzute de lege pentru identificarea reprezentantului reclamantului. De asemenea, prin raportare la art. 148 alin. (1) teza a ll-a NCPC la care art. 194 face trimitere, cererea va cuprinde, dacă este cazul, şi adresa electronică sau alte coordonate ale reprezentantului, precum numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea.

Dovada calităţii de reprezentant în forma prevăzută la art. 151 NCPC se va alătura cererii de chemare în judecată.

2.3. Obiectul cererii şi valoarea lui. Obiectul desemnează pretenţia concretă dedusă spre soluţionare instanţelor judecătoreşti prin cererea de chemare în judecată, prin care se urmăreşte respectarea unui drept subiectiv civil sau a unui interes legitim. Spre exemplu, constituie obiect al cererii plata unei sume de bani, revendicarea unui imobil, divorţul, tăgada paternităţii, rectificarea cărţii funciare, rezoluţiunea unui contract, constatarea vacanţei succesorale, partajul judiciar ş.a.m.d.

Reclamantul are dreptul să-şi modifice sau să-şi precizeze obiectul iniţial al cererii de chemare în judecată, prin formularea unei cereri adiţionale în condiţiile art. 204 NCPC.

Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să existe, sâ fie licit şi moral, determinat sau determinabil şi posibil.

în funcţie de caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv ce se poate valorifica prin intermediul cererilor, acestea se divid în cereri patrimoniale (obiectul cererii poate fi evaluat pecuniar) şi cereri nepatrimoniale (obiectul cererii nu poate fi stabilit în bani).

Următoarele cereri au caracter nepatrimonial: cererea de divorţ, cererea de anulare a căsătoriei, cererea de tăgadă a paternităţii, cererea de stabilire a paternităţii/maternităţii, cererea de contestare a recunoaşterii de maternitate/paternitate, cererea de punere sub interdicţie judecătorească, cererea de declarare a morţii unei persoane etc. Cererea de acordare a daunelor morale pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial are caracter de cerere patrimonială, iar nu nepatrimonială, obiectul său fiind exprimat pecuniar.

Cererile patrimoniale se subclasifică în cereri reale [cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept real (cereri petitorii) sau a posesiei asupra unui bun (cereri posesorii)], cereri personale (cereri prin care se tinde la valorificarea unui drept de creanţă) şi cereri mixte (cereri prin care se urmăreşte valorificarea, în acelaşi timp, a unui drept real şi a unui drept de creanţă, dacă aceste drepturi sunt efectul aceleiaşi cauze, izvorând din acelaşi act juridic, sau se găsesc într-un raport de conexitate)111.

Au caracter real următoarele cereri: cererea în revendicare, cererea de partaj, cererea confesorie (cererea prin care titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate îşi apără dreptul), cererea negatorie (cererea prin care titularul dreptului de proprietate contestă existenţa unui dezmembrământ al dreptului său), cererea posesorie, cererea în grăniţuire, cererea prin care se tinde la valorificarea unui drept real accesoriu (gaj, ipotecă, privilegii, drept de retenţie). Cererea prin care vânzătorul unui bun solicită rezoluţiunea contractului de vânzare nu mai constituie în prezent o acţiune reală, întrucât dispoziţia art. 1368 C. civ. 1864 nu a fost menţinută în actualul Cod civil, astfel încât în prezent aceasta are caracter mixt.

Au caracter personal următoarele cereri: cererea în pretenţii prin care se urmăreşte plata unei sume de bani, cererea prin care locatarul acţionează în judecată locatorul pentru predarea imobilului ce formează obiectul contractului de locaţiune, cererea de anulare a unui contract de împrumut etc.

Atât cererile reale, cât şi cele personale, în funcţie de obiectul lor material, se pot subclasifica în mobiliare (obiectul este constituit dintr-un bun mobil) şi imobiliare (obiectul este constituit dintr-un bun imobil).

Potrivit literaturii de specialitate'21 există două categorii de cereri mixte, şi anume: cererile prin care se urmăreşte executarea unui act juridic ce a creat sau transferat un drept real asupra unui bun individual determinat, dând naştere totodată la obligaţii personale (spre exemplu, cererea în predarea unui bun individual-determinat a cărui proprietate a fost transferată printr-un contract de vânzare) şi cererile vizând nulitatea relativă sau absolută, rezoluţiunea sau rezilierea ori revocarea unui act juridic, prin care s-a transmis ori s-a constituit un drept real.

