Contestaţie la executare. Punerea în executare de bună-voie a hotărârii. Calitatea procesuală pasivă a organului de executare. Cheltuieli de executare silită şi cheltuieli de judecată. Aplicabilitatea art. 6 CEDO Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 05 mai 2011, sub nr. 3784/740/2011, contestatoarele P.A., B.S. SI B.M. cu formulat contestatie la executare împotriva executarii silite declansate de intimatul B.E.J. N.V. prin emiterea somatiei nr. 192 din data de 26 aprilie 2011, prin care se urmareste punerea în executare silita a Deciziei civile nr. 596/2009 a Tribunalului Dolj si Deciziei nr.192/2010 a Curtii de Apel Craiova, în contradictoriu cu intimatii S.A.D, S.F. si B.E.J. N.V., solicitând anularea executarii si a formelor de executare emise.

În motivarea contestatiei, contestatoarele au aratat ca nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de executare silita si nici la plata cheltuielilor de judecata, întrucât creditorii nu le-au solicitat sa paseasca împreuna la punerea în executare a hotarârii judecatoresti. Aceasta hotarâre este irevocabila, astfel ca ele nu se opun executarii. În privinta cheltuielilor de executare, nu exista titlu executoriu, astfel ca nu pot fi obligate. Pe acest aspect a mai existat un dosar pe rolul Judecatoriei Alexandria, înregistrat cu numarul 3236/740/2010. În cadrul procedurii de executare ce a facut obiectul acelui dosar, creditorul S.A.D a formulat cerere de renuntare la executarea silita.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 399 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

În dovedirea contestatiei au fost depuse la dosar în copie, urmatoarele înscrisuri: Somatia nr. 192 din data de 26 aprilie 2011, Proces-verbal de stabilire cheltuieli nr. 192 din data de 26 aprilie 2011 (fila 6), Decizia nr. 192 din data de 15 februarie 2010 pronuntata în dosarul nr. 3061/63/2006 de Curtea de Apel Craiova (filele 7 – 12), Sentinta civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Teleorman (filele 13 – 19).

La termenul din data de 17.05.2011, contestatoarele au depus la dosar o cerere completatoare prin care au solicitat suspendarea executarii silite pâna la solutionarea irevocabila a contestatiei la executare.

La solicitarea instantei, executorul judecatoresc a înaintat, în copie, dosarul de executare (filele 30 – 69).

La data de 23 iunie 2011, intimatii S.A.D si S.F., au depus la dosar întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea contestatiei la executare, având în vedere reaua credinta si dorinta acestora de a tergiversa executarea silita.

În motivarea întâmpinarii, intimatii au aratat ca au asteptat ca debitoarele sa-ti execute de buna-voie obligatiile, dar aceasta si discutiile purtate nu au avut un rezultat favorabil, acestea refuzând categoric îndeplinirea dispozitiilor din titlul executoriu. Cheltuielile de judecata pe care contestatoarele refuza sa le plateasca au fost stabilite prin cele doua hotarâri puse în executare. Cheltuielile de executare au fost stabilite printr-un proces-verbal, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu si sunt în sarcina debitorului. Invocarea dosarului 3236/740/2010 nu are relevanta juridica în prezenta cauza. Creditorii au fost nevoiti sa renunte la executarea silita, fiind conditionati de executorul judecatoresc. Intimatii au mai sustinut ca executorul judecatoresc nu are calitate procesuala pasiva. În ziua stabilita, potrivit somatiilor, executorul judecatoresc a procedat la executarea silita, în prezenta partilor, a martorilor si a organelor de politie. În consecinta, a fost adus la îndeplinire dispozitivul hotarârilor puse în executare, facându-se granituirea si punerea în posesie. În consecinta, au ramas de pus în executare doar cheltuielile de judecata si cele de executare.

La data de 23.06.2011, intimatul BEJ N.V. a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

În motivarea exceptiei, intimatul a aratat ca organul de executare are calitate procesuala pasiva doar în ipoteza prevazuta de teza finala a art. 399 alin. 1 C.proc.civ., respectiv atunci când acesta refuza sa înceapa executarea silita sau sa îndeplineasca un act de executare. În cauza nu ne aflam în ipoteza descrisa de acest text. În sensul ca organul de executare nu are calitate procesuala a fost si Curtea Constitutionala, prin considerentele Deciziei nr. 162/2003. Aceasta decizie este general-obligatorie, potrivit Deciziei nr. 1/1995 a instantei de control constitutional. În consecinta, exceptia invocata este întemeiata.

În subsidiar, intimatul a solicitat respingerea contestatiei ca neîntemeiata.

Sub aspectul temeiniciei contestatiei, intimatul a sustinut ca instanta nu are posibilitatea reducerii onorariilor executorilor judecatoresti. A mai aratat ca debitoarele nu si-au executat de buna-voie obligatiile.

La întâmpinare, intimatul a anexat Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justitiei si Hotarârea nr. 2/2007 a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. De asemenea, a anexat, în copie, un certificat de grefa, decizia nr. 152R din 19.02.2010 a Tribunalului Teleorman, Decizia nr. 162/2003 a Curtii Constitutionale.

La termenul din 30.06.2011, intimatii au depus Sentinta civila nr. 2913 din 11.11.2010 a Judecatoriei Alexandria.

Ulterior au formulat o cerere de recuzare a judecatorului care compune completul de judecata, cerere care a fost respinsa la data de 06.07.2011.

Partile au mai depus la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri : Proces-verbal din 13.05.2011,Decizia civila nr. 847 din 27.05.2011 a Tribunalului Teleorman, precum si planse foto.

Prin Încheierea de sedinta din data de 07.10.2010, instanta a respins cererea de suspendare a executarii silite, ca neîntemeiata, întrucât nu s-a depus cautiunea în cuantumul fixat de instanta.

Analizând sustinerile partilor si probele administrate în cauza, instanta retine urmatoarele :

Din dosarul de executare atasat, instanta retine ca executarea silita are ca obiect punerea în executare a Deciziei civile nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj si Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova.

Prin Decizia civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj, contestatoarele au fost obligate sa lase intimatilor, în deplina proprietate si pasnica posesie, suprafata de 237 m.p., identificata în schita de la Raportul de expertiza, aflata la fila 18 din dosar, între punctele 3-4-9-10-12-3, si sa ridice constructia identificata ca C5, aflata pe aceasta portiune de teren. De asemenea, s-a stabilit ca linie de hotar între proprietatea contestatorilor si cea a intimatilor aliniamentul care uneste punctele 4-9 din aceeasi schita. Contestatoarele au mai fost obligate si la plata sumei de 3488,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

În acelasi timp, prin Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova, prin care s-a respins recursul declarat de contestatoare împotriva primei hotarâri, acestea au mai fost obligate la plata sumei de 1000 lei.

Instanta mai are în vedere ca pentru punerea în executare a celor doua hotarâri, intimatii-creditori au mai formulat o cerere de executare silita la BEJ B.G.S.. Împotriva acestei executari silite, contestatoarele-debitoare au formulat o contestatie la executare, care a fost admisa, în parte, prin Sentinta civila nr. 2913 din 11.11.2010 a Judecatoriei Alexandria. În urma pronuntarii acestei hotarâri, creditorii au formulat o cerere de renuntare la executarea silita. Instanta nu poate retine ca aceasta hotarâre ar avea putere de lucru judecat în prezenta cauza, nici ca exceptie procesuala si nici ca prezumtie legala, caci cele doua cauze privesc proceduri de executare silita diferite.

În ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a biroului executorului judecatoresc, instanta are în vedere ca prin contestatia formulata, a fost chemat în judecata si biroul executorului judecatoresc Mihaita Marian care a efectuat executarea silita în dosarul de executare nr. 202/2009. Contestatoarea nu a justificat chemarea acestuia în judecata, în calitate de intimat.

Instanta apreciaza ca partile raportului juridic supus judecatii au calitatea procesuala necesara pentru a sta în proces ca reclamant si pârât. Executorul judecatoresc nu este nici creditorul si nici debitorul creantei ce face obiectul executarii silite, ci este organul de executare, împuternicit potrivit legii sa efectueze executarea silita.

Nici o prevedere a legii nu confera acestui organ obligatia si nici posibilitatea de a sta într-un proces având ca obiect contestatia la executare, în calitate de intimat. În consecinta, instanta apreciaza ca Biroul Executorului Judecatoresc N.V. nu are calitate procesuala pasiva în cauza, astfel ca urmeaza sa admita exceptia invocata si, pe cale de consecinta, sa respinga contestatia la executare fata de acesta ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate.

