Legalitatea certificatului de urbanism

Legea nr. 50/1991, republicată, art. 6, art. 28 alin. (2)

în condiţiile în care prin certificatul de urbanism au fost stabilite toate elementele necesare prevăzute de documentaţiile de urbanism, respectiv de Regulamentul de Urbanism al oraşului Voluntari aprobat prin H.C.L. nr. 50/2004, în mod eronat instanţa de fond a reţinut nelegalitatea acestuia.

C.A. Bucureşti, s. a Vili-a, cont. adm. şi fisc., decizia nr. 844 din 22 martie 2010, nepublicată

Prin sentinţa civilă nr. 1885 din 19 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a cont. adm. şi fisc., a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţii C.V. şi S.M. şi Asociaţia de proprietari oraş (...), în contradictoriu cu pârâţii Primăria (...), prin primarul oraşului (...) şi P.E. şi intervenienta SC R.C. SRL, s-a dispus anularea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism şi s-a respins cererea referitoare la aducerea parcelei în starea iniţială.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că atât autorizaţia de construire nr. 10 din 4 februarie 2008, cât şi certificatul de urbanism au fost emise cu nerespectarea prevederilor legale în materie, respectiv fară a fi respectate prevederile cuprinse în Planul de Urbanism General al oraşului (...), în cazul autorizaţiei de construire şi fară a cuprinde toate elementele privind regimul tehnic al imobilului prevăzute de dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 35/2001, în cazul certificatului de urbanism. In ceea ce priveşte cererea de desfiinţare a lucrărilor de construire realizate ilegal, instanţa a respins-o în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991.

împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat recursuri atât reclamanţii Asociaţia de proprietari oraş (...), C.V. şi S.M., cât şi pârâţii Primarul oraşului (...), P.E. şi intervenientul SC R.C. SRL.

In motivarea recursului formulat de recurenţii-reclamanţi Asociaţia de proprietari oraş (...), Str. (...), C.V. şi S.M. se solicită modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii de desfiinţare a

lucrărilor de construire ilegale, realizate în baza autorizaţiei de construire nr. 10/2008 şi a certificatului de urbanism nr. 108/2007. Au susţinut recurenţii că respingerea cererii formulate este nelegală, întrucât înseşi dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, invocate în motivarea sentinţei atacate, prevăd competenţa instanţei de judceată în soluţionarea acesteia, iar în cazul executării efective a hotărârii respective,

sentinţa pronunţată ar fi lipsită de efecte. In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.

In motivarea recursului formulat de recurentul-pârât Primarul oraşului (...), se susţine nelegalitatea actclor administrative atacate, întrucât atât certificatul de urbanism, cât şi autorizaţia de construire au fost emise cu respectarea normelor legale, cât şi a Regulamentului Local de Urbanism aferent PUG oraş (...). In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In motivarea recursului formulat de recurentul-pârât P.E., cât şi de intervenientul SC R.C. SRL, se susţine în esenţă că în mod greşit instanţa a soluţionat excepţia tardivităţii plângerii prealabile formulată de reclamanţi, iar pe fondul cauzei, a reţinut în mod eronat că actele administrative atacate au fost emise fară respectarea normelor legale. A arătat recurentul că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în raport de materialul probator administrat în cauză că înălţimea maximă aprobată este de 14,06 m, regimul de înălţime este S+P+2E+3 retras (mansardă), POT 40% şi CUT 1,44, ceea ce ar încălca prevederile Regulamentului de urbanism al oraşului (...), această motivare fiind contradictorie, întrucât construcţia în cauză nu depăşeşte limitele stabilite prin regulament.

In ceea ce priveşte certificatul de urbanism, recurenţii au criticat sentinţa instanţei de fond, susţinând că în mod greşit s-a reţinut lipsa elementelor referitoare la CUT şi înălţimea maximă şi minimă admisă. Astfel, recurenţii arată că înălţimea maximă admisă a fost determinată prin certificatul de urbanism, care menţionează că regimul maxim de înălţime este de 2 niveluri + mansardă, înălţime care se determină conform Regulamentului de urbanism al oraşului (...), iar în ceea ce priveşte CUT, se determină ca raport al suprafeţei construite desfăşurate la suprafaţa parcelei.

Recurenţii au criticat sentinţa atacată şi sub aspectul probatoriului administrat în cauză, în sensul că instanţa nu a avut în vedere la pronunţarea hotărârii atacate obiecţiunile formulate la raportul de expertiză şi cele formulate la răspunsul expertului la acestea. Susţin recurenţii că au fost eronate concluziile raportului de expertiză, întrucât

măsurătorile efectuate nu au fost corecte în stabilirea retragerilor faţă de vecinătăţi, la respectarea POT şi CUT ca şi a regimului de înălţime, aceste măsurători fiind efectuate impropriu şi fară a avea în vedere proiectul tehnic elaborat în vederea obţinerii autorizaţiei de construire

şi Regulamentul de urbanism. In drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi Normele metodologice de aplicare a acesteia, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 350/2001, art. 112 şi urm., art. 299 şi urm., art. 304 pct. 7 şi pct. 9, art. 3041 C. proc. civ.

Analizând sentinţa atacată în raport de criticile formulate de dispoziţiile legale incidente în cauză, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

In ceea ce priveşte recursul reclamanţilor Asociaţia de proprietari oraş (...) şi C.V. şi S.M., Curtea a constatat că recursul formulat în cauză este nefondat.

Principala critică formulată de recurenţii-reclamanţi vizează respingerea cererii privind desfiinţarea lucrărilor nelegale executate, aceştia susţinând că în speţă instanţa de fond prin sentinţa atacată a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale, respectiv dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991. Susţinerile recurenţilor-recla-manţi sunt nefondate şi nu pot fi reţinute, Curtea constatând că instanţa de fond, prin sentinţa criticată, a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Intr-adevăr, dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 prevăd că: „decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fară autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii sau, după caz, de instanţă”. Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect incidenţa în cauză a acestor dispoziţii legale, în sensul că în speţă, decizia desfiinţării unor astfel de construcţii aparţine autorităţii administraţiei publice competente (atunci când construcţiile respective au fost realizate fară autorizaţie sau cu nerespectarea prevederilor acesteia).

Prevederea în textul legal invocat, respectiv „sau, după caz, de instanţă”, se referă, în fapt, la situaţiile speciale privind constatarea unor fapte care constituie contravenţii şi care sunt reglementate în Capitolul B al Legii nr. 50/1991, intitulat „Răspunderi şi sancţiuni”, respectiv competenţa instanţelor judecătoreşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect contestarea proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întrucât potrivit alin. (1) al aceluiaşi art. 28: „Odată cu

aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune şi oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fară autorizaţie (...)”, ceea ce nu a constituit obiectul cauzei supuse judecăţii instanţei de fond.

Astfel fiind, Curtea constată că respingerea acestui capăt de cerere de către instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul formulat în cauză este nefondat, fiind respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

In ceea ce priveşte recursurile formulate de către recurenţii-pârâţi, respectiv Primarul oraşului (...), P.E., şi recurentul-intervenient SC R.C. SRL, Curtea constată că sunt fondate şi urmează a fi admise, având în vedere următoarele considerente:

Curtea constată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut nelegalitatea actelor administrative atacate, respectiv a certificatului de urbanism nr. 108 din data de 16 aprilie 2007, cât şi a autorizaţiei de construire nr. 10 din 4 februarie 2008, emisă de primarul oraşului (...).

Astfel, în ceea ce priveşte certificatul de urbanism, instanţa de fond a reţinut că a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale în materie, întrucât lipsesc elementele referitoare la coeficientul de utilizare a terenului şi la înălţimea maximă şi minimă admisă. Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, certificatul de urbanism reprezintă un act de informare prin care sunt precizate solicitantului condiţiile în care se poate edifica o construcţie, în conformitate cu prevederile documentaţiilor de urbanism (PUG, PUZ, PUD, RGU), respectiv informaţii privitoare la regimul juridic, tehnic şi economic.

Examinând certificatul de urbanism atacat, Curtea constată că acesta a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, în sensul că acesta cuprinde menţiuni referitoare atât la înălţimea maximă admisă - regimul de înălţime fiind de 2 niveluri + mansardă, iar CUT (respectiv Coeficientul de Utilizare a Terenului) se determină ca raport al suprafeţei construite desfăşurate la suprafaţa terenului, raport care se determină ulterior, în baza proiectului întocmit pentru obţinerea autorizaţiei de construire. Cum prin certificatul de urbanism au fost stabilite toate elementele necesare prevăzute de documentaţiile de urbanism, respectiv de Regulamentul de Urbanism al oraşului (...) aprobat prin H.C.L. nr. 50/2004, Curtea a constatat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut nelegalitatea acestuia. în fapt, astfel cum s-a reţinut anterior, certificatul de urbanism reprezentând un simplu act de

informare care nu conferă dreptul de construire, respectarea reglementărilor şi a restricţiilor de urbanism impuse urma a fi verificată cu ocazia eliberării autorizaţiei de construire.

în ceea ce priveşte autorizaţia de construire nr. 10/2008, instanţa de fond a reţinut eronat că aceasta nu respectă Regulamentul de Urbanism al oraşului Voluntari, respectiv CUT (coeficientul de utilizare) de 1,3 şi un regim de înălţime de P+2E, înălţimea maximă aprobată fiind de 14,06 m, regimul de înălţime S+P+2E+3 retras (mansardă), POT 40% şi CUT 1,44.

Potrivit Regulamentului de Urbanism al oraşului Voluntari, Capitolul Generalităţi, Secţiunea I, Utilizare Funcţională, art. 3, Utilizări admise cu condiţionări, pentru zona respectivă, se admite un regim de înălţime de P+2, care se poate mansarda, astfel încât construcţia-mansardă să se înscrie în volumul unui acoperiş cu o pantă de 45 de grade, iar suprafaţa acesteia să fie de maxim 60% din aria unui nivel curent, în speţă, etajul tehnic prevăzut de proiect corespunzând acestor

condiţii legal aprobate prin autorizaţia emisă. In ceea ce priveşte înălţimea maximă admisă, aceasta este, potrivit RU Voluntari Secţiunea I - Utilizare Funcţională, pentru P+2, de 10 m, la care se admite suplimentar nivelul mansardat, în condiţiile sus-menţionate, în speţă, înălţimea construcţiei fiind de 9,60 m la cornişă, la care se adaugă

et. 3 retras, ceea ce se încadrează în prevederile regulamentului. In ceea ce priveşte POT-ul maxim admis al construcţiei de 40%, conform proiectului întocmit, se constată că sunt respectate prevederile Regulamentului de Urbanism, conform dispoziţiilor art. 15, ca şi CUT aprobat de 1,44, conform dispoziţiilor art. 16 - din RU al Oraşului Voluntari, Secţiunea a IlI-a, care permite o depăşire a CUT proporţional cu suplimentarea ariei desfaşurate a construcţiei, respectiv cu acea arie construită a etajului tehnic (echivalent mansardei) de 60% din suprafaţa nivelului curent.

Concluziile raportului de expertiză efectuate în cauză sunt nefondate şi au fost însuşite în mod greşit de către instanţa de fond, fară a avea în vedere obiecţiunile formulate şi răspunsurile la acestea, coroborarea acestora cu celelalte probe administrate în cauză, precum şi raportarea acestora la prevederile legale, cât şi la prevederile Regulamentului de urbanism.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat că în mod eronat instanţa de fond a apreciat şi reţinut ca fiind nelegale atât autorizaţia de construire nr. 10 din 4 februarie 2008, cât şi certificatul de urbanism nr. 108 din 16 aprilie 2007, ambele fiind emise cu respec

tarea condiţiilor legale prevăzute de documentaţiile de urbanism respectiv de Regulamentul Local de Urbanism al oraşului Voluntari.

Astfel fiind, Curtea, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a admis recursurile formulate de recurenţii-pârâţi şi recurentul-intervenient potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins ca neîntemeiate capetele de acţiune având ca obiect anularea autorizaţiei de construire şi a certificatului de urbanism şi acordarea cheltuielilor de judecată către reclamanţi, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Consultati si alte spete de contencios administrativ:

Legalitatea certificatului de urbanism

Comentarii despre Legalitatea certificatului de urbanism