Dualitatea de acţiuni [ipoteză în care titularul unui drept real are la îndemână pentru restituirea bunului său atât o acţiune personală, izvorâtă din actul juridic încheiat cu pârâtul, act juridic netranslativ sau constitutiv de drepturi (spre exemplu, solicitarea proprietarului unui bun dat în locaţiune adresată locatarului de restituire a acestuia), cât şi o acţiune reală (de pildă, acţiunea în revendicare), izvorând din dreptul său real] este o noţiune distinctă de cererea mixtă, întrucât dreptul real şi cel de creanţă nu au acelaşi izvor.

Obiectul cererii de chemare în judecată prezintă interes prin prisma stabilirii competenţei generale, materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei, determinării taxelor judiciare de timbru, incidenţei litispendenţei, conexităţii şi autorităţii de lucru judecat, fixării căii de atac şi a componenţei completului de judecată, admisibilităţii unor probe [art. 309 alin. (2) NCPC] etc. Totodată, obiectul cererii este cel care fixează limitele judecăţii, prin raportare la art. 9 alin. (2) şi art. 397 alin. (1) NCPC.

Reclamantul are obligaţia de a indica în cererea de chemare în judecată valoarea obiectului acesteia atunci când este evaluabil în bani. Pentru ca valoarea obiectului cererii fixată de către reclamant să nu fie una aleatorie, codul a prevăzut şi obligaţia menţionării în cuprinsul cererii de chemare în judecată a modului de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu depunerea unor dovezi în acest sens.

La stabilirea valorii obiectului cererii în cazuri speciale, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 101-103 NCPC. în acest context, este salutară prevederea noului Cod de procedură civilă ce fixează ca valoare a cererii în desfiinţarea unui contract de locaţiune sau de leasing sau a cererii privind predarea sau restituirea bunului închiriat sau arendat cuantumul anual al chiriei sau al arenzii, fiind rezolvate dificultăţile întâmpinate de justi-ţiabili şi de către instanţe în stabilirea valorii obiectului unei astfel de cereri, determinate de faptul că, deşi acestea au caracter patrimonial, obiectul lor era foarte dificil sau chiar cu neputinţă de a fi evaluat111, în lipsa unui criteriu legal stabil.

De asemenea, în cererile care au ca obiect un drept la prestaţii succesive, dacă durata existenţei dreptului este nedeterminată, valoarea lor se socoteşte după valoarea prestaţiei anuale datorate.

Totodată, când prin acţiune se cere plata unui părţi dintr-o creanţă, valoarea cererii se socoteşte după partea pretinsă de reclamant ca fiind exigibilă. în legătură cu această dispoziţie legală, în ipoteza acţiunilor preventive, ce nu implică valorificarea unui drept de creanţă exigibil, apreciem că valoarea obiectului cererii se va stabili prin raportare la cuantumul solicitat, întrucât reclamantul va obţine această sumă la momentul la care hotărârea judecătorească îşi va produce efectele şi anume la termenul scadent.

în privinţa acţiunilor reale imobiliare- dispoziţiile art. 194 lit. c) NCPC fac trimitere la art. 104 din acelaşi act normativ. Astfel, potrivit art. 104 alin. (1) şi (2) NCPC, în cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea lor se determină în funcţie de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislaţiei fiscale,

m Astfel, contractele de locaţiune, închiriere şi arendare sunt acte juridice cu executare succesivă. în cazul actelor juridice cu executare succesivă, în reglementarea Codului civil din 1864, sancţiunea nulităţii producea efecte numai pentru viitor, astfel încât prestaţiile deja executate erau menţinute, acest caz constituind o excepţie de la principiul restabilirii situaţiei anterioare, care guvernează efectele nulităţii actului juridic, fie ea absolută sau relativă.

Neîndoielnic, în cazul contractelor guvernate de Codul civil din 1864 şi încheiate pe durată determinată, în ipoteza în care cererea era formulată de locator sau arendator, dreptul pe care acesta tindea să şi-l protejeze prin promovarea acţiunii viza restituirea bunului în folosinţă proprie, iar dacă cererea era formulată de locatar/ chiriaş/arendaş, dreptul protejat se referea la neplata în continuare a contravalorii folosinţei bunului sub forma chiriei/arenzii.

Aplicându-se criteriul dreptului ce se tindea a fi protejat, se putea susţine că valoarea obiectului cererii se raporta la contravaloarea folosinţei bunului aferentă perioadei cuprinse între data introducerii cererii şi data epuizării duratei contractului, respectiv la cuantumul chiriilor/arenzilor aferente perioadei menţionate.