Obiectul contestatiei la executare îl constituie exclusiv cheltuielile de judecata si cele de executare silita la care au fost obligate contestatoarele.

În ce priveste cheltuielile de judecata, instanta are în vedere ca acestea au fost stabilite prin cele doua hotarâri puse în executare. Astfel, prin Decizia civila nr. 596 din 13.10.2009 a Tribunalului Dolj, contestatoarele au fost obligate sa plateasca intimatilor suma de 3488,3 lei cu acest titlu. În acelasi timp, prin Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova, acestea au fost obligate si la plata sumei de 1000 lei, cu acelasi titlu. Ca atare, sumele pretinse de la contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecata sunt stabilite prin titluri executorii. Suma de 4.488,3 lei este mentionata si în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 si se regaseste în sumele divizate pentru fiecare dintre debitori, potrivit somatiilor de executare.

În ce priveste cheltuielile de executare silita contestate în cauza, instanta are în vedere apararea formulata de intimati, potrivit careia instanta de judecata nu ar avea posibilitatea de a se pronunta pe legalitatea si temeinicia lor, respectiv ca nu ar putea dispune reducerea onorariului executorului judecatoresc.

Potrivit art. 3177 alin. 4 din Codul de procedura civila, procesul-verbal prin care se stabilesc cheltuielile de executare constituie titlu executoriu. Instanta are în vedere ca legea nu confera partii interesate o cale speciala de atac împotriva acestui act. În consecinta, sunt aplicabile dispozitiile art. 399 alin. 3 C.proc.civ., care dau posibilitatea formularii de aparari de fond cu privire la legalitatea si temeinicia acestui titlu executoriu, pe calea contestatiei la executare.

Instanta apreciaza ca o astfel de interpretare este în concordanta cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în aplicarea carora Curtea Europeana a decis ca executarea silita este parte a procesului civil si ca îi sunt aplicabile principiile si garantiile procesuale aplicabile si în faza judecatii. Cu privire la cheltuielile de judecata, instanta are în vedere ca, în mod constant, în jurisprudenta sa, Curtea a statuat ca un reclamant nu poate obtine rambursarea costurilor si cheltuielilor decât în masura în care se stabileste realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor. Acest rationament a fost aplicat în hotarârile : Gavrileanu împotriva României din 22.02.2007, Lupas si altii împotriva României din 14 decembrie 2006, Cumpana si Mazare împotriva României din 17 decembrie 2004, atât cu privire la costurile procedurilor în fata instantelor nationale, cât si în raport de cel al procedurii în fata instantei europene.

În Cauza Elena Negulescu împotriva României, hotarâre din 01.07.2008, ce privea exclusiv onorariul executorului judecatoresc prin prisma încalcarii art. 6 par. 1 din Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reluat o parte a considerentelor cauzei Kreuz împotriva Poloniei, nr. 28249/95, respectiv ca cuantumul cheltuielilor, apreciat în lumina circumstantelor unei anumite cauze, inclusiv solvabilitatea reclamantului si faza procesului în care este impusa îngradirea respectiva, sunt factori de luat în calcul pentru a stabili daca reclamantul a beneficiat de dreptul sau de acces la instanta sau daca, datorita cuantumului cheltuielilor, accesul la instanta a fost limitat în asa fel încât a fost atinsa substanta însasi a dreptului.

În consecinta, instanta, pentru asigurarea unui acces efectiv la justitie, pentru garantarea dreptului la un proces echitabil, inclusiv în faza executarii hotarârii judecatoresti, în lumina principiilor statuate în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, apreciaza ca are obligatia a analiza, pe lânga legalitatea lor, si realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cheltuielilor de executare stabilite în cursul acestei faze procesuale.

Contestatoarele au sustinut ca au fost de acord cu executarea de buna-voie a celor doua hotarâri judecatoresti irevocabile si ca acelasi lucru li s-a solicitat si de catre executorul judecatoresc, prin somatiile emise. În consecinta, au sustinut ca executorul nu poate justifica efectuarea de cheltuieli privind executarea silita si nici nu poate sa pretinda onorariu. Instanta are în vedere ca între data pronuntarii Decizia nr. 192 din 15.02.2010 a Curtii de Apel Craiova si cea a primirii somatiilor de catre contestatoare s-a scurs mai mult de 1 an, astfel ca nu se poate retine ca acestea nu au avut suficient timp pentru a pune în executare de buna-voie aceste hotarâri. De asemenea, nu se li se poate imputa intimatilor faptul ca a apelat la serviciile unui executor judecatoresc.

