Schimbarea temeiului juridic al cererii. Judecarea cauzei In limitele învestirii

- Cod civil: art. 1860, art. 1895, art. 1896

- Legea nr. 18/1991: art. 23

Prin modificarea de acţiune s-a înlocuit temeiul juridic iniţial (art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată) cu cel ulterior invocat (uzucapiune şi joncţiunea posesiilor - art. 1860, 1895 şi urm. C. civ.), astfel că de la data depunerii cererii de modificare -

29.01.2009 - temeiul juridic iniţial se consideră că nu mai subzistă, fiind înlocuit cu noul temei juridic invocat, în raport de care se impune a se analiza acţiunea formulată.

(Secţia civilă, decizia nr. 334/R din 7 octombrie 2009, nepublicată)

Prin sentinţa civilă nr. 4115/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa la data de 2 iulie 2009 în dosarul nr. 2981/190/2008 s-a admis, în parte, acţiunea civilă precizată şi extinsă, formulată de reclamanţii I.T. şi I.G. împotriva pârâţilor K.L.M., K.N., Municipiul Bistriţa, prin primar, R.M., B.l. şi B.M. şi în consecinţă: s-a constatat că pârâta R.M. a dobândit dreptul de proprietate, în baza dispoziţiilor art. 23 din Legea fondului funciar, asupra suprafeţei de 667 mp din terenul înscris în CF 162 Viişoara, nr. top. 2608/2/2, 2609/2/2 - aferentă casei de locuit şi anexelor gospodăreşti situate în Bistriţa, cartier Viişoara, nr. 147; s-a dispus validarea convenţiei de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiată la data de 14.11.1997, prin care pârâta R.M. a promis vânzarea către reclamanţi a terenului mai sus menţionat; s-a dispus ca sentinţa să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare; ieşirea din indiviziune a reclamanţilor faţă de pârâţii K.N. şi K.L.M cu privire la Imobilele construcţii şi teren de 250 mp din CF 955 Viişoara, nr. top. 50, 2610, prin formarea de două unităţi locative distincte împreună cu o suprafaţă de câte 125 mp. teren, atribuirea lor în favoarea părţilor şi întabularea în CF a dreptului de proprietate, inclusiv asupra terenului de 667 mp, cu titlu de cumpărare, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul P.I., act ce face parte integrantă din sentinţă.

A fost respins capătul de cerere referitor la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 667 mp, ca fiind neîntemeiat.

împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Municipiul Bistriţa.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum şi din oficiu, tribunalul constată că recursul declarat în cauză este fondat, prima instanţă pronunţând o hotărâre nelegală pentru considerentele care urmează a fi relevate.

în ceea ce priveşte excepţia invocată, aceea a lipsei calităţii procesuale active a recurentului, a cărei analiză primează pronunţării unei soluţii pe fondul cauzei, tribunalul urmează a o respinge ca neîntemeiată, întrucât dreptul de a ataca o hotărâre este recunoscut părţilor, adică tuturor persoanelor care au figurat în cadrul litigiului dedus judecăţii primei instanţe şi care justifică un interes.

Recurentul a avut calitatea de parte în cauză, chemarea sa în judecată fiind solicitată chiar de reclamanţi.

întrucât acţiunea pornită împotriva sa s-a admis, recurentul este parte căzută în pretenţii, astfel că justifică interes în promovarea căii de atac.

Motivul invocat de intimaţi în susţinerea excepţiei, acela că recurentul nu are vreun titlu de proprietate asupra terenului, nu poate fi reţinut pentru admiterea excepţiei, întrucât recurentul a fost chemat în judecată chiar de reclamanţi, a fost parte în proces pe tot parcursul judecării cauzei, acţiunea s-a admis în contradictoriu cu pârâtul recurent, astfel că în calitate de parte căzută în pretenţii justifică legitimare activă în promovarea căii de atac, indiferent de existenţa sau inexistenţa titlului în baza căruia deţine terenul în litigiu, care poate constitui eventual motiv al analizei caracterului fondat sau nefondat al recursului declarat.