Cu toate acestea, dacă aveam în vedere data când hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii producea efecte, şi anume momentul rămânerii ei definitive, concluzia de netăgăduit era aceea că prestaţiile aferente intervalului de timp cuprins între momentul introducerii cererii şi cel al rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a nulităţii nu erau supuse restituirii. Ca atare, de plano, nu se putea susţine că dreptul ce se tindea a fi protejat acoperea intervalul de timp pentru care legea însăşi (Codul civil din 1864) nu conferea protecţie.

Argumentele menţionate determinau nuanţarea soluţiei descrise anterior, apreciindu-se că nu se putea face abstracţie de împrejurarea că dreptul ce se tindea a fi protejat pentru ipoteza analizată viza perioada ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare a nulităţii. Evaluarea unui atare drept era, însă, cu neputinţă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere că momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti nu putea fi cunoscut, fiind influenţat de durata litigiului.

Noul Cod civil nu mai reţine situaţia contractelor cu executare succesivă ca excepţie de la principiul restabilirii situaţiei anterioare, întrucât art. 1254 alin. (3) prevede că, în ipoteza în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut caracter continuu.

Dificultăţi de evaluare a dreptului protejat se întâmpinau, de asemenea, în situaţia în care contractele cu executare succesivă erau încheiate pe durată nedeterminată, independent de legea aplicabilă acestora - Codul civil din 1864 sau noul Cod civil.

iar în lipsa acesteia, potrivit art. 98 NCPC. în conformitate cu acest ultim articol, evaluarea imobilului se va face de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar, în caz de contestaţie, după înscrisurile prezentate şi explicaţiile date de părţi.

în ipoteza cererilor menţionate, reclamantul va proceda la identificarea imobilelor, arătând localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt.

2.4. Arâtarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea. Obiectul cererii nu este suficient prin el însuşi pentru ca instanţa să-şi formeze o convingere asupra temeiniciei unei cereri de chemare în judecată, fiind necesară motivarea acesteia, atât în fapt, cât şi în drept.

Spre exemplu, dacă reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, este esenţial pentru soluţionarea cererii ca instanţa să cunoască fundamentul acestei pretenţii: răspundere civilă delictuală (daune materiale pentru lipsa de folosinţă a unui imobil, cheltuieli de judecată solicitate pe cale separată, daune morale pentru prejudiciul cauzat onoarei şi reputaţiei reclamantului etc.), răspundere civilă contractuală (preţ al bunul cumpărat, restituirea avansului achitat în temeiul unui act juridic desfiinţat, penalităţi sau dobânzi convenţionale etc.) sau fapt juridic licit (gestiunea de afaceri, plată nedatorată şi îmbogăţire fără just temei).

Această menţiune obligatorie a cererii de chemare în judecată vizează cauza sa juridică, reprezentată de fundamentul pretenţiei deduse judecăţii (situaţia de fapt calificată legal).

Prin motive de fapt se înţeleg toate împrejurările, faptele, circumstanţele ce au condus la formularea cererii de chemare în judecată şi pe care se sprijină pretenţia dedusă spre soluţionare instanţei.

Motivele de drept sunt cele care conferă formă juridică motivelor de fapt, explicând din punctul de vedere al dreptului substanţial şi procesual, obiectul acţiunii. Nu este necesar ca reclamantul să indice textele legale pe care şi-a întemeiat pretenţia, judecătorul fiind în măsură să le determine din lecturarea obiectului cererii şi a motivelor acesteia. Nici greşita indicare de către reclamant a textelor legale nu este de natură să ţină instanţa, aceasta având posibilitatea să stabilească corecta încadrare a faptelor, cu respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil.

2.5. Arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să arate mijloacele de probă a căror încuviinţare o solicită în vederea dovedirii pretenţiilor sale.

Nu este suficientă menţiunea din cererea de chemare în judecată exprimată în practică sub forma „în dovedire, orice probe utile soluţionării cauzeia căror necesitate a administrării va reieşi din dezbateri", întrucât în acest caz probele nu sunt determinate, iar prevederea legală analizată nu este respectată.

în ipoteza în care reclamantul solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, la fiecare exemplar al cererii de chemare în judecată (un exemplar pentru instanţă şi exemplare pentru comunicare în număr egal cu numărul pârâţilor) va alătura înscrisurile de care înţelege să se folosească în proces, în fotocopii certificate pentru conformitate cu origi
nalul. Dacă înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, reclamantul le va depune în fotocopie certificată, însoţite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat sau, în lipsa acestuia, de o persoană de încredere, în condiţiile legii speciale.

