Acţiune în anulare transferuri patrimoniale. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Faliment

Operaţiunea de vânzare – cumpărare s-a realizat în perioada suspectă şi are caracter fraudulos. Pârâtul a condus societatea debitoare în calitatea sa de administrator şi asociat şi a profitat de poziţia deţinută în societate şi de informaţiile la care a avut acces deplin, cu privire la posibila declanşare a procedurii, pentru a obţine pentru sine un folos injust, cu consecinţa prejudicierii creditorilor.

Curtea de Apel Galaţi, Decizia nr. 695/ R /12 octombrie 2011

Prin sent.civ.nr. 382/23.03.2011 pronunţată de Tribunalul Vrancea, s-a admis cererea lichidatorului judiciar C.I.I. T.A. şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus anularea transferurilor de drepturi patrimoniale efectuate de pârâtul E.P. prin facturile fiscale VN VED nr.256 – 262/06.05.2009, VN VED nr.280/15.05.2009, VN VED nr.285291/27.05.2009, VN VED nr.294-295/29.05.2009 şi VN VED 333/22.12.2009.

S-a dispus obligarea pârâtului E.P., să restituie averii debitoarei valoarea bunurilor transferate la data efectuări transferului, în sumă de 104.635,59 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Cererea de anulare transferuri de drepturi patrimoniale a fost formulată de către lichidatorul judiciar în baza art. 80 alin.2 lit.d din Legea nr. 85/2006 potrivit căreia vor putea fi anulate şi prestaţiile recuperate, operaţiunile încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul (administratorul, director sau membru al organelor de supraveghere al debitorului, etc.) dacă aceste operaţiuni sunt în dauna creditorilor.

Din actele depuse la dosar debitoarea a intrat în procedura insolvenţei la 07.04.2010, iar transferurile a căror anulare se cere au avut loc în perioada 06.05.- 22.12.2009 conform facturilor VNVED nr. 256-262/06.05.2009; nr. 280/15.05.2009; nr. 285-291/27.05.2009; nr. 294-295/29.05.2009 şi nr. 344/22.12.2009 (fila 119-137 vol.3)

Conform contractului de cesiune nr. 6130/04.09.2009 (fila 149 vol4) cesiunea părţilor sociale a avut loc la 04 septembrie 2009.

Nu a fost primită susţinerea pârâtului că aceste transferuri au avut loc cu mult înainte de intrarea societăţii în procedura insolvenţei, fiind însă în termenul de 3 ani anteriori deschiderii procedurii nu poate fi reţinută nici susţinerea că transferurile au avut loc după cesionarea părţilor sociale în condiţiile în care facturile au fost emise în perioada 06.05.-29.05.2009, singura emisă în 22.12.2009 (factura 344) deci după cesionarea părţilor sociale la 04.09.2009 în valoare de 1448 lei ( fila 129).

Din cuprinsul facturilor în cauză, rezultă că au fost transferate către pârât mijloace fixe şi obiecte de inventar folosite în activitatea de vinificaţie, valoarea acestora fiind mică în raport cu valoarea lor de piaţă, sens în care au fost reţinute valorile rezultate din expertiza contabilă şi raportul de evaluare a bunurilor mobile din 08.01.2009 efectuate la cererea societăţii.

Din raportul de expertiză tehnică prin care s-au identificat şi evaluat bunurile imobile proprietatea debitoarei, expertul tehnic precizează că „stabilirea valorii rămase a bunurilor imobile s-a făcut plecând de la preţurile din înregistrări contabile şi corectate pentru a se atinge preţurile de piaţă la această dată de 08.01.2009, în tranzacţii directe”.

Faţă de aceste considerente, s-a apreciat că transferurile de drepturi patrimoniale au fost încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii cu pârâtul, care era administratorul societăţii, cu excepţia facturii nr. 344/22.12.2009 (încheiată după cesionarea părţilor sociale) iar valoarea obţinută este redusă în raport cu obiectele supuse transferurilor fiind înstrăinate la valoarea contabilă şi nu de piaţă , ceea ce duce la concluzia că aceste operaţiuni au fost efectuate în dauna creditorilor.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul E.P., înregistrat sub nr.2408/91/2009/a1 pe rolul Curţii de Apel Galaţi.

A criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie motivând următoarele:

În mod greşit a reţinut instanţa de fond că valoarea bunurilor ce au făcut obiectul facturilor în cauză ar fi fost mai mică în raport cu valoarea de piaţă, că înstrăinarea s-a făcut la valoarea contabilă şi nu la valoarea de piaţă, înlăturând concluziile expertizei contabile şi a raportului de evaluare a bunurilor mobile din data de 08.01.2009.

Susţine că valoarea bunurilor s-a efectuat la valoarea din contabilitate, valoare stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expertul autorizat V.S. şi raportul de evaluare bunuri mobile întocmit de expert B.M. şi care reflectă valoarea de piaţă a bunurilor astfel că nu poate fi vorba de caracter derizoriu al preţului.