Teza calităţii recurentului de reprezentant al proprietarilor tabulari, susţinută pentru prima dată în recurs, nu poate fi reţinută de instanţă, întrucât, pe de o parte, din cuprinsul acţiunii introductive rezultă că recurentul a fost chemat în judecată în nume propriu, astfel că în recurs nu poate fi schimbată calitatea sa, iar pe de altă parte, nu există nicio reglementare legală care să justifice calitatea recurentului de reprezentant al proprietarilor tabulari.

în ceea ce priveşte fondul cauzei, se constată că iniţial reclamanţii au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bistriţa constatarea dobândirii de către pârâta R.M.

a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă reală măsurată de 667 m.p. înscris în cartea funciară nr. (...) Viişoara în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2009 reclamanţii, prin apărător ales, au depus la dosar un script intitulat „precizare de acţiune” prin care au arătat că înţeleg să renunţe la judecată faţă de pârâtul Municipiul Bistriţa şi au solicitat să se constate dobândirea de către pârâta R.M. a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 667 m.p. prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor.

Cu ocazia cuvântului la fondul cauzei, apărătorul ales al reclamanţilor a solicitat admiterea acţiunii modificate şi precizate.

Se poate constata aşadar cu uşurinţă că prin depunerea actului intitulat „precizare de acţiune”, reclamanţii au înţeles să schimbe temeiul acţiunii, respectiv cauza.

„Precizarea de acţiune” formulată de reclamanţi la data de 29.01.2009 reprezintă o veritabilă modificare de acţiune, care în lipsa vreunei opoziţii din partea pârâţilor, în favoarea căruia sunt statornicite dispoziţiile art. 132 C. pr. civ., se soluţionează odată cu fondul cauzei.

însă, odată ce temeiul juridic al acţiunii promovate de reclamanţi a fost modificat, instanţa de fond are obligaţia de a soluţiona cauza în raport de noul temei juridic invocat.

Modificarea acţiunii în privinţa temeiului juridic nu reprezintă altceva decât schimbarea unui element esenţial al cererii de chemare în judecată şi anume: temeiul juridic al cererii.

Practic prin modificarea de acţiune s-a înlocuit temeiul juridic iniţial (art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată) cu cel ulterior invocat (uzucapiune şi joncţiunea posesiilor - art. 1860, 1895 şi urm. C. civ.), astfel că de la data depunerii cererii de modificare -

29.01.2009 - temeiul juridic iniţial se consideră că nu mai subzistă, fiind înlocuit cu noul temei juridic Invocat, în raport de care se impune a se analiza acţiunea formulată.

Sub acest aspect nu se poate reţine apărarea intimaţilor, formulată în recurs, în sensul că în principal s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate în baza legii - art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată şi numai în subsidiar s-a solicitat constatarea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor.

Dacă ar fi fost vorba de invocarea a două temeiuri juridice diferite, în acelaşi timp (în principal şi în subsidiar), o asemenea cerere trebuia formulată expres, în sensul indicării unui petit principal şi a unuia subsidiar.

Formularea cuprinsă în „precizarea de acţiune" în sensul că „înţelegem să ne precizăm petitul 1 al acţiunii în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate (...) prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor” este clară, neechivocă, exprimând fără niciun dubiu intenţia de modificare a temeiului juridic al acţiunii introductive.

O asemenea intenţie rezultă fără echivoc şi din faptul că prin „precizarea de acţiune” se învederează dorinţa reclamanţilor de a renunţa la judecată faţă de pârâtul Municipiul Bistriţa, chemat în judecată iniţial, pe considerentul că terenul se află la dispoziţia sa, precum şi din faptul că s-a solicitat la fondul cauzei „admiterea acţiunii modificate şi precizate”.

în aceste condiţii în care reclamanţii şi-au modificat acţiunea, înţelegând să schimbe temeiul său juridic, instanţa nu putea constata dobândirea dreptului de proprietate în baza unui alt temei juridic, ea trebuind să soluţioneze cauza numai în limitele învestirii sale prin acţiunea modificată.

