FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 169/1997 DE MODIFICARE A LEGII NR. 18/1991. APLICABILITATE.

Potrivit dispoziţiilor art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, persoanele care nu au

depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit nici un răspuns, se pot adresa cu o nouă cerere comisiilor, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Aceste dispoziţii trebuie însă coroborate cu cele ale art. II din aceeaşi lege, care prevăd că: „dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor".

Aşadar, dacă în temeiul Legii nr. 18/1991 i s-a eliberat titlul de proprietate pentru o suprafaţă de teren unui moştenitor al fostului proprietar, singurul care a formulat cerere în acest sens, titlul său nu poate fi modificat ca urmare a unei noi cereri depuse de alte persoane, în temeiul art. IV din Legea nr. 169/1997, indiferent de vocaţia succesorală a acestora.

Prin cererea înregistrată la data de 13.08.1997 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanţii C.C., B.E. şi D.A. au chemat în judecată pe pârâtul C.S. şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea titlului de proprietate nr. 17.171/13.03.1995, emis pe numele pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 2.204/13.05.1998, Judecătoria Buftea a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Buftea a reţinut că, în calitate de moştenitor al defunctului C.C., pârâtul a solicitat, în termenul prevăzut de art. 10 alin. 4 al Legii nr. 18/1991, să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut autorului său, situate pe raza comunei Chiajna, judeţul Ilfov.

Pe baza datelor cuprinse în registrele agricole, Comisia Locală Chiajna pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a propus, şi Comisia Municipiului Bucureşti şi S.A.I. pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a aprobat, să se reconstituie pârâtului dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 8.161 m2, situat în comuna Chiajna, judeţul Ilfov, în acest sens, la data de 13.03.1995, emiţându-se titlul de proprietate nr. 17.171/1995.

Se mai reţine că, deşi pretind că sunt şi ei moştenitorii defunctului C.C., reclamanţii nu au administrat nici o probă în acest sens. în plus, reclamanţii nu au introdus, în termenul prevăzut de art. 10 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparţinut autorului lor.

Prin decizia civilă nr. 635 A/3.02.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 2.204/13.05.1998 a Judecătoriei Buftea, reţinând că, din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 262/1963, eliberat în urma decesului autorului comun al părţilor - C.C. - rezultă că pârâtului îi revine întreaga masă succesorală.

împotriva deciziei civile nr. 635 A/3.03.1999 a Tribunalului Bucureşti -secţia a lll-a civilă, în termen legal au declarat şi motivat recurs apelanţii.

Prin motivele de recurs formulate se critică decizia instanţei de apel, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii-apelanţi au calitatea de moştenitori legali ai defunctului C.C., întrucât, la data dezbaterii succesiunii acestuia, masa succesorală se compunea numai din casa de locuit şi terenul aferent (testate de defunct în favoarea pârâtului-intimat) şi, prin urmare, la data dezbaterii succesiunii reclamanţii apelanţi au renunţat la dreptul de moştenire numai cu privire la construcţie şi terenul aferent ei, nu şi cu privire la terenul extravilan în litigiu.

Se mai arată că, intimatul i-a indus în eroare pe reclamanţii-apelanţi, în sensul că le-a promis că formulează cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele tuturor şi că, întrucât în fapt acesta a formulat cerere numai în nume propriu, reclamanţii-apelanţi s-au adresat şi ei ulterior cu o cerere în acest sens Comisiei de aplicare a Legii 18/1991, beneficiind de prelungirea termenului acordat pentru formularea unei astfel de cereri.

în drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Curtea a considerat că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit menţiunilor cuprinse în certificatul de moştenitor nr. 262/963/ 23.03.1994, la succesiunea defunctului C.C. aveau vocaţie succesorală generală C.S., M.A., C.C. şi B.E., în calitate de descendenţi, şi C.P., în calitate de soţie supravieţuitoare.

Potrivit aceluiaşi înscris, C.S. avea şi vocaţie succesorală concretă în calitate de moştenitor testamentar, în baza testamentului autentificat sub nr. 689/1963.

Rezultă, de asemenea, din cuprinsul adeverinţei nr. 251/4.02.1997, emisă de Primăria Chiajna, că C.S. a fost singurul care, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de teren care au aparţinut autorului comun al părţilor.

Este adevărat că, ulterior, după apariţia Legii nr. 169/1997, reclamanţii-recurenţi au formulat şi ei o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la aceste suprafeţe de teren, invocând dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997, în temeiul cărora persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate ori aceste cereri s-a pierdut sau nu au fost soluţionate, se pot adresa cu o nouă cerere, în acelaşi sens, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

însă dispoziţiile legale invocate, respectiv art. IV din Legea nr. 169/1997, trebuie coroborate cu dispoziţiile art. II din aceeaşi lege, potrivit cu care "dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare a legii nu aduc atingere în nici un fel titlurilor ori altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor".

Textul menţionat nu face decât să concretizeze aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile noi, întrucât dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate, odată exercitat-în temeiul Legii nr. 18/1991 - nu poate fi încălcat printr-o lege nouă, fără ca ea să fie retroactivă.

Or, în cauză recurenţii nu pot beneficia de dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997, deoarece pentru suprafaţa de teren care a aparţinut autorului lor s-a eliberat în mod valabil titlu de proprietate în favoarea intimatului.

Valabilitatea acestui titlu (contestată de recurenţii-reclamanţi) este evidentă, pentru următoarele considerente:

Potrivit Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar nu din oficiu, în temeiul acestei legi născându-se în beneficiul persoanelor îndreptăţite nu un drept de proprietate, ci dreptul de reconstituire ori de constituire a dreptului de proprietate, drept care, deşi are tot o natură patrimonială, este distinct de dreptul de proprietate. Acest drept trebuie valorificat potrivit art. 11 al Legii nr. 18/1991, într-un termen de 45 zile, termen a cărei nerespectare atrage stingerea dreptului nevalorificat înăuntrul său.

Cererea făcută pentru reconstituriea dreptului de proprietate este un act de dispoziţie căruia, în lipsa unor dispoziţii speciale contrare, îi sunt aplicabile regulile generale în materia mandatului (art. 1532 şi următoarele Cod civil).

Prin urmare, este incontestabil că, cererea poate fi formulată şi depusă şi de către mandatar cu procură specială autentică, legalizată sau sub semnătură privată.

în cauză recurenţii susţin că intimatul "şi-a luat angajamentul" de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în numele tuturor, însă, de fapt, a formulat această cerere numai în numele său.

Cum în cauză recurenţii nu au probat în nici un fel acest mandat, titlul de proprietate emis în urma cererii singurului moştenitor care a formulat-o, C.S., apare ca fiind un act valabil emis.

Prin urmare, dispoziţiile art. IV din Legea nr. 169/1997 devin inaplicabile -prin raportare la art. II din aceeaşi lege - independent de o eventuală vocaţie succesorală concretă a recurentilor-reclamanti la succesiunea autorului comun. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)

(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 3.030/1999)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 169/1997 DE MODIFICARE A LEGII NR. 18/1991. APLICABILITATE.

Comentarii despre FOND FUNCIAR. LEGEA NR. 169/1997 DE MODIFICARE A LEGII NR. 18/1991. APLICABILITATE.