De asemenea, arată că preţul vânzării a fost înregistrat în contabilitatea societăţii şi a servit nevoilor societăţii, motiv pentru care nu se poate reţine vreo fraudă în dauna creditorilor.

Cât priveşte facturile emise în luna mai 2009, instanţa nu motivează în nici un mod în ce constă frauda la momentul întocmirii actelor.

În mod greşit apreciază instanţa şi cu privire la argumentul adus în apărare în sensul că vânzarea bunurilor s-a făcut cu mult timp înainte de a se deschide procedura insolvenţei a S.C.”V.” (facturile sunt datate mai 2009 iar intrarea societăţii în stare de insolvenţă a intervenit în momentul în care nu a mai fost administrator al societăţii şi cesionase părţile sociale (04.09.2009).

Instanţa nu a avut în vedere nici aspectul că în prezent recurentul pârât mai are de recuperat de la S.C. ”V.” suma de 71.783,94 lei, sumă cu care figurează în tabelul definitiv cu creanţele creditorilor.

Tot raţionamentul instanţei se bazează pe o premisă greşită, şi anume se dispune restituirea valorii bunurilor transferate, în condiţiile în care restituirea presupune o primire, or recurentul nu a primit nimic.

Faţă de toate motivele indicate anterior, consideră că nu sunt întrunite condiţiile prev. de art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006.

În drept, a invocat disp.art.304 ind.1, 304 pct.9 C.pr.civ.

S-au citat legal părţile.

Lichidatorul judiciar nu a formulat întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 695/R/12.10.2011 s-a respins recursul declarat de pârât ca fiind nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a motivat următoarele:

Cererea lichidatorului judiciar C.I.I. T.A. pentru anularea transferurilor patrimoniale efectuate de debitoarea S.C. ”V.” S.R.L. către recurentul-pârât E.V. s-a întemeiat pe disp.art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006.

Art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 prevede că „Următoarele operaţiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul vor putea să fie anulate şi prestaţiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor.

d) cu un administrator, director sau un membru al organelor de supraveghere a debitorului, societate cooperativă, societate pe acţiuni, cu răspundere limitată sau, dup caz, societate agricolă;

Pentru a dispune anularea transferurilor patrimoniale pentru cazul prev. de art.80 alin.2 lit.d din Legea nr.85/2006 mai sus enunţat, este necesar ca să fie întrunite următoarele condiţii:

-operaţiunea de transferi patrimonial să fie încheiată în perioada suspectă a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

-operaţiunea să fie încheiată cu persoane aflate în raporturi juridice cu debitorul.

-operaţiunea să fie efectuată în dauna creditorilor.

În cauză, transferurile patrimoniale materializate prin facturile fiscale din 06.05.2009, 15.05.2009, 27.05.2009, 29.05.2009 şi 22.12.2009 s-a realizat de către debitoarea S.C. ”V.” S.R.L., în calitate de vânzătoare către pârâtul cumpărător E.P. care avea calitatea de administrator şi asociat al debitoarei vânzătoare.

Obiectul acestor transferuri patrimoniale constă în bunuri mobile de natura instalaţiilor de producere, stocare şi îmbuteliere a vinurilor din cadrul combinatului de vinificaţie C.

Operaţiunea de vânzare-cumpărare a acestor bunuri s-a realizat în perioada suspectă a celor 3 ani anteriori deschiderii procedurii, respectiv în perioada 06.05.2009 – 22.12.2009.

Deschiderea procedurii de insolvenţă s-a dispus prin sent.com.nr.509/07.04.2010 a Tribunalului Vrancea, fiind astfel evidentă îndeplinirea condiţiei referitoare la încheierea operaţiunilor de transfer patrimonial în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii.

Transferul patrimonial a avut loc între debitoare al cărei administrator şi reprezentant legal era recurentul pârât, E.P. către cumpărătorul pârât, acelaşi, E.P.

Rezultă, fără putinţă de tăgadă, că pârâtul a condus societatea debitoare în calitatea sa de administrator şi asociat şi a profitat de poziţia deţinută în societate şi de informaţiile, la care a avut acces deplin, cu privire la posibila declanşare a procedurii pentru a obţine pentru sine un folos injust în prejudiciul creditorilor.

Faptul că au fost înstrăinate bunuri şi prin factura din 22.12.2009 după cesiunea părţilor sociale, fără acordul noului asociat administrator, denotă că şi după efectuarea cesiunii pârâtul exercita în fapt calitatea de administrator al debitoarei.

Motivul de recurs referitor la valoarea bunurilor ce au făcut obiectul operaţiunii de vânzare-cumpărare şi la destinaţia preţului este neîntemeiat şi lipsit de relevanţă prin raportare la condiţiile prev. de art.80 alin.2 lit.d din Lege.

Operaţiunea de vânzare-cumpărare a prejudiciat creditorii societăţii prin încetarea activităţii acesteia şi imposibilitatea de a-şi mai plăti datoriile acumulate.

Faptul că pârâtul este şi creditor al debitoarei nu are nici o relevanţă şi nu produce nici o consecinţă asupra acţiunii în anulