Art. 52 Noul Cod Penal Participaţia improprie Autorul şi participanţii

CAPITOLUL VI
Autorul şi participanţii

Art. 52

Participaţia improprie

(1) Săvârşirea nemijlocită, cu intenţie, de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală la care, din culpă sau fără vinovăţie, contribuie cu acte de executare o altă persoană se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.

(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie.

(3) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.

(4) Dispoziţiile art. 50 şi art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 52 Noul Cod Penal Participaţia improprie Autorul şi participanţii




# Pantis Beatrice 20-Iunie-2016
Art. 52 NCP oferă soluţia originală şi singulară a legii penale române, constând în participaţia improprie, art. 52 NCP preluând şi completând dispoziţiile art. 31 CP 1969, instituţie de drept penal apreciată ca devenită tradiţională în spaţiul juridic autohton „şi care s-a dovedit funcţională fără dificultăţi în practică, în detrimentul teoriei autorului mediat". Formula juridică a participaţiei improprii se întemeiază pe aceeaşi unitate de faptă prevăzută de legea penală, săvârşită de un număr de persoane superior aceluia necesar solicitat de lege, ca şi în cazul participaţiei proprii, reflectând însă caracterul eterogen al poziţiilor psihice ale persoanelor care o comit. Conţinutul normativ înfăţişează mai multe modalităţi, indicând coautoratul impropriu (prevedere explicită nouă), precum şi instigarea şi complicitatea improprii, reglementând condiţiile de existenţă şi regimul de sancţionare a acestora.

Modalitatea normativă a coautoratului impropriu dă conţinut prevederii din alin. (1), distingându-se două situaţii: varianta intenţie - culpă, respectiv varianta intenţie - lipsă de vinovăţie (apreciem că, în mod criticabil, legiuitorul nu s-a referit aici şi la o variantă care să includă explicit praeterintenţia ori modalitatea culpă -lipsă de vinovăţie). în prima dintre acestea se încadrează situaţia în care fapta prevăzută de legea penală săvârşită în mod nemijlocit prezintă caracter infracţional atât atunci când se comite cu intenţie, cât şi din culpă, angajând - în acest caz -separat răspunderea penală a coautorilor, în baza unor dispoziţii legale diferite (sistemul diversificării de pedeapsă), în raport de forma de vinovăţie dovedită pentru fiecare (spre exemplu, act de omucidere, reţinându-se încadrarea de omor, respectiv aceea de ucidere din culpă). în cea de-a doua variantă, fapta prevăzută de legea penală săvârşită constituie infracţiune intenţionată pentru un coautor, neconstituind infracţiune în raport de celălalt, întrucât s-a comis fără vinovăţie, atrăgând pentru coautorul infractor pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă cu intenţie; dacă se impune, faţă de coautorul făptuitor se va putea lua, eventual, o măsură de siguranţă. Menţionăm că participaţia improprie sub forma coautoratului a fost acceptată de o parte a doctrinei anterioare, fiind confirmată frecvent de unele soluţii din practică, spre exemplu, în condiţiile săvârşirii unei infracţiuni de către un infractor major, împreună cu un minor nerăspunzător penal.

Modalitatea normativă a instigării/complicitâţii improprii dă conţinut, în modalitatea intenţie - culpă, prevederii din alin. (2), atunci când intenţia caracterizează

poziţia psihică a participanţilor secundari, iar culpa pe aceea a autorului (coautorilor), în condiţiile faptei relevante penal atât în cazul incriminării potrivit intenţiei, cât şi culpei. în acest caz de participaţie improprie, răspunderea penală se realizează în baza unor dispoziţii legale diferite, instigatorul/complicele fiind pedepsiţi pentru infracţiunea intenţionată comisă, iar autorul/coautorii pentru o infracţiune din culpă (sistemul diversificării de pedeapsă).

Modalitatea normativă a instigării/complicitâţii improprii dă conţinut, în modalitatea intenţie - lipsă de vinovăţie, prevederii din alin. (3), intenţia caracterizând poziţia psihică a participanţilor secundari, iar autorul/coautorii acţionează fără vinovăţie. în acest caz, se angajează răspunderea penală a instigatorului/compli-celui, care se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune (sistemul parificării de pedeapsă), iar autorul/coautorii nu vor fi pedepsiţi, fiind exclus caracterul infracţional al faptei săvârşite (eventual, faţă de aceştia se pot lua măsuri de siguranţă).

Cu titlu de observaţii, se observă următoarele:

- atunci când în participaţie improprie, în varianta intenţie - culpă, lucrează un infractor minor (în orice calitate), sancţionarea acestuia urmează a se realiza prin recurgere la măsuri educative, în ciuda referirilor constante (doar) la pedepse din art. 52 NCP;

-în raport de ipotezele complicităţii improprii (art. 52 alin. (2) şi (3) NCP), este exclusă complicitatea prin promisiune [forma din art. 48 alin. (2) NCP);

- atunci când fapta este comisă nemijlocit din culpă (art. 52 alin. (1) teza I şi alin. (2) NCP), se are în vedere, în opinia majoritară, exclusiv forma culpei simple (fără prevedere), situaţie ce poate fi dezbătută;

-varianta de participaţie improprie reprezentată de situaţia comiterii nemijlocite a faptei fără vinovăţie [art. 52 alin. (1) teza a II-a şi alin. (3) NCP) s-ar putea reţine atât atunci când lipseşte direct vinovăţia, în accepţiunea de element subiectiv al conţinutului constitutiv al infracţiunii, precum şi atunci când lipsa vinovăţiei este implicit atrasă ca urmare a inexistenţei imputabilităţii (fiind prezentă o cauză de neimputabilitate).

Dispoziţiile relative la regimul circumstanţelor personale/reale, cât şi cauza de nepedepsire a împiedicării săvârşirii infracţiunii se aplică în mod corespunzător şi în cazul participaţiei improprii.

Reglementarea ar fi fost mai completă dacă legiuitorul ar fi acoperit expres şi situaţia participaţiei improprii în varianta intenţie - praeterintenţie [cu atât mai mult cu cât există prevederea din art. 16 alin. (5) NCP], acum asimilată forţat modalităţii intenţie - culpă.
Răspunde
 
# Dana Toma 29-Noiembrie-2015
Având în vedere reglementarea expresă a coautoratului, legiuitorul a introdus alin. (1), care reglementează participaţia improprie dacă două persoane săvârşesc nemijlocit acte de executare ale aceleiaşi infracţiuni. în lipsa unui text expres, sub imperiul C. pen. 1969 practica judecătorească asimila această ipoteză cu acţiunile de înlesnire sau de ajutare
Răspunde
 
# defara 03-Februarie-2014
Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 31: „Participaţia improprie. (1) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie. (2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune. (3) Dispoziţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător”.
Răspunde