Contestaţie la executare. Cheltuieli de executare Contestaţie în anulare

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei la data de 25.11.2011, contestatorul X, în contradictoriu cu intimatii Y a formulat contestatie la executare prin care a solicitat suspendarea executarii silite a procesului-verbal încheiat în dosarul de executare nr.…….. întocmit la data de 11.11.2011 de catre Biroul Executori Judecatoresc ………; exonerarea de plata cheltuielilor de executare ori în subsidiar micsorarea cuantumului acestora, întrucât sunt nejustificat de mari.

Conform art.371 indice 1 alin.1 Cod procedura civila, obligatia stabilita prin hotarârea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunavoie, iar alin.2 dispune ca în cazul în care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, daca legea nu prevede altfel.

De asemenea, creditorul s-a adresat direct organului de executare, fara ca în prealabil sa se adreseze debitorului cu o cerere.

In situatia în care acesta din urma ar fi refuzat punerea in executare a obligatiei stabilite prin titlu, era îndreptatit a se adresa instantei de judecata pentru valorificarea drepturilor sale.

Potrivit art.1 din O.G. nr.22/2002 modificata prin Legea nr. 110/08.05.2007, creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadreaza obligatia de plata respectiva, art.2 din acelasi act normativ stabilind ca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua clin cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligatia de plata.

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata, comunicata de organul de executare, la cererea creditorului.

Astfel, organul de executare nu ne-a somat ci a pornit executarea silita. Acesta a încheiat procesul-verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somatiei si trecerii celor 6 luni astfel cum prevede legea.

Art.3 din O.G. nr.22/2002 republicata dispune ca in cazul m care institutiile publice nu-si îndeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut de art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila.

Raportat la cele mentionate mai sus si la prevederile Legii nr. 188/200 si ale O.M.J. nr.2550/2006, onorariul stabilit de executor este cel pentru notificarea si comunicarea actelor de procedura si nu cel stabilit prin raportare la creanta cu privire la care se formuleaza cererea de executare.

Cheltuielile de executare stabilite prin procesul-verbal sunt foarte mari, exagerate chiar daca se are in vedere inclusiv un onorariu nejustificat de avocat in cuantum de 3300 lei.

Cheltuielile de executare silita sunt evidentiate în anexa Hotarârii nr. 2/17.02.2007 privind statutul Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, în cazul notificarii si comunicarii actelor de procedura sunt între 20-400 lei, iar executorul judecatoresc modifica cheltuielile fara sa precizeze modalitatea ele calcul.

Onorariul avocatului este disproportional si tendentios, exagerat de mare câta vreme potrivit Deciziei nr.3564 a Consiliului Uniunii Barourilor din România care a intrat în vigoare la data de 26 martie 1999, se precizeaza exact onorariile minimale pentru serviciile prestate de catre avocatii.

Considera ca aceasta decizie se gaseste la fiecare barou. De asemenea, fiecare barou la rândul sau, trebuia sa comunice câte un exemplar de pe decizie tuturor cabinetelor de avocatura din raza lor teritoriala.

Mai mult, contestatorul a solicitat sa se aiba în vedere art.132 din Statutul profesiei de avocat., în care sunt prevazute criteriile pentru stabilirea onorariului unui avocat.

a)timpul si volumul de munca solicitata pentru executarea mandatului primit sau activitatii solicitate de client;

b)natura, noutatea si dificultatea cazului:

c)importanta intereselor în cauza:

d)împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client îl împiedica pe avocat sa accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta împrejurare poate fi constatata de client fara investigatii suplimentare;

e)notorietatea, titlurile, vechimea în munca, experienta, reputatia si specializarea avocatului;

f)conlucrarea cu experti sau alti specialisti impusa de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului;

g)avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat;

h)situatia financiara a clientului;

i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurarile cauzei sa actioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Contestatorul a solicitat sa se aiba în vedere faptul ca cheltuielile de executare nu pot fi încadrate în prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Nu poate fi de acord cu plata acestor sume de bani, întrucât potrivit art. 1 din OG 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titlurile executorii astfel cum a fost modificata prin Legea 110/2007 „creantele stabilite prin titluri executorii în sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora.

Prin urmare, nu este nici etic, nici moral si nici legal obligarea sa la plata unor creante nejustificate, din banii publici.

In consecinta, contestatorul a solicitat anularea procesul-verbal privind cheltuielile de executare deoarece este întocmit anterior somatiei si cu nerespectarea termenului de 6 luni de la data la care creditorul este înstiintat de obligatia de plata.

