Art. 731 Noul Cod de Procedură Civilă Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

CAPITOLUL I
Urmărirea mobiliară

SECŢIUNEA a 2-a
Procedura urmăririi mobiliare

Art. 731

Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului

(1) Dacă în termen de o zi de la comunicarea somaţiei însoţite de încheierea de încuviinţare a executării debitorul nu plăteşte suma datorată, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, în vederea valorificării lor, chiar dacă acestea sunt deţinute de un terţ.

(2) În cazul în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire, la solicitarea creditorului făcută în cuprinsul cererii de executare, instanţa, prin încheierea de încuviinţare a executării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către debitor. În acest caz, se va face menţiunea corespunzătoare în chiar încheierea de încuviinţare a executării.

(3) Pentru bunurile sechestrate asigurător nu este necesară o nouă sechestrare, executorul judecătoresc fiind însă obligat să verifice dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.

(4) Bunurile mobile aflate în locul care constituie domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul social sau punctul de lucru al debitorului se prezumă, până la proba contrară, că aparţin acestuia din urmă. În cazul în care se afirmă că unele bunuri aparţin altei persoane, dar drepturile acesteia nu rezultă din înscrisuri cu dată certă, executorul va sechestra bunurile, însă va face menţiune în procesul-verbal de sechestru despre drepturile pretinse.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Art. 731 Noul Cod de Procedură Civilă Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

Comentarii despre Art. 731 Noul Cod de Procedură Civilă Aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului Procedura urmăririi mobiliare Urmărirea mobiliară

     

# Mary Hailean 21-Iulie-2014
1. Declanşarea procedurii. Emiterea somaţiei de către executorul judecătoresc către debitor constituie etapa premergătoare executării silite mobiliare. Odată comunicată somaţia împreună cu încheierea de încuviinţare a executării, debitorul are la dispoziţie o zi pentru a-şi executa obligaţia în mod voluntar, termen care se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 NCPC. în ipoteza în care debitorul nu achită în termenul defipt de lege creanţa, va începe împotriva sa procedura urmăririi silite mobiliare.

De la regula referitoare la termenul de o zi pentru achitarea voluntară a creanţei legiuitorul a instituit, în cuprinsul art. 731 alin. (2), şi o excepţie, incidenţă în ipoteza în care există pericol evident de sustragere a bunurilor de la urmărire de către debitor, caz în care, la solicitarea creditorului făcută în cuprinsul cererii de executare, instanţa, prin încheierea de încuviinţare a executării, va dispune sechestrarea bunurilor urmăribile odată cu comunicarea somaţiei către debitor, făcând menţiune despre aceasta în chiar încheierea de încuviinţare.

într-o atare situaţie, debitorul nu va mai beneficia de termenul de o zi pentru executarea voluntară a obligaţiei, ci, odată cu comunicarea somaţiei, se va putea institui sechestrul asupra bunurilor sale mobile. Practic, este o măsură de excepţie, care se dispune numai într-o situaţie de excepţie, în urma existenţei unui material probator de natură a forma convingerea instanţei că debitorul urmează a-şi sustrage bunurile de la urmărire.

în toate cazurile este necesară încheierea de încuviinţare a executării emisă de instanţa de judecată competentă, întrucât o simplă cerere de sechestru din partea unui pretins creditor, cât timp nu a fost admisă de instanţa sesizată, nu poate aduce atingere capacităţii celui împotriva căruia s-a formulat cererea de a putea dispune în orice mod de bunurile sale.

2. Sechestrarea bunurilor. Odată demarată procedura executării silite, executorul judecătoresc, în vederea realizării creanţei creditorului, va sechestra bunurile mobile urmăribile aparţinând debitorului, indiferent dacă acestea se găsesc în posesia sa ori a unor terţi.

Categoria bunurilor mobile asupra cărora legea instituie o prezumţie legala că aparţin debitorului sunt acelea care se găsesc de către executorul judecătoresc la domiciliul, reşedinţa, sediul social sau punctul de lucru al debitorului, astfel cum aceste noţiuni sunt definite de dispoziţiile legale.

Această prezumţie are caracter relativ, putând fi răsturnată prin proba contrară, caz în care este necesar a fi prezentate documente justificative de natură a demonstra persoana care are calitatea de proprietar al acestora.

Legiuitorul impune cerinţa prezentării unui înscris cu dată certă pentru a proba că bunul aparţine unei alte persoane decât debitorul. Simpla afirmaţie a unui terţ că el este proprietarul unui bun nu este suficientă pentru a răsturna prezumţia legală şi nici prezentarea unui înscris care nu are dată certă, acestea putând determina doar menţiunea executorului judecătoresc despre drepturile pretinse în cuprinsul procesului-verbal de sechestru, bunurile fiind sechestrate. Prin urmare, pentru excluderea de la urmărire a unui bun mobil care se află în domiciliul, reşedinţa, sediul social sau punctul de lucru al debitorului, este necesar a se prezenta înscrisuri cu dată certă, înţelegându-se prin acestea înscrisuri autentice astfel cum sunt definite de prevederile art. 269 NCPC sau înscrisuri sub semnătură privată în sensul art. 272 coroborat cu art. 278 din acelaşi cod.

3. Sechestru asigurător anterior instituit. Dispoziţiile art. 731 alin. (3) instituie o procedură specială de urmat în cazul bunurilor mobile urmăribile asupra cărora s-a dispus sechestrul asigurător în condiţiile art. 951 NCPC. Ca şi în vechea reglementare [art. 411 alin. (4) CPC 1865], pentru această categorie de bunuri nu mai este necesară o nouă sechestrare, executorului judecătoresc incumbându-i însă o serie de obligaţii, respectiv de a verifica dacă bunurile respective se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate.

Cu alte cuvinte, executorul judecătoresc va trebui să se deplaseze la locurile unde se găsesc bunurile sechestrate asigurător şi să verifice dacă acestea mai există, precum şi starea lor materială, adică dacă şi-au păstrat valoarea economică ori au fost substituite ori degradate ( de exemplu, se înlocuieşte un obiect de artă cu unul fără valoare). Totodată, executorul are posibilitatea de a sechestra alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei.

Per a contrario, ori de câte ori nu există un sechestru asigurător anterior instituit, executorul judecătoresc va proceda la sechestrarea bunurilor mobile ale debitorului, moment de la care, potrivit dispoziţiilor art. 744 NCPC, acesta nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancţiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune.

4. Existenţa unui alt sechestru anterior. în ipoteza existenţei unui sechestru anterior, executorul judecătoresc va proceda conform dispoziţiilor art. 742 NCPC, în sensul că, după ce va lua o copie de pe procesul-verbal de înfiinţare anterioară a sechestrului, aflat în mâna debitorului, terţului deţinător sau al administratorului-sechestru ori la domiciliul sau sediul acestuia, va încheia un proces-verbal în care va arăta numele şi calitatea celui care a făcut urmărirea anterioară şi va declara aceleaşi bunuri sechestrate şi de el.

De asemenea, dispoziţiile art. 731 urmează a fi corelate şi cu prevederile legale referitoare la conexarea executărilor, iar astfel executarea sechestrului anterior instituit va fi conexată cu cea ulterioară referitoare la sechestrarea bunurilor mobile, după regulile prevăzute în cuprinsul art. 653 NCPC.
Răspunde