Daune materiale solicitate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 Despăgubiri, penalităţi

Despăgubirile materiale solicitate în temeiul Legii nr. 221/2009 pot fi acordate pentru bunurile confiscate ca urmare a măsurii administrative şi nu pentru beneficiul nerealizat. Art. 5 lit. b din lege prevede că persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

Decizia civilă nr. 485/R/02.10. 2012 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată la nr. 4424/91/2010* pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantul V.T. a chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat de M.F.P. solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi materiale, ca urmare a măsurii administrative ce s-a luat împotriva sa şi a familiei sale.

La data de 20.11.2011 reclamantul a precizat acţiunea în ceea ce priveşte despăgubirile pentru daune materiale solicitate, arătând că acestea reprezintă contravaloarea producţiei agricole ce s-ar fi putut obţine de pe suprafaţa de 5 ha teren, contravaloarea a 200 de păsări rămase în gospodăria proprietatea familiei sale, a unei case de locuit, compuse dintr-o cameră, bucătărie şi verandă, a unui grajd, a unei magazii, a unui hambar şi a unei fântâni aflate pe terenul aferent casei de locuit.

În motivare a arătat că familia sa provine din Basarabia, de unde s-a refugiat din cauza regimului stalinist, stabilindu-se în S.M., judeţul Timiş.

În anul 1951 atât reclamantul, cât şi familia sa, compusă din părinţi şi trei copii, a fost deportată în baza Deciziei MAI nr.200/28.07.1951.

A arătat că familia sa şi el însuşi au suferit privaţiuni fizice şi psihice, fiind supuşi unui regim de exterminare.

Prin sentinţa civilă nr.182/10.02.2011 a Tribunalului Vrancea s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.

Prin Decizia civilă nr.91/R/5.03.2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul declarat de reclamant, s-a casat sentinţa numai în ceea ce priveşte despăgubirile pentru daune materiale şi s-a trimis cauza în rejudecare la aceeaşi instanţă, întrucât nu s-a intrat în cercetarea fondului pricinii, prin neanalizarea capătului de cerere privind acordarea de daune materiale din perspectiva art.5 lit. b din Legea nr.221/2009, care nu distinge în ceea ce priveşte bunurile ce pot fi restituite.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea nr.4424/91/2010*.

Prin sentinţa civilă nr.324 din 26 aprilie 2012 Tribunalul Vrancea a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru daune materiale formulat de reclamantul V.T. în temeiul Legii nr. 221/2009.

S-a reţinut în motivarea sentinţei că nu s-a făcut dovada confiscării bunurilor, simpla pierdere a acestora neputând fi interpretată ca o confiscare care să atragă incidenţa art.5 alin.1 lit. „b” din Legea nr. 221/2009.

Nu se pot acorda despăgubiri pentru beneficiul nerealizat astfel cum a solicitat petentul pentru contravaloarea recoltelor de care nu a putut beneficia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul V.T. criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:

- cu privire la daunele morale instanţa de fond nu s-a pronunţat în al doilea ciclu procesual.

- cu privire la daunele materiale în mod eronat instanţa de fond apreciază că nu s-a făcut dovada acestora deşi au fost audiaţi martori şi s-a depus un raport de expertiză extrajudiciară.

Prin întâmpinare, Statul Român prin M.F.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi judicios motivată.

Prin decizia civilă nr. 485/R/02.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, reţinându-se următoarele:

În legătură cu daunele morale solicitate prin decizia civilă nr. 91/R din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, irevocabilă, s-a stabilit că reclamantul nu poate beneficia de acestea având în vedere decizia nr. 12 din 19.09.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că urmarea deciziilor Curţii Constituţionale nr.1358/2010 şi 1360/2010 dispoziţiile art.5 alin.1 lit.”a” teza I din Legea nr.2217/2009 şi-au încetat efectele şi nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluţionate definitiv la data publicării deciziilor de contencios constituţional în Monitorul Oficial.

Prin urmare, instanţa de fond nu trebuie să se mai pronunţe din nou asupra daunelor morale solicitate de reclamant întrucât prin decizia civilă nr.91/R din 5 martie 2012 a Curţii de Apel Galaţi s-a casat sentinţa civilă nr.182 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Galaţi numai în ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele materiale şi s-a trimis cauza spre rejudecare pentru acest capăt de cerere.

În ceea ce priveşte daunele materiale în mod corect a reţinut instanţa de fond că în interpretarea dispoziţiilor art.5 lit.”b” din Legea nr. 221/2009 persoanele îndreptăţite au dreptul la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

În speţă, ca urmare a măsurii administrative a dislocării familiei din localitatea S.M. jud. Timiş în comuna M. jud. Brăila în baza deciziei MAI nr.200/28 iulie 1951, nu s-au prezentat de către reclamant dovezi cu privire la existenţa unui proces verbal de confiscare a unor bunuri ca efect al acestei măsuri.

Expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de expert V.G. şi depusă de reclamant în dovedirea pretenţiilor sale estimează că din cultivarea suprafeţei de 5 ha teren arabil s-ar fi realizat un venit net anual de 57.400 lei iar din valorificarea animalelor de muncă, de producţie şi a utilajelor agricole un venit de 37.800 lei.

Această expertiză nu poate fi luată în considerare întrucât nu s-a făcut dovada confiscării suprafeţei de teren respective şi a animalelor de producţie odată cu măsura administrativă respectivă cerinţă impusă de dispoziţiile art.5 pct.1 litera „ b” din Legea nr. 221/2009. Despăgubirile materiale pot fi acordate pentru bunurile confiscate ca urmare a măsurii administrative şi nu pentru beneficiul nerealizat cum se concluzionează în expertiza tehnică menţionată.

Pentru aceste considerente în conformitate cu dispoziţiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Daune materiale solicitate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 Despăgubiri, penalităţi

Comentarii despre Daune materiale solicitate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 Despăgubiri, penalităţi