în mod corect, raportat la probatoriul testimonial administrat, la faptul că terenul intră sub incidenţa legii fondului funciar, astfel că posesia intimatei R.M. nu s-a

exercitat sub nume de proprietar, instanţa de fond a respins cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune şi joncţiunea posesiilor.

în aceste condiţii, în care pârâta R.M. nu are vreun titlu de proprietate asupra terenului de 667 m.p. nu se poate dispune validarea convenţiei de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiată la 14.11.997, având ca obiect acest teren şi nici pronunţa o sentinţă care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Totodată, întrucât reclamanţii nu au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 667 m.p. (deoarece contractul sub semnătură privată nu poate fi validat datorită lipsei calităţii de vânzător a pârâtei R.M.), nu se poate dispune nici sistarea stării de indiviziune cu privire la acest imobil şi înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor.

Reţinându-se doar calitatea reclamanţilor şi pârâţilor K. de coproprietari asupra construcţiilor şl terenului de 250 m.p. din CF (...) Vilşoara, nu se poate dispune decât sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilele construcţii şi teren de 250 m.p. prin formarea a 2 unităţi locative distincte împreună cu o suprafaţă de 125 m.p., atribuirea în favoarea părţilor şi întabularea în CF cu titlu de cumpărare conform raportului de expertiză întocmit de expertul P.I., parte integrantă din hotărâre, cu corectura că terenul de 667 m.p. rămâne înscris pe vechii proprietari de CF.

întrucât renunţarea la judecată este un act cu caracter personal, astfel că actul de dispoziţie trebuie să provină de la reclamant sau de la mandatarul cu procură specială în acest sens, în lipsa unui mandat expres de renunţare, instanţa nu poate lua act de renunţarea la judecată solicitată de apărătorul ales al reclamanţilor (de această manifestare de voinţă exprimată s-a ţinut însă seama la caracterizarea intenţiei reclamanţilor de modificare a temeiului juridic al acţiunii iniţiale).

însă, dat fiind faptul că prin modificarea de acţiune împotriva pârâtului recurent nu s-au formulat pretenţii, acţiunea îndreptată împotriva sa este neîntemeiată, impunându-se a fi respinsă ca atare.

în baza considerentelor exprimate şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 132 C. pr. civ., art. 316 raportat la art. 283 C. pr. civ., reţinându-se că recursul poate fi declarat de persoana care a fost parte la judecata în primă instanţă şi a căzut în pretenţii, că judecata trebuie circumscrisă acţiunii modificate, tribunalul va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentului, va admite recursul declarat, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că va respinge acţiunea formulată şi precizată ulterior de reclamanţi împotriva Municipiului Bistriţa; va înlătura dispoziţia de constatare a dobândirii de pârâta R.M. a dreptului de proprietate în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991 asupra suprafeţei de 667 m.p.; va respinge ca neîntemeiate cererile de validare a convenţiei de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 14.11.1997 având ca obiect terenul de 667 m.p., de pronunţare a unei sentinţe care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, de sistare a stării de indiviziune cu privire la terenul de 667 m.p. şi înscriere a dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea reclamanţilor

Se va menţine dispoziţia de sistare a stării de indiviziune cu privire la imobilele construcţii şi teren de 250 m.p. prin formarea a 2 unităţi locative distincte împreună cu o suprafaţă de 125 m.p., formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii K.L.M., K.N.. B l. şi B.M., de atribuire în favoarea părţilor şi de întabulare în CF cu titlu de cumpărare conform raportului de expertiză întocmit de expertul P.I., parte integrantă din hotărâre, cu corectura că terenul de 667 m.p. rămâne înscris pe vechii proprietari de CF. precum şi dispoziţia de respingere a cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului de 667 m.p. {judecător Frenţiu Gabriela Cristina).

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Schimbarea temeiului juridic al cererii. Judecarea cauzei In limitele învestirii

Comentarii despre Schimbarea temeiului juridic al cererii. Judecarea cauzei In limitele învestirii