In situatia respingerii contestatiei la executare, a solicitat aplicarea Ordinului Ministerului Justitiei nr.2550/2006 urmând sa se aiba in vedere stabilirea unui onorariu de executor mai mic, în raport si de suma prevazuta în titlu si munca depusa de executor si raport la suma datorata.

Având in vedere cele aratate, contestatorul a solicitat admiterea contestatiei la executare si în consecinta sa se dispuna anularea executarii pornite împotriva acestuia.

De asemenea, apreciaza ca este scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997, care stipuleaza ca sunt scutite de plata taxelor de timbru actiunile si cererile introduse de institutiile publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, daca au ca obiect venituri publice, iar în notiunea de "venituri publice" se includ, conform art. 26 alin. 3 din Ordinul nr. 760/22.04.1999. veniturile bugetelor locale, cu cheltuieli de judecata.

In drept, cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 399 si urm. C.Pr. Civila.

În dovedirea cererii, contestatorul a depus în copie urmatoarele înscrisuri: somatie de plata nr…… si dovada comunicarii acesteia, proces verbal încheiat la data de 11.11.2011, decizia nr.3342/11.04.2011 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, decizia civila nr………… pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV a Civila, sentinta civila nr……… pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III a Civila, adresa de înfiintare a popririi nr………..

La data de 16.02.2012, prin compartimentul registratura, intimatul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestatiei.

Contestatia privind suspendarea executarii este lipsita de obiect. În acest sens, intimatul a invocat lipsa obiectului contestatiei întrucât obligatia de plata a sumei debit a fost executata de buna voie. Conform procesului verbal de distributie a sumelor debit, intimatul - creditor a intrat în proprietatea cheltuielilor efectuate, astfel ca suspendarea executarii nu-si mai are rostul atât în ce priveste cheltuielile efective ale acestuia cât si în ce priveste pe cele prevazute de executorul judecatoresc.

In atare situatie, suspendarea executarii asa cum este formulata, trebuie respinsa fiind lipsita de obiect.

Contestatia privind cuantumul cheltuielilor de judecata si executare este nelegala, existând autoritate de lucru judecat, respectiv lipsita de obiect si de interes.

Cu privire la nelegalitate, intimatul a învederat ca cheltuielile de judecata au fost stabilite de instantele de judecata, hotarâri intrate în puterea lucrului judecat. Din acest punct de vedere, cheltuielile fixate nu mai pot fi modificate.

Conform dispozitivului titlului executoriu, debitorul este de drept pus în întârziere, astfel ca avea obligatia legala dar si morala de a executa fara somatie obligatiile impuse de titlul emis si investit.

Intimatul a mentionat ca debitorul cunostea de obligatia de executare de la instanta de fond, dosarul parcurgând faza de fond, apel si recurs la ICCJ. De la judecata fondului - 30 .10. 2009 pâna la judecata recursului 11.04.2011, au trecut peste 2 ani de zile, timp în care debitorul avea obligatia sa îndeplineasca sarcinile impuse, cu toate ca stia foarte bine ca recursul este neîntemeiat dar si nesuspensiv de exercitare. Deci recursul a fost introdus în scop de sicana dar si de temporizare a executarii obligatiilor.

Dupa judecata recursului, pâna la redactarea si investirea hotarârilor judecatoresti, au mai trecut înca 6 luni de zile, timp în care debitorul a stat pasiv, intimatului i s-au creat prejudicii rezultate atât din faptul ca nu i s-au achitat cheltuielile de judecata cât si din faptul ca obligatia de a face de emitere a unei noi decizii foarte importanta pentru ocrotirea dreptul sau de proprietate, nu a fost îndeplinita, desi trebuia sa emita decizia.

Rezulta o culpabilitate grava în sarcina debitorului. Trecerea timpului rezonabil constituie o nelegalitate dar si o imoralitate dupa cum constituie o neglijenta de serviciu.

Culpabilitatea lui nu poate fi surmontata dupa cum nu poate crea alte prejudicii pentru dreptul intimatului, dar creeaza sigur o dauna debitorului neglijent. Nelegalitatea si imoralitatea contestatiei sunt evidente.

Introducerea executarii silite a fost generata de faptul evitarii unui alt prejudiciu pentru intimat. Cu toate acestea, debitorul a continuat si continua în culpa sa.

În ceea ce priveste lipsa de obiect si de interes legitim, a aratat ca executarea asupra cheltuielilor este definitiva pentru lipsa chemarii în judecata a tertului poprit si pentru ca executarea s-a efectuat dupa cele 15 zile prevazute de art. 456 Cod procedura civila. Temeiul contestatiei este propria turpitudine, motiv pentru care aceasta este inadmisibila.

Contestatia pe aspectul cheltuielilor de executare este lipsita de obiect, câta vreme datoria rezultata din executare a fost executata.

Lipsa de interes legitim. Este cunoscut ca interesul partii în cadrul unei actiuni judecatoresti trebuie sa fie legitim. Cum debitorul nu a executat de buna voie datoria sa, desi art. 3711 Cod procedura civila impune executarea de buna voie, deci fara somatie si fara alte puneri în întârziere, debitorul nu mai are un interes legitim de a contesta executarea fortata, pentru ca cheltuielile ocazionate au fost generate de pasivitatea si culpa sa.

Este de observat ca titlul executoriu este complex, adica el nu priveste doar cheltuielile de judecata, cum gresit lasa impresia contestatorul ci priveste o obligatie complexa, de emitere a unei noi decizii. Pâna în prezent, debitorul, în scop fraudulos dar si pentru depasirea termenului rezonabil legal impus, nu a emis decizia desi a mai trecut înca un an de la recurs. Culpa debitorului este fara îndoiala grava si aducatoare de daune intimatului. Deci, cheltuielile de executare sunt nu numai pentru cheltuielile de judecata dar si pentru obligatia principala de emitere a deciziei. Cum aceasta obligatie principala presupune alte cheltuieli separate, înseamna ca ele trebuie sa reflecte obiectul obligatiei de executat. Cum obligatia de a emite decizie completatoare se refera la o suma de cca. 17….. EURO, astfel ca cheltuielile de executare au fost stabilite sub cuantumul legal si normal.

Textele de lege indicate de contestator nu au aplicabilitate în cauza câta vreme situatia de fapt si drept sunt mentionate de contestator incomplet, trunchiat si fals.

De fapt, debitorul crede ca contractele lui cu alte persoane se pot ridica la mii si milioane de EURO, fara o justificare legala, dar când este sa plateasca o suma derizorie, datorita propriei sale vinovatii, introduce contestatie de dragul contestatiei si pentru a aglomera instantele de judecata.

Considera intimatul ca actiunea contestatorului este lipsita de interes legitim, câta vreme obligatia sa nu si-a executat-o, a facut tot ce a putut sa amâne rezolvarea situatiei, trecând în derizoriu atât hotarârile de judecata cât si titlul executoriu însasi.

Culpa sa, depasirea dubla a timpului rezonabil si trecerea în derizoriu a hotarârilor judecatoresti nu pot crea un interes legitim debitorului.

Faptul ca plata cheltuielilor de executare s-a realizat, înseamna ca debitorul a fost de acord cu executarea, astfel ca orice contestatie ulterioara trebuie privita ca inexistenta.

Ca a fost de acord cu executarea, înainte de trecerea celor 6 luni de care face vorbire (desi acest termen de 6 luni este neconstitutional), rezulta din faptul platii dar si de faptul ca contestatia nu a fost introdusa în contradictoriu cu tertul poprit. Lipsa introducerii tertului poprit este observata sub sanctiunea nulitatii introducerii contestatiei pentru ca priveste una din partile implicat în executare conform art. 453, 454 si art. 456 cod proc. civ. Conform acestui ultim text de lege, suma poprita se elibereaza dupa trecerea unui timp de 15 zile. Cum acest timp a fost depasit, înseamna ca contestatia pe lânga nelegalitatea ei nu are nici obiect si nici interes legitim. Executarea asupra cheltuielilor dupa epuizarea celor 15 zile, devine legalmente definitiva.

In plus, contestatorul urmareste sa-si ocroteasca un drept invocând propria sa turpitudine, ceea ce este inadmisibil.

In drept, au fost invocate disp. art. 115 si urm. Cod proc. civ., art. 1381 si 1385 cod civ.

La data de 27.02.2012, BEJ ……. a comunicat copia dosarului de executare ……….

La termenul de judecata din 05.03.2012 instanta a încuviintat pentru ambele parti proba cu înscrisuri.

La acelasi termen de judecata a respins exceptiile tardivitatii si lipsei interesului legitim, cu motivarea din practicaua hotarârii.

Analizând probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarele:

La data de 30.08.2011 intimatul Y a formulat cerere de executare silita împotriva debitorului contestator în baza titlurilor executorii decizia nr………. pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, decizia civila nr……… pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV a Civila, sentinta civila nr……… pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a III a Civila prin care debitorul a fost obligat la plata catre intimat a sumei de 7300 lei cheltuieli de judecata si obligat sa emita dispozitie privind acordarea de despagubiri intimatului pentru terenul în suprafata de 300 mp situat în Bucuresti, …….

La data de ……. a fost încuviintata de Judecatoria Sectorului 6 executarea silita-fila 51 dosar.

La data de …….. a fost întocmita debitorului somatia întocmita conform art.387 Cod procedura civila, comunicata la 14.11.2011-fila 52,58 dosar.

La data de ……. s-a întocmit procesul verbal privind cheltuielile de executare silita, respectiv onorariu executor de 4625 lei din care 3720 lei pentru obligatia de a face si 905 lei pentru recuperarea creantei, 3300 lei onorariu de avocat si 148,8 lei cheltuili de executare prev.de Statutul UNEJ.

Instanta retine ca apararile contestatoarei privind faptul ca intimatul nu s-a adresat cu o cerere prin care sa solicite punerea în executare voluntara a titlului executoriu sunt neîntemeiate, întrucât debitorul era tinut sa execute hotarârile definitive si irevocabile si fara o cerere expresa din partea intimatului, având în vedere obligatia stabilita în sarcina sa prin titlul executoriu.

În ceea ce priveste întocmirea procesului verbal de cheltuieli de executare anterior întocmirii somatiei si trecerii unui termen de 6 luni conform O.G. nr. 22/2002, instanta retine ca asemenea împrejurare nu poate constitui temei al anularii executarii silite.

Cum culpa în neexecutarea voluntara a obligatiei apartine contestatorului, acesta datoreaza si cheltuielile de executare conform art.371 ind.7 alin.2 Cod procedura civila, procesul verbal privind cheltuielile de executare fiind titlu executoriu conform art. 371 ind.7 alin.4 Cod procedura civila.

Instanta retine ca institutiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalitatii si de executa de bunavoie hotarârile judecatoresti de condamnare a lor, termenul rezonabil prevazuta de art. 6 fiind aplicabil si faza executarii. Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta împotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie. Cu alte cuvinte, refuzul autoritarilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I. Din aceleasi considerente institutia publica nu poate refuza nici executarea procesului verbal de cheltuieli de executare caruia legea îi confera caracter de titlu executoriu, fiind o obligatie disproportionata în sarcina creditorului sa porneasca o noua executare silita si sa astepte 6 luni pentru a recupera sumele aferente executarii silite, cât timp este evidenta culpa debitoarei în executarea voluntara a obligatiei.

Cu privire la apararile referitoare la cuantumul cheltuielilor de executare, instanta le apreciaza în parte justificate, dupa cu urmeaza:

Onorariul de executor stabilit la valoarea creantei de 7300 lei, respectiv 905 lei (TVA inclus) este stabilit în conformitate cu art.39 lit. a din Legea 188/2000 care prevede ca pentru creantele în valoare de pâna la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creantei ce face obiectul executarii silite, în speta de fata la valoarea debitului, onorariul stabilit respectând plafonul maximal, la care s-a adaugat TVA.

În ceea ce priveste onorariul de executor de 3720 lei pentru executarea obligatiei de a face acesta este nejustificat si ilegal stabilit.

Legea 188/2000 si Ordinul 2550/2006 privind onorariile minimale si maximale nu prevad onorariul pentru activitatea prestata privind executarea obligatiilor de a face, prin urmare, onorariul maxim care poate fi stabilit de executor este cel de la pct.10 „ orice alte actiuni sau operatiuni date prin lege”, respectiv de 200 lei la care se adauga TVA , în total onorariul maximal fiind de 248 lei. Executorul nu a justificat modul în care a stabilit valoarea onorariului la 3720 lei pentru executarea obligatiei de a face.

În opinia instantei, cât timp nu se prevede expres de lege cuantumul onorariului pentru aceasta activitate nu se poate percepe decât onorariul de la pct.10 din Ordinul 2550/2006, cu atât mai mult cu cât, activitatea executorului în cazul executarii silite a obligatiilor de a face sau a nu face nu se rezuma decât la obtinerea încuviintarii silite, emiterea somatiei si comunicarea acesteia, restul procedurii din Sectiunea a IV a Cod procedura civila neimplicând participarea executorului judecatoresc.