Instanta nu poate retine argumentatia contestatoarelor, în sensul ca nu creditorii nu le-au solicitat executarea de buna-voie a hotarârilor sau ca le-ar fi solicitat executarea acestora într-o modalitate care le dezavantajau. În conditiile în care pentru predarea efectiva a suprafetei de teren specificate în titlu, era necesara ridicarea constructiei de catre contestatoare, obligatie de a face la care acestea au fost obligate, iar acestea nu au executat de buna-voie aceasta obligatie, instanta nu poate retine o intentie a acestora de a pune în executare cele doua hotarâri. În acelasi timp, pentru cheltuielile de judecata, contestatoarele aveau si posibilitatea procedurii ofertei de plata, în cazul unui refuz de primire a platii din partea debitorilor.

Împrejurarea ca executorul judecatoresc a procedat la stabilirea liniei de hotar si punerea în posesie asupra terenului pe care se afla constructia înca nedemolata nu poate duce la concluzia ca demolarea ulterioara a constructiei de catre debitoare ar mai fi fost de buna-voie, ci la aceea ca a fost o consecinta directa a actelor de executare întreprinse de executor.

În raport de motivele expuse, instanta apreciaza ca intimatii-debitori au fost nevoiti sa apeleze la organul de executare pentru punerea în executare a acestor hotarâri, pentru cea de-a doua oara.

Cu privire la cuantumul cheltuielilor de executare stabilite de executorul judecatoresc prin procesul-verbal nr. 192 din 26.04.2011, instanta retine ca în sarcina contestatoarelor au fost stabilite sume de bani reprezentând contravaloarea taxelor de timbru, al îndosarierii, pentru redactarea actelor de executare si pentru procedurile de comunicare. Pe lânga aceste cheltuieli de executare, executorul a stabilit si un onorariu în suma totala de 3283,52 lei, inclusiv TVA în valoare de 24 %.

Instanta are în vedere dispozitiile art. 37 alin. 1 teza I din Legea 188/2000, potrivit carora executorii judecatoresti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti.

În conformitate cu Ordinul nr. 2550/2006 al Ministerului Justitiei, la care textul enuntat face trimitere, în anexa acestuia la punctul 2, pentru activitatea de punere în posesie si pentru cea de granituire se poate pretinde un onorariu cuprins între 60 lei si 2200 lei. În ce priveste recuperarea creantei, potrivit punctelor 3 si 4 din anexa, onorariul maxim este de 10 % din valoarea acesteia. Din cuprinsul detaliat al procesului-verbal atacat, instanta constata ca executorul a stabilit onorariile maximale stabilite de lege, la care a aplicat TVA.

Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca onorariile stabilite de executor sunt legale. Tinând seama si de Hotarârea nr. 2 din 17.02.2007 a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, instanta apreciaza ca si celelalte cheltuieli de executare au o baza legala.

Cu privire la caracterul real al acestor cheltuieli de executare, instanta are în vedere ca intimatii-creditori au achitat organului de executare integral suma de 3506,66 lei. De asemenea, tinând seama de continutul procesului-verbal atacat si de actele de executare efectuate în cauza, instanta apreciaza ca toate cheltuielile de executare sunt reale si, totodata necesare pentru executarea silita.

Instanta are în vedere ca la acest moment, executorul judecatoresc a întreprins punerea în posesie asupra suprafetei de teren de 237 m.p. si stabilirea liniei de hotar, care semnifica în realitate o singura operatiune tehnica. De asemenea, instanta are în vedere ca în cauza nu a mai fost necesara desfiintarea constructiei prin concursul executorului, debitoarele executându-si în final aceasta obligatie.

În raport de situatia concreta din cauza, de natura obligatiilor puse în executare, de faptul ca a fost suficienta o singura deplasare pentru punerea în executare a hotarârilor, ca nu au existat piedici la executarea silita, de împrejurarea ca executorul judecatoresc a stabilit separat sumele ce reprezinta cheltuielile efective de executare si care nu au fost incluse în onorariu, instanta apreciaza ca nu se justifica stabilirea unor onorarii maxime, motiv pentru care urmeaza sa dispuna reducerea acestora. Instanta mai are în vedere ca onorariilor stabilite si cheltuielilor de executare li s-au aplicat si TVA de 24%, care a determinat cresterea proportionala a cuantumului cheltuielilor de executare care trebuie suportate de debitori.

