ICCJ. Decizia nr. 16/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 16/2011

Dosar nr. 581/43/2009

Şedinţa publică din 6 ianuarie 201.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2009, reclamantul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 528 din 05 octombrie 2009 emisă de directorul general al autorităţii pârâte, constatarea nelegalităţii actului ce a stat la baza emiterii deciziei atacate, şi repunerea sa în situaţia anterioară, respectiv acordarea drepturilor salariale reţinute ca efect al deciziei atacate.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 528 din 5 octombrie 2009, prin care s-a dispus sancţionarea sa, este nelegală, întrucât încalcă dispoziţiile Ordinului nr. 2856/2004 al Ministrului Justiţiei referitor la „Regulamentul privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate".

Prin sentinţa civilă nr. 69 din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Decizia nr. 528 din 05 octombrie 2009 a Directorului General al A.N.P., dispunând repunerea reclamantului în situaţia anterioară prin acordarea drepturilor salariale reduse ca efect al actului atacat.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de fond a reţinut că, în sesizarea adresată directorului penitenciarului Târgu Mureş la data de 06 iulie 2009 (fila 10 dosar), s-a arătat că reclamantul, subcomisar de penitenciar, a părăsit, în mod neautorizat, unitatea în jurul orelor 17:10, având asupra sa cheia maşter de acces pe secţiile de deţinere, pe care a restituit-o la unitate abia în jurul orelor 21:45.

Ulterior, directorul unităţii a procedat la sesizarea comisiei de disciplină (fila 11 dosar), la data de 09 iulie 2009, pentru ca prin adresa din 20 iulie 2009 (fila 59 dosar), reclamantul să fie citat în vederea audierii, acesta semnând de luare la cunoştinţă în data de 22 iulie 2009.

Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că procedura cercetării disciplinare încalcă dispoziţiile Ordinului nr. 2856/2004, întrucât în speţă nu sunt respectate termenele imperative prevăzute de lege pentru citarea reclamantului şi soluţionarea obiecţiunilor acestuia, nu a fost audiată persoana care a făcut sesizarea, iar referatele întocmite de Comisia de disciplină nu conţin menţiunile esenţiale cerute de textele legale incidente în cauză, împiedicând exercitarea de către instanţă a controlului judiciar cu privire la desfăşurarea procedurii de cercetare disciplinară şi respectiv la emiterea referatelor în cauză, date fiind menţiunile neconforme cu realitatea din cuprinsul acestora.

În aceste condiţii, instanţa de fond a apreciat că intervine sancţiunea nulităţii actelor întocmite, pe parcursul şi în urma procedurii disciplinare, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative.

A arătat Curtea că doar în acest mod s-ar putea asigura respectarea principiilor instituite cu privire la activitatea comisiilor de disciplină, respectiv garantarea dreptului la apărare, celeritatea procedurii şi contradictorialitatea.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele critici:

- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat în cursul procedurii administrative desfăşurate în faţa Comisiei de disciplină;

- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1), art. 28 alin. (3) din OMJ nr. 2856/C/2004 ar atrage nulitatea absolută a procedurii cercetării administrative;

- audierea persoanei care a formulat sesizarea a fost consemnată în Procesul-verbal nr. 231567 din 19 august 2009;

- OMJ nr. 2856/C/2004 nu prevede nulitatea absolută a referatului nr. 231568 din 29 septembrie 2009;

- instanţa de fond a ignorat abaterea disciplinară comisă şi faptul că aceasta a perturbat în mod grav activitatea penitenciarului.

Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susţinând că instanţa de fond a reţinut în mod corect că actele Comisiei de disciplină sunt lovite de nulitate absolută, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

3. Soluţia instanţei de recurs.

Recursul este întemeiat şi va fi admis pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Aşa cum s-a reţinut şi în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 528 din 5 octombrie 2009, intimatul-reclamant – subcomisar în cadrul Penitenciarului Târgu Mureş, a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcţiei ocupate cu 5% pe o perioadă de 3 luni pentru comiterea abaterii disciplinare constând în părăsirea neautorizată a unităţii, în data de 26.06.2009, orele 17:10, având asupra sa cheia „master" de acces în spaţiile de deţinere pe care a restituit-o în jurul orelor 21:45.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că procedura cercetării administrative efectuată de Comisia de disciplină este lovită de nulitate absolută, ceea ce atrage şi nulitatea Deciziei nr. 528 din 5 octombrie 2009, de sancţionare a recurentului-reclamant.

Într-adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină din Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate, aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004, „Preşedintele comisiei de disciplină va stabili de îndată termenul de prezentare şi va dispune citarea funcţionarului public a cărui faptă a fost sesizată şi a persoanelor indicate în sesizare. Citarea se face cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare", dar nerespectarea acestui termen nu se sancţionează cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută la art. 27 alin. (1) din acelaşi regulament.

De altfel, intimatul-reclamant şi-a exercitat dreptul la apărare, fiind asistat de avocat în cursul cercetării administrative.

Potrivit art. 26 alin. (2) lit. a) din acelaşi regulament „(2) Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune a) audierea persoanei care a formulat sesizarea", ceea ce s-a şi făcut, audierea fiind consemnată în procesul-verbal nr. 231568 din 19 august 2009 (f.5), instanţa de fond reţinând în mod greşit incidenţa art. 27 alin. (1) din regulament, potrivit cărora „audierea persoanelor prevăzute la art. 26 alin. (2) lit. a)-c) trebuie consemnată în scris, într-un proces-verbal, sub sancţiunea nulităţii. Procesul-verbal se semnează de preşedinte, de membrii comisiei de disciplină, de secretarul acesteia, precum şi de persoana audiată".

În ceea ce priveşte soluţionarea obiecţiunilor formulate de intimatul-reclamant, într-adevăr, potrivit art. 28 alin. (3) din Regulament „În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (2) formulează obiecţii, acestea vor fi analizate de comisia de disciplină în termenul fixat de preşedinte, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. Preşedintele comisiei de disciplină poate să admită sau să respingă obiecţiile, în tot ori în parte".

Instanţa de fond a reţinut, însă, fără temei, că depăşirea termenului de 5 zile se sancţionează cu nulitatea absolută, deşi o astfel de sancţiune nu este prevăzută.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că Referatul nr. 23156 din 29 septembrie 2009 este lovit de nulitate absolută pentru că încalcă „art. 30 alin. (2) din ordin (Regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004)", fără ca o astfel de sancţiune să fie prevăzută, dispoziţiile art. 33 din regulament vizând actul administrativ de sancţionare, iar nu referatul cu propunerile comisiei de disciplină.

Astfel fiind, instanţa de fond a reţinut fără temei că procedura administrativă desfăşurată în faţa comisiei de disciplină este lovită de nulitate.

În ceea ce priveşte comiterea abaterii disciplinare, intimatul-reclamant a susţinut că, la data respectivă, a părăsit unitatea în condiţii regulamentare, dar nu a produs dovezi că ar fi solicitat şi că ar fi obţinut învoirea regulamentară din partea persoanei competente.

Astfel, instanţa de recurs va reţine că intimatul-reclamant a comis abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa, prevăzută la art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, pentru care a fost sancţionat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni.

În concluzie, recursul va fi admis, soluţia instanţei de fond va fi desfiinţată, iar acţiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat fiind legal şi temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva sentinţei civile nr. 69 din data de 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 ianuarie 2011.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

ICCJ. Decizia nr. 16/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 16/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL