ICCJ. Decizia nr. 4928/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4928/2011

Dosar nr.242/1259/2010

Şedinţa publică din 25 octombrie 2011

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată la 15 februarie 2010, reclamantul P.N. a chemat în judecată Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi Argeş, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea deciziei de neîncadrare a sa în grad de handicap, nr. 197 din 05 ianuarie 2010.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu cerere în vederea acordării gradului de handicap, în raport de dispoziţiile legale prevăzute în Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES şi Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP, cerere la care a anexat documentele medicale justificative.

Reclamantul a susţinut că s-a reţinut în mod greşit de către Comisia Superioară că anul 1978 este anul în care acesta a certificat că boala de care suferă este "osteoartrită TBC coxofemurală dreapta incipient", cu toate că certificatul medical nr. 204 atestă, fără echivoc, că anul 1973 este anul când a fost diagnosticat cu această boală de către S. TBC Floreşti-Ilfov.

A mai arătat că nu s-a avut în vedere nici certificatul medico-militar emis de Comisia medico-militară la 6 noiembrie 1973, în baza căruia a fost clasat "inapt" pentru serviciul militar, cu scoatere din evidenţă, întrucât suferea de TBC GRIB în baza parag. 130, lit. b), astăzi devenit art. 30, lit. b) din Legea nr. 46/1996 privind organizarea apărării naţionale.

În plus, afecţiunea de care suferă s-a agravat pe parcursul anilor, iar în anul 2006 a fost diagnosticat de către S. E. Bucureşti cu "artroplastie totală de şold drept", fiind operat, conform celor reţinute în biletul de ieşire din spital şi certificatul medical emis la 15 mai 2006.

În mod eronat, Comisia Superioară a omis şi cercetarea certificatului medical din 29 mai 2009, în care este trecut diagnosticul "psoriazis pustulos palmoplantar" în baza căruia s-a stabilit un plan de recuperare, readaptare şi integrare socială cu nr. 573 din 13 mai 2009.

În fine, reclamantul a susţinut că pârâta a emis actul contestat fără a avea în vedere documentele depuse şi fără a dispune expertizarea acestuia pentru a stabili că, în realitate, se încadrează în criteriile psiho-medico-sociale prevăzute în Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 341 din 8 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeş a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş - Complet specializat în contencios administrativ fiscal, în temeiul art. 2 C. proc. civ., care la rândul său, prin Sentinţa nr. 1006/CAF din 8 octombrie 2010 a declinat competenţa materială în soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin Sentinţa nr. 14 din 21 ianuarie 201, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.N. şi a anulat Decizia nr. 197 din 5 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, privind neîncadrarea reclamantului în grad de handicap.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele.

Prin certificatul nr. 6003 din 3 august 2009, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Argeş a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul de handicap prevăzut de reglementarea legală în vigoare, având cod boală A18, potrivit actelor medicale depuse de către reclamant.

Din analiza documentelor medicale, a rezultat că reclamantul a fost diagnosticat cu afecţiuni care determină încadrarea acestuia în grad de handicap accentuat, în sensul criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, respectiv "psoriazis pustulos cu tulburări grave de locomoţie şi gestulaţie".

De asemenea, instanţa a constatat că reclamantul a fost înregistrat în evidenţele IBC Câmpulung Muscel cu diagnosticul "TBC coxofemurală dreaptă incipient" încă din anul 1973, când avea vârsta de 19 ani, motiv pentru care a fost declarat inapt pentru serviciul medical, aşa cum rezultă din certificatul nr. 2629 din 01 iulie 2009, ceea ce infirmă susţinerea pârâtei că afecţiunea este recentă şi nu se încadrează în criteriile sus citate, care nu argumentează cele afirmate cu probe concludente.

În altă ordine de idei instanţa a reţinut că în cuprinsul Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 197/2010, nu se specifică care dintre criteriile medico-psiho-sociale nu se regăsesc în documentele medicale prin care se determină diagnosticul prezentat de reclamant, ci doar se face o motivare lapidară în sensul neîncadrării în aceste criterii.

Or, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006, instanţa de fond a apreciat că pârâta trebuia să dispună expertizarea persoanei în cauză pentru a stabili cu certitudine existenţa sau nu a diagnosticului menţionat în documentele medicale.

Cum din actele medicale nu rezultă o îmbunătăţire a stării de sănătate a reclamantului, iar folosirea altor termeni pentru determinarea afecţiunii reclamantului nu-l exclud din încadrarea în criteriile stabilite de Ordinul nr. 762/1992/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, publicat în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007, instanţa a apreciat că este îndeplinit criteriul legal pentru încadrarea reclamantului în grad de handicap accentuat.

3. Motivele de recurs formulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în susţinerea legală a drepturilor şi obligaţiilor Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap, conform OUG nr. 68/2010 (art. 3 alin. (4))

Recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii primei instanţe în sensul respingerii acţiunii reclamantului P.N., ca neîntemeiată.

S-a susţinut că instanţa de fond nu a observat că în anul 2008, prin certificatul de încadrare nr. 4790 din 7 aprilie 2008 CEPAH Argeş a decis să nu-l încadreze pe intimat în grad de handicap, acesta prezentând diagnosticul de coxartroză a membrului inferior drept, aceeaşi poziţie fiind menţinută de autorităţile competente şi în anii 2009 şi 2010.

În fine, recurenta a mai arătat că în motivarea sentinţei primei instanţe nu se regăsesc criteriile din ordinul comun al MMFPS şi MSP nr. 762/1992/2007 pe baza cărora s-a apreciat necesitatea încadrării reclamantului intimat în grad de handicap.

4. Apărările intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare faţă de recursul promovat în cauză, solicitând cu prioritate, a se constata că acesta este nemotivat întrucât nu este încadrat în motivele de recurs limitativ prevăzute în art. 304 (pct. 1-9) C. proc. civ.

S-a susţinut totodată că recursul nu este întemeiat în condiţiile în care este ignorată gravitatea stării de sănătate a reclamantului al cărui sistem osos este distrus, urmare a TBC-ului osos stabilit şi confirmat încă din anul 1973.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Recursul de faţă este întemeiat şi urmează a fi admis în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului promovat în cauză, invocată de reclamantul-intimat în temeiul art. 306 C. proc. civ. pe considerentul neindicării motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte reţine, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că excepţia nu este întemeiată urmând a fi respinsă ca atare.

Deşi criticile aduse de recurentă hotărârii pronunţate de prima instanţă au fost formulate în manieră succintă şi fără a se indica incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu greşita aplicare a legii.

Totodată, apreciind incidenţa acestui motiv de recurs, cu referire la art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte reţine că în cauză se impune casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare fiind necesară administrarea de probe noi, cu referire specială la efectuarea unei expertize medicale de specialitate.

Instanţa de fond a apreciat asupra nelegalităţii actului administrativ atacat, respectiv Decizia nr. 197 din 5 ianuarie 2010, emisă de autoritatea pârâtă şi a dispus emiterea unei noi decizii privind încadrarea reclamantului intimat în grad de handicap în mod evident raportat numai la conţinutul actelor medicale depuse la dosar şi reţinând că pârâta nu a făcut dovada expertizării acestuia.

Înalta Curte apreciază însă raportat şi la prevederile Ordinului nr. 762/1992/2007, că o astfel de argumentaţie nu este suficientă şi nici totalmente pertinentă, dată fiind specificitatea domeniului investigat şi împrejurarea că nici chiar judecătorul fondului nu a dispus efectuarea unei expertizări medicale a reclamantului în faza cercetării judecătoreşti.

Or, în condiţiile în care reclamantul intimat nu a fost expertizat în nicio etapă a procedurii parcurse în vederea obţinerii încadrării în gradul de handicap solicitat, Înalta Curte reţine că evaluarea şi stabilirea unei atare încadrări nu se poate realiza exclusiv pe interpretarea actelor medicale înfăţişate, efectuată direct de către instanţă. Aşa fiind, este realmente necesară, în sensul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., pentru corecta stabilire a faptelor şi aplicarea corectă a legii, expertizarea şi evaluarea medicală a reclamantului intimat de către medici specialişti, ocazie cu care vor fi analizate şi actele medicale depuse, ce înfăţişează parcursul medical al acestuia şi diagnosticele ce i-au fost aplicate încă de la vârsta de 19 ani, cum s-a arătat.

Faţă de cele menţionate, se va dispune aşadar, pe temeiurile legale arătate, admiterea recursului şi casarea hotărârii pronunţate de prima instanţă, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru administrarea de probe noi.

Instanţa de rejudecare va putea desigur, pe lângă expertiza medicală de specialitate, să dispună administrarea suplimentară a oricăror probe pe care le apreciază ca fiind necesare şi utile pentru lămurirea în întregime a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei nr. 14 din 21 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2011.

Procesat de GGC - AA

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

ICCJ. Decizia nr. 4928/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4928/2011. SECŢIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL