NULITATEA ACTULUI JURIDIC. EFECTE. PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CA URMARE A ANULĂRII ACTULUI INIŢIAL. EXCEPŢII.

Ca regulă, anularea actului juridic iniţial atrage şi anularea actelor juridice subsecvente.

Prin excepţie, actul juridic încheiat de subdobânditorul cu titlu oneros a unui bun imobil poate fi păstrat chiar dacă titlul vânzătorului este anulat, sub condiţia însă ca subdobânditorul să fie de bună credinţă.

Buna credinţă a subdobânditorului, deşi prezumată de lege, pentru a produce efectul de excepţie care o are la bază trebuie să fie lipsită de orice culpă şi îndoială.

Dacă terţul achizitor cu titlu oneros al bunului a cunoscut, sau cu diligenţe minime putea cunoaşte nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului, se aplică regula potrivit căreia nulitatea titlului vânzătorului atrage şi nulitatea titlului subachizitorului.

Prin sentinţa civilă nr. 5.215/20.05.1998, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.l. şi G.I.C. împotriva pârâţilor P.L.C., R.A.R. şi C.C., a constatat nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. 575/18.01.1996, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1.172/8.04.1996 privind vânzarea-cumpărarea imobilului situat în Bucureşti, str. Rm. Vâlcea nr. 20, sectorul 3.

împotriva sentinţei civile nr. 5.215/20.05.1998 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti a declarat apel pârâtul C.C., apel care, prin decizia civilă nr. 3.615/ 18.12.1998aTribunalului Bucureşti-secţiaa IV-a civilă, afost respins, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, din probele administrate a rezultat că apartamentul în litigiu a fost dobândit de reclamanţi.

La data de 11.03.1996, fără consimţământul reclamanţilor şi în baza unei procuri false, apartamentul este înstrăinat unei persoane, încă neidentificată, care se legitimează cu un buletin de identitate fals, prin schimbarea fotografiei, ca fiind pârâta R.A.R.

Nulitatea absolută a procurii false, reţinută în mod corect, având în vedere probele administrate, atrage şi nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpă-rare încheiate în baza sa, conform principiului de drept potrivit căruia nulitatea actului principal atrage şi desfiinţare actului accesoriu.

Prezumţia de bună-credinţă a apelantului pârât care ar fi putut duce la păstrarea actului juridic încheiat de acesta, a fost infirmată de probele administrate, din care rezultă că acesta nu a depus diligenţe necesare pentru verificarea situaţiei apartamentului.

împotriva deciziei civile nr. 3.615/A diri 18.12.1998 a Tribunalului Bucureşti a declarat, în termen legal, recurs apelantul C.C.

Recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente: Este adevărat că, prin excepţie, actul juridic oneros încheiat de către un subdobânditor al bunului imobil poate fi păstrat chiar dacă titlul înstrăinătorului este anulat, sub condiţia ca acest subdobânditor să fie de bună credinţă.

însă, buna credinţă a subdobânditorului, chiar prezumată de lege, pentru a produce efectul de excepţie care o are la bază, trebuie să fie lipsită de orice culpă şi îndoială.

Tribunalul Bucureşti a apreciat că, prin probele administrate, prezumţia relativă prevăzută de art. 189 alin. 2 cod civil a fost răsturnată.

Astfel, deşi apartamentul a fost înstrăinat de 2 ori într-un interval mai mic de o lună (11.03.1996, respectiv 8.04.1996), acest aspect nu a trezit îndoieli pentru recurent deşi, graba cu care cumpărătorul s-a desesizat de bun, vânzându-l recurentului, trebuia să-l determine pe recurent, dacă era de bgnă credinţă, să facă verificări suplimentare în legătură cu situaţia juridică a imobilului, să verifice registrele de taxe şi impozite privind imobilul sau dacă pe rolul instanţei de la locul situării bunului există litigiu în legătură cu acesta.

Mai mult decât atât, recurentul a pătruns în imobil prin violenţă, ceea ce exclude buna sa credinţă.

Din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat şi împrejurarea că recla-manţii-intimaţi au schimbat yala apartamentului la începutul anului, că de situaţia apartamentului în litigiu se interesau mai multe persoane şi că niciodată reclamanţii-intimaţi nu au avut intenţia de a înstrăina apartamentul.

în condiţiile unor minime diligenţe, a unor discuţii cu persoana care deţinea cartea de imobil, sau al altor colocatari, aceste împrejurări ar fi fost cunoscute de recurent. Neîndeplinindu-şi aceste obligaţii, recurentul nu poate beneficia de prezumţia bune sale credinţe şi nu poate obţine pe baza excepţiei care are la bază buna credinţă a subdobânditorului cu titlu oneros al bunului, menţinerea efectelor actului său juridic, în dauna adevăraţilor proprietari, care au fost lipsiţi, fără voia lor, de bunul ce le aparţinea.

în consecinţă, instanţa de apel a făcut o corectă apreciere a probelor administrate atunci când a reţinut că prezumţia de bună credinţă a recurentului pârât a fost răsturnată prin probele administrate de reclamanţii intimaţi, astfel încât, recursul va fi respins, ca nefondat. (Judecator Alina Iuliana Tuca)

(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.939/1999)

Vezi şi alte speţe de drept civil:

NULITATEA ACTULUI JURIDIC. EFECTE. PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CA URMARE A ANULĂRII ACTULUI INIŢIAL. EXCEPŢII.

Comentarii despre NULITATEA ACTULUI JURIDIC. EFECTE. PRINCIPIUL ANULĂRII ACTULUI SUBSECVENT CA URMARE A ANULĂRII ACTULUI INIŢIAL. EXCEPŢII.