Fond funciar Proprietate privată

JUDECĂTORIA BUHUŞI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 773

Şedinţa publică din18 Octombrie 2011

Prin cererea înregistrată sub nr. 432/199/2010 din 26.03.2010 pe rolul Judecătoriei Buhuşi reclamantul Municipiul R. prin primar a formulat în contradictoriu cu pârâtele Comisia de aplicare a fondului funciar din oraşul B. şi Comisia de stabilire a dreptului de proprietate a Judeţului B. plângere împotriva H.C.J. B nr.13889/02.02.2010 solicitând şi obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafaţa de 28 ha teren cu vegetaţie forestieră situat în perimetrul oraşului B.

Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar conform art.I pct.43 din Titlul VI din Lg. Nr.247/2005.

În motivarea de fapt a cererii de chemare în judecată, reclamantul arată că prin cererea nr.71979 din 25.11.2005 municipiul Roman a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1207 ha teren situat pe raza comunei Costişa, jud Neamţ. Solicitarea a fost întemeiată pe dispoziţ. Lg. 247/2005 iar ulterior s-au făcut precizări prin care suprafaţa totală de teren s-a restrâns la 557,18 ha. Comisia locală a respins cererea şi a înaintat dosarul Comisiei Judeţene Neamţ care a declinat competenţa Comisiei Judeţene Bacău, motivat de faptul că terenurile sunt pe teritoriul administrativ al acestui judeţ. Comisia Judeţeană Bacău a respins cererea motivând că terenul revendicat a fost expropriat în mod legal fiind preluat prin legea 187/1945 pentru Reforma Agrară. Consideră că cererea este pe deplin îndreptăţită, făcându-se dovada deplină a îndeplinirii condiţiilor legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate, respectiv dovada calităţii de persoană îndreptăţită,dovada preluării abuzive de către stat. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că municipiului Roman i s a preluat în baza legii de reformă agrară nr 187/1945 , pe raza jud Bacău, suprafata de 28 ha teren cu vegetaţie forestieră şi aceasta se încadrează în dispoziţ. art 11 al.2/1 din lg.18/1991 modificată conf lg.247/2005.Se arată că preluarea a fost abuzivă, fiind făcută cu încălcarea dispoziţ. art 8 din lg.187/1945, care prevede exceptarea de la expropriere a proprietăţilor comunelor şi oraşelor.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate în fotocopie :H.C.J. nr.13889/02.02.2010,proces verbal de împroprietărire încheiat la data de 07.10.1946, proces verbal nr.98/02.04.1946,proces verbal nr.12/29.04.1945, adresa nr, 2665,certificat,adresa nr.05716/1945, proces verbal nr 1din 26.02.1927, proces verbal nr 5 din 10.02.1946,Hotărâre din 14.02.1946, document extras de la Arhivele Naţionale, cerere , proces verbal din 15.10.1927.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri şi expertiză topo cadastrală.

Pârâta , Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din oraşul Buhuşi,legal citată , nu a fost reprezentată în instanţă,dar a depus întâmpinare.

În aceasta se arată că primăria municipiului Roman nu a depus nici o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 28 ha teren cu vegetaţie forestieră . Cererea de reconstituire nr. 86/30.11.2005 având ca obiect retrocedarea a 28 ha cu teren vegetaţie forestieră a fost depusă de primăria municipiului Roman , la primăria com. Costişa,jud. Neamţ şi a fost soluţionată de Comisia Judeţeană Bacău, prin H.C.J. nr. 13889/2010, ca urmare a declinării competenţei în favoarea acestei comisii. Reclamanta nu a depus nici o schiţă şi nici planurile de situaţie prin care să fie identificate cele 28 ha, ca fiind pe raza oraşului Buhuşi.

Pârâta Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din oraşul Buhuşi,mai arată că cererea nr 86/30.11.2005 a fost respinsă prin HCJ nr. 13889/02.02.2010 motivat de faptul că această suprafaţă de 28 ha a fost expropriată, în baza art 3 lit h din Legea 187/1945, ca teren agricol, nefiind supusă regimului silvic. Din hotărârea comisiei judeţene rezultă că terenurile cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 28 ha expropriate legal nu erau supuse regimului silvic şi ca atare au făcut obiectul Reformei Agrare din anul 1945, în baza Legii 187/1945 , suprafaţa în cauză fiind expropriată fără a avea regim silvic , nu sunt aplicabile prevederile art.29 al.4 şi al.5 din lg. 1/2000.

Pârâta , Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a Jud. Bacău, legal citată, nu a fost reprezentată în instanţă dar a depus întâmpinare.

În aceasta se arată că terenul nu a fost identificat pe raza judeţului Bacău pentru că reclamanta nu a depus planuri de situaţie, schiţe pe baza cărora să poată fi stabilit dacă amplasamentul solicitat se află pe raza judeţului Bacău sau a judeţului Neamţ.

Alăturat întâmpinării,la filele 48-139 a fost depusă documentaţia care a stat la baza emiterii H.C.J. Bacău nr.13889/02.02.2010

Instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar din oraşul Buhuşi la prin întâmpinare.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză specialitatea topo cadastru.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Dând eficienţă dispoziţiilor art. dispoziţiilor art.137 al.2 Cod procedură civilă „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”,

1. Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar din oraşul Buhuşi,instanţa reţine următoarele:

Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material asupra judecăţii. Calitatea de pârât aparţine numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.

Conform normelor procedurale din Legea nr.18/1991 republicată calitatea de parte în proces au atât Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar cât şi Comisia Judeţeană de aplicare a legilor fondului funciar.

Cauza pendinte obiectul dedus judecăţii este complex dar derivă,în cazul ambelor capete de cerere tot din Legea nr.18/1991.Astfel instanţa a fost investită cu plângere la hotărârii comisiei judeţene de aplicare a legilor fondului funciar dar şi obligarea celor două comisii la eliberarea titlului de proprietate pe suprafaţa de 28 ha teren cu vegetaţie forestieră.

Faţă de aceste considerente, excepţia formulată apare ca neîntemeiată şi instanţa urmează să respingă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar din oraşul Buhuşi.

2.Referitor la fondul cauzei,instanţa reţine următoarele:

Prin cererea nr. 71979 din 25.11.2005 Municipiul Roman a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2107 ha teren situat pe raza comunei Costişa, jud. Neamţ. Solicitarea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 247/2005. S-au făcut precizări prin adresa nr. 82118 din 11.01.2006 prin care suprafaţa totală s-a restrâns la 557,18 ha.

Comisia comunală emite Hotărârea nr. 10 din 27.11.2006 prin care respinge cererea nr. 71979 din 25.11.2005 ca fiind incompletă şi înaintează întregul dosar Comisiei judeţene Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Comisia în cauză, prin Hotărârea nr. 6711 din 19.02.2008, îşi declină competenţa de soluţionare cu privire la terenurile forestiere în favoarea

Comisiei Judeţene Bacău, motivat faptul că terenurile respective sunt situate actualmente pe teritoriul administrativ al acestui judeţ,transmiţând acestei comisii o copie a întregului dosar.

Comisia Judeţeană Bacău, prin HCJ nr.13889/02.02.2010 a respins cererea reclamantei cu motivaţia că terenul revendicat a fost expropriat în mod legal, deşi preluat prin Legea 187/1945 pentru Reforma Agrară.

Instanţa reţine că potrivit art 24 alin 1 din lg. Nr.1/2000 aşa cum a fost modificat prin Titlul VI art.I pct.22 din Lg. Nr. 247/2005 „Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate, persoanelor fizice şi juridice sau, după caz, moştenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente”, iar potrivit art 61 alin 1 din H.G. nr.890/2005 reconstituirea se va face având în vedere structura de proprietate existentă la data deposedării abuzive a acestor terenuri de către regimul comunist.

Conform dispoziţiilor art. 29, alin. 4 din legea 1/2000 „ comunele, oraşele şi municipiile, care au deţinut în proprietate terenuri cu vegetaţie forestieră,păduri,zăvoaie,tufărişuri,fâneţe şi păşuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu actele care atestă suprafeţele solicitate în condiţiile art. 9 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată"

Din economia textelor enunţate instanţa reţine că pentru reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor forestiere solicitantul sau autorul său trebuie să îndeplinească calitatea de persoană deposedată de teren. Cu alte cuvinte se cere ca reclamantul să facă dovada că la momentul deposedării abuzive terenul a cărui restituire se solicită se afla în posesia sa sau a autorului său.

Reclamantul a făcut dovada proprietăţii terenurilor solicitate anterior anului 1945 prin testamentul defunctului Constantin Cantacuzino Paşcanu prin care nuda proprietate a fost lăsată comunei Roman,prin certificatul de grefă în care se confirmă transmiterea în posesie a Primăriei comunei Roman asupra nudei proprietăţi a întregii averi rămase de pe urma defunctului Constantin Cantacuzino Paşcanu şi prin decizia Consiliului Comunal al Oraşului Roman din 26.02.1927 s-a acceptat succesiunea.

Legea 18/1991 face referire expresă la posibilitatea restituirii terenurilor preluate de stat prin legea 187/1945 şi decretul 83/1949, legi care reglementau exproprierea terenurilor, şi din întreaga legislaţie privind restituirea proprietăţilor rezultă în mod clar caracterul abuziv al acestor preluări.

Cu privire la forţa probatorie a actelor primare privind dreptul de proprietate instanţa reţine că potrivit art. 6 alin. (1) din Lg.nr1/2000 în cazul în care există acte primare de proprietate, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, iar amplasamentele solicitate sunt libere, atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate .

Această regulă sus-menţionată se aplică atât în cazul în care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă, cât şi în cazul terenurilor cu destinaţie forestieră.

Având în vedere că legea nu distinge regula menţionată va fi aplicabilă indiferent de vechimea actelor primare de proprietate.

Legea cere în acest caz întrunirea în mod cumulativ a două condiţii: existenţa unui act primar de proprietate şi existenţa liberă a amplasamentelor solicitate. Dacă aceste condiţii sunt întrunite, legea instituie o prezumţie absolută de proprietate, care nu poate fi răsturnată de către comisiile de fond funciar decât în cazuri speciale (de exemplu: prin dovedirea de către comisiile de fond funciar a faptului că persoana titulară a dreptului de proprietate, conform actului primar, ulterior, până în momentul deposedării, a înstrăinat o parte din teren, către alte persoane, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege).

Desigur, este necesar ca între persoana care apare titulară a dreptului de proprietate şi persoana ce a fost deposedată să existe identitate.Dacă nu există o astfel de identitate,este necesar ca persoana solicitantă să dovedească faptul că persoana care a fost deposedată dobândise terenul, despre care se face referire în actele primare de proprietate.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză,instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada că avea în proprietate suprafaţa de teren solicitată , la momentul deposedării abuzive,iar aceste acte au forţa probantă necesară.

Reclamantul a făcut şi dovada deposedării sale abuzive de cele două terenuri ce fac obiectul prezentei cauze. Astfel au fost depuse hotărârea pentru aplicarea reformei agrare din 28.05.1946 şi procesul verbal de preluare din 1946 al imobilelor. De asemenea,au mai fost depuse acte doveditoare privind exproprierea moşie Costişa preluarea făcându-se de la Primăria comunei Roman în calitate de proprietară ( procese verbale, hotărâre de expropriere) precum şi declaraţiile prevăzute de legea fondului funciar.

Este evident că preluarea de către stat a fost una abuzivă. Astfel,aceasta a fost făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 din legea 187/1945, care prevederea exceptarea de la apropriere a proprietăţilor comunelor şi oraşelor.

De altfel, la dosar s-a depus procesul verbal nr. 98 al Comisiei Judeţene de îndrumători privind aplicarea Reformei agrare, referitor la contestaţia formulată de oraşul Roman la decizia de expropriere. Ca urmare a respingerii acestei contestaţii s-a emis avizul Comisiei Judeţene de îndrumători Privind aplicarea Reformei Agrare nr.204/28.05.1946 privind exproprierea moşiei Costişa şi s-a emis procesul verbal nr.98/02.04.1946, privind preluarea acestei proprietăţi de către stat.

Faţă de cele ce preced, instanţa va constata că reclamantul a făcut dovada continuităţii din anul 1927 până la momentul deposedării plângerea, şi în temeiul art.58 din Lg. Nr.18/1991 va admite plângerea , va anula H.C.J. Bacău nr.13889/02.02.2010, în sensul că admite contestaţia va dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren de 25,55 ha teren situat în punctul denumit toponimic „Hugi”,T4,P99/2 având categoria de folosinţă pădure , situat pe raza oraşului Buhuşi,jud. Bacău,precum şi pentru suprafaţa de 2,27 ha teren situat în punctul denumit toponimic „Ciolpani” , T 38,P 626/6 având categoria de folosinţă pădure,situat pe raza oraşului Buhuşi,jud. Bacău, aşa cum au fost ele identificate în raportul de expertiză .De asemenea,instanţa va obliga pârâtele la emiterea titlului de proprietate pentru cele două suprafeţe de teren pentru reclamant.

Instanţa va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Red. A.N.T.-19.10.2011

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Fond funciar Proprietate privată

Comentarii despre Fond funciar Proprietate privată