În consecinta, instanta va admite, în parte, contestatia la executare, va anula, în parte, procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 din 26.04.2011 întocmit de BEJ N.V., în sensul ca reduce onorariul executorului judecatoresc de la suma de 3283,52 lei la suma de 2232 lei, inclusiv TVA, urmând ca debitoarele sa suporte în mod egal câte 744 lei din acesta si câte 70 lei, inclusiv TVA, cu titlu de alte cheltuieli de executare.

Pe cale de consecinta, instanta urmeaza sa anuleze, în parte, executarea silita si formele de executare silita efectuate în dosarul de executare nr. 192/2011 de la BEJ N.V., în masura reducerii sumelor din procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 192 din 26.04.2011.

În ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de intimatii S.A.D si S.F., instanta are în vedere prevederile art. 274 si urmatoarele din Codul civil. Prin hotarâre, cererea formulata de contestatoare va fi admisa doar în parte, în ce priveste onorariul executorului judecatoresc, achitat integral de catre intimati. Instanta a retinut în motivare ca celor trei contestatoare le revine culpa existentei procedurii de executare silita si, implicit, a prezentei cauze. Pe de alta parte, instanta retine ca cei doi intimati au achitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu de avocat, în conditiile în care acesta l-a asistat si pe intimatul BEJ N.V.. Fata de complexitatea cauzei de cele doua termene stabilite, de apararile comune formulate pentru partile asistate, instanta apreciaza ca onorariul avocatului nu reflecta munca prestata de acesta în cursul procesului, urmând a-l reduce la suma de 600 lei în ce-i priveste pe cei doi intimati.

Contestatoarele sunt în culpa procesuala si în ce priveste chemarea în judecata a organului de executare, caci au chemat în judecata o persoana fara calitate, iar aceasta avea dreptul de a se apara, inclusiv apelând la o persoana specializata.

În consecinta, instanta urmeaza sa oblige contestatoarele la acele cheltuieli efectuate de organul de executare în prezenta cauza, care sunt reale, necesare si rezonabile. Instanta retine ca si acesta a achitat o suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat, având angajat acelasi aparator ca si ceilalti doi intimati. Tinând seama de considerentele expuse la analiza cheltuielilor de judecata pentru ceilalti doi intimati, de pozitia procesuala a organului de executare, de împrejurarea ca prin contestatia la executare nu s-a solicitat obligarea acestuia la ceva si nici nu se pun în discutie drepturi în contradictoriu cu acesta, instanta apreciaza ca acest onorariu are un cuantum nerezonabil. Avocatul ales nu a prestat o munca deosebita, iar din problema juridica dedusa judecatii nu poate fi calificata ca fiind complexa pentru a fi justificat un onorariu substantial. În consecinta, instanta apreciaza necesara reducerea onorariului de la suma de 1000 lei la suma de 300 lei, ce urmeaza a fi suportata de contestatoare.

Pentru motivele expuse mai sus, instanta va admite, în parte, cererea având ca obiect cheltuieli de judecata, formulata de intimatii S.A.D si S.F. si va obliga contestatoarele sa plateasca acestora, suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

De asemenea, va admite, în parte, cererea având ca obiect cheltuieli de judecata, formulata de intimatul BEJ N.V. si va obliga contestatoarele sa plateasca acestuia, suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

În ce priveste restituirea taxei de timbru achitata în cauza, instanta, în raport de solutia data si de dispozitiile art. 23 alin. 2 din Legea 146/2997, urmeaza sa dispuna restituirea, în parte, catre contestatoare, a taxei judiciare de timbru achitate, respectiv suma de 90 lei, achitata cu chitanta nr. 521387 din 10.06.2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Contestaţie la executare. Punerea în executare de bună-voie a hotărârii. Calitatea procesuală pasivă a organului de executare. Cheltuieli de executare silită şi cheltuieli de judecată. Aplicabilitatea art. 6 CEDO Contestaţie la executare

Comentarii despre Contestaţie la executare. Punerea în executare de bună-voie a hotărârii. Calitatea procesuală pasivă a organului de executare. Cheltuieli de executare silită şi cheltuieli de judecată. Aplicabilitatea art. 6 CEDO Contestaţie la executare