în ipoteza anumitor acţiuni civile, este necesară ataşarea la cererea de chemare în judecată a unor înscrisuri specificate de lege. Astfel, potrivit art. 571 alin. (1) NCPC, la cererea de arbitrare se va anexa copie de pe contractul în care este inserată convenţia arbitrală, iar dacă a fost consemnată într-un înscris separat ori s-a încheiat un compromis, copie de pe acesta. La cererea de divorţ, potrivit art. 915 alin. (3) NCPC, se va alătura o copie a certificatului de căsătorie şi, după caz, câte o copie a certificatelor de naştere ale copiilor minori. Totodată, în conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi articol, la această cerere se poate alătura, după caz, înţelegerea soţilor rezultată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei şi, după caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divorţului. Potrivit art. 1016 alin. (2) NCPC, la cererea privind ordonanţa de plată se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia; dovada comunicării somaţiei prevăzute la art. 1014 alin. (1) se va ataşa cererii sub sancţiunea respingerii acesteia ca inadmisibilă.

Dacă reclamantul doreşte încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâtului, va specifica în cuprinsul acţiunii solicitarea de citare a pârâtului cu menţiunea „personal la interogatoriu", în vederea administrării probei, fără însă a ataşa la dosar întrebările pentru interogatoriu odată cu cererea de chemare în judecată, pentru a nu da posibilitatea pârâtului să-şi pregătească din timp răspunsurile, în urma consultării în prealabil a dosarului. Dacă însă pârâtul este una dintre persoanele menţionate la art. 355 alin. (1), cărora întrebările pentru interogatoriu li se comunică în scris, reclamantul le va ataşa cererii de chemare în judecată pentru a fi comunicate. Este de menţionat că, în ambele cazuri, instanţa va administra proba sub rezerva dezbaterii acesteia, la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită, potrivit art. 203 alin. (1) NCPC.

în situaţia în care reclamantul solicită încuviinţarea probei testimoniale, va indica în cerere numele, prenumele şi adresa martorilor, precum şi, dacă este cazul, adresa electronică, alte coordonate, numărul de telefon, numărul de fax sau alte asemenea date de contact ale martorilor.

în măsura în care prin cererea de chemare în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testimoniale, fără a fi specificaţi martorii, se va considera că proba respectivă nu a fost propusă în condiţiile legii, fiind incidente aceleaşi sancţiuni prevăzute de lege pentru ipoteza în care acestea nu au fost deloc indicate.

2.6. Semnătură. Cererea de chemare în judecată trebuie să fie însuşită de către reclamant prin semnătura sa ori a reprezentantului său.

Semnătura se efectuează olograf, nefiind respectată condiţia legală în situaţia în care pe cerere este aplicată doar ştampila reclamantului persoană juridică, fiind necesară şi semnătura reprezentantului său. Totodată, este valabilă semnătura electronică, în condiţiile legii speciale.

De asemenea, semnătura trebuie să fie situată la sfârşitul cererii pentru a avea semnificaţia faptului că este atestat întregul său conţinut.

întrucât legea nu face referiri în privinţa modului de executare a semnăturii, este suficientă aplicarea semnăturii pe care reclamantul sau reprezentantul său o foloseşte în mod curent, nefiind necesar ca aceasta să cuprindă în mod obligatoriu numele şi prenumele semnatarului.

Cerinţa legală privitoare la semnătură nu este îndeplinită în ipoteza în care, la sfârşitul cererii, este dactilografiat numele şi prenumele reclamantului, fără însă a fi aplicată şi semnătura sa ori a reprezentantului său.

Dacă cererea este semnată de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant, aceasta poate fi ratificata în termenul acordat pentru complinirea acestei deficienţe, prin prezentarea reclamantului în faţa instanţei şi semnarea cererii.

3. Sancţiunea nerespectării elementelor cererii. în privinţa sancţiunilor aplicabile cererii de chemare în judecată în cazul nerespectării condiţiilor sale intrinseci, trebuie distinse următoarele două ipoteze:

a) ipoteza în care s-a stabilit primul termen de judecatâ, în condiţiile art. 201 NCPC. Această ipoteză vizează cererea de chemare în judecată pentru care s-a acordat primul termen de judecată, nefiind urmată procedura regularizării prevăzută de art. 200 NCPC, deşi aceasta s-ar fi impus, precum şi alte cereri cu natură juridică de cerere de chemare în judecată (cereri adiţionale, cereri incidentale) formulate în cursul procesului, după acordarea acestui termen.

Potrivit art. 196 alin. (1) NCPC, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Prin urmare, sancţiunea care intervine în cazul nerespectării acestor elemente este nulitatea condiţionatâ de existenţa unei vâtâmâri, prezumate relativ de lege, dat fiind caracterul expres al nulităţii.

în privinţa lipsei semnăturii, art. 196 alin. (2) NCPC reglementează posibilitatea acoperirii acestei neregularităţi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţei.

Pentru a se declara nulitatea cererii de chemare în judecată în cazul nerespectării celorlalte cerinţe intrinseci, cu excepţia celor stipulate la art. 196 alin. (1) NCPC, este necesară dovada existenţei unei vâtâmâri, aceasta nefiind prezumată de lege.

Prin derogare de la sancţiunea nulităţii cererii pentru nerespectarea unei cerinţe intrinseci, neindicarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere este de natură să determine sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai propune probe, potrivit art. 254 alin. (1) NCPC, cu excepţiile prevăzute de lege. în măsura în care prin cererea de chemare în judecată se solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, fără ca acestea să fie ataşate cererii, sau a probei testimoniale, fără să fie specificaţi martorii, se va considera că proba respectivă nu a fost propusă în condiţiile legii, fiind incidenţă sancţiunea decăderii, similar ipotezei în care probele nu ar fi fost deloc indicate. De asemenea, în situaţia în care reclamantul a solicitat prin cererea de chemare numai încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a ataşat cererii, în condiţiile legii, iar în cursul judecăţii pretinde completarea probatoriului cu proba testimonială, acesta va fi decăzut din dreptul de a propune ultima probă, cu excepţia cazului în care sunt incidente situaţiile prevăzute de art. 254 alin. (2) NCPC;

b) ipoteza în care nu s-a stabilit primul termen de judecatâ, în condiţiile art. 201 NCPC, cererea de chemare în judecată (cererea introductivă) fiind în procedura reglementată de art. 200 NCPC privind verificarea şi regularizarea sa.

Dacă cererea de chemare în judecată nu respectă cerinţele prevăzute la art. 194 NCPC, aceasta va fi anulatâ, în condiţiile art. 200 NCPC, în situaţia în care reclamantul nu-şi îndeplineşte în termenul legal obligaţia de a complini lipsurile sesizate de instanţă şi aduse acestuia la cunoştinţă.

în consecinţă, apreciem că cererea de chemare în judecată poate fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC şi în ipoteza în care, spre exemplu, reclamantul nu a indicat în cuprinsul acesteia motivele de drept, nesocotind ca atare cerinţa stipulată la lit. d) a art. 194 NCPC, chiar dacă nulitatea este condiţionată de dovada existenţei unei vătămări, ce evident nu ar putea fi făcută în cadrul acestei proceduri, întrucât pârâtul nu are cunoştinţă de proces decât din momentul comunicării cererii de chemare în judecată legal întocmite, potrivit art. 201 alin. (1) NCPC. O astfel de soluţie se impune prin prisma faptului că art. 200 alin. (1) NCPC impune anularea cererii pentru nesocotirea tuturor cerinţelor menţionate la art. 194-197 NCPC, fără distincţii, exceptând în mod expres de la aplicarea acestei sancţiuni numai ipoteza nerespectării obligaţiei de a desemna un reprezentant comun.

Astfel, cu titlu de exemplu, dacă reclamantul nu ataşează la dosar înscrisurile în fotocopie certificată sau le ataşează într-un număr insuficient de exemplare ori netraduse din limba străină în care sunt redactate, cererea va fi anulată în condiţiile art. 200 NCPC. în schimb, în cursul judecării cauzei, după acordarea primului termen, dacă reclamantul mai depune un set de înscrisuri la dosar, însă în copie necertificată sau într-un număr insuficient de exemplare ori netraduse din limba străină în care sunt redactate, instanţa îi va pune în vedere obligaţia respectării dispoziţiilor legale, sub sancţiunea suspendării judecării cauzei, potrivit art. 242 alin. (1) NCPC.

De asemenea, deşi lipsa semnăturii s-ar fi putut acoperi în tot cursul judecăţii cauzei în primă instanţă, după acordarea primului termen de judecată, totuşi, în măsura în care obligaţia semnării cererii i se pune în sarcină reclamantului înainte de fixarea acestui termen, necomplinirea carenţei în discuţie va antrena anularea cererii, în condiţiile art. 200 NCPC.
Răspunde
 
# ion 08-Ianuarie-2014
am o chitanta de mana privind un imprumut banesc.termenul de rambursare a fost in 2011 insa promisiunile au dus pina acum cand nu se mai poate rambursa imprumutul .
Mai pot face cerere de chemare in judecata?
Răspunde