Astfel fiind, instanta va reduce cuantumul onorariul de executor la valoarea de 1153 lei (TVA inclus), din care 248 lei onorariul pentru executarea obligatiei de a face si 905 lei pentru executarea creantei.

De asemenea, instanta retine ca desi onorariul de avocat este cheltuiala ocazionata de efectuarea executarii silite, fiind datorat de debitor în baza acelorasi dispozitii ale art.371 ind.7 alin.2 Cod procedura civila si art.37 alin.5 din Legea 188/2000, totusi se impune a se cenzura cuantumul acestuia.

Curtea Constitutionala (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicata în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) a constatat ca dreptul partilor de a fi asistate de un avocat ales presupune în mod necesar angajarea acestuia pe calea unei conventii, cu plata unui onorariu stabilit de comun acord. Curtea, acceptând un asemenea rationament, a aratat ca nimic nu interzice, în absenta unei prevederi constitutionale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse.

A mai aratat Curtea ca o asemenea prerogativa este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut în pretentii, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert în raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta însusirii sale de instanta prin hotarârea judecatoreasca prin al carei efect creata dobândeste caracter cert, lichid si exigibil.

În sensul celor aratate, a mai adaugat Curtea Constitutionala, este si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor de rambursare a cheltuielilor de judecata, în care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai în masura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real facute, în limita unui cuantum rezonabil.

Ori, în conditiile în care onorariul executorului a fost stabilit de instanta la valoarea de 1153 lei, instanta nu poate considera ca volumul de munca al avocatului ar putea depasi pe cel al executorului judecatoresc.

De asemenea, instanta retine ca nu s-au facut nici un fel de dovezi privind munca prestata de avocat , astfel ca va reduce si cuantumul onorariului avocatului la valoarea de 1153 lei.

Cât priveste cheltuielile în suma fixa de 148,8 lei, acestea respecta prevederile Hot.19/2010 si ale Legii 146/1997, fiind stabilite în cuantumul prevazut de actele normative mentionate.

Cu privire la apararile intimatului, instanta retine urmatoarele:

Criticile contestatorului au vizat cheltuielile aferente executarii silite, iar nu cheltuielile de judecata din titlurile executorii, cum gresit apreciaza intimatul.

În ceea ce priveste culpa debitorului, instanta nu l-a exonerat pe debitor de plata cheltuielilor de executare, ca urmare a lipsei culpei acestuia, ci doar a apreciat asupra legalitatii si cuantumului rezonabil al acestor cheltuieli.

În ceea ce priveste faptul ca executarea silita ar fi luat sfârsit, iar cererea ar ramâne fara obiect, instanta o apreciaza ca neîntemeiata. Desi executarea silita s-a finalizat, contestatia la executare a fost depusa în termen, iar instanta este tinuta sa analizeze apararile debitorului. În cazul în care se constata nelegalitatea procesului verbal de cheltuieli de executare-titlu executoriu debitorul are dreptul sa solicite întoarcerea executarii conf.art.404 ind.1 Cod procedura civila.

În consecinta, instanta va admite în parte contestatia la executare si va reduce cuantumul cheltuielilor de executare la 2454,8 lei, din care 1153 lei onorariu executor, 1153 lei onorariu avocat si 148,8 lei cheltuieli prev. de Hotarârea 19/2010.

Va respinge capatul de cerere privind suspendarea executarii silite ca fiind fara obiect.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Contestaţie la executare. Cheltuieli de executare Contestaţie în anulare

Comentarii despre Contestaţie la executare. Cheltuieli de executare Contestaţie în anulare

     

# Jurisprudenta 06-August-2014
Contestaţie la executare. Introducere în urma somaţiei. Condiţii

C. proc. civ., art. 399

Somaţia reprezintă un act de executare şi orice persoană vătămată prin această înştiinţare poate formula contestaţie la executare, solicitând anularea ei, sub condiţia dovedirii interesului sau a vătămării produse prin acest act de executare silită propriu-zisă.

Trib. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 1862 din 21 decembrie 1990

Somaţia este un act premergător executării. Ea reprezintă numai o încu-noştiinţare cu privire la iminenţa executării silite, în cazul când nu s-ar da curs indicaţiei de executare benevolă a obligaţiei impuse prin titlul executoriu.

O contestaţie la executare se putea totuşi face chiar în urma somaţiei, dacă îndeplinirea primului act de executare propriu-zisă ar fi ireparabilă pentru cel urmărit, ceea ce nu este cazul atunci când este vorba de executarea unei creanţe băneşti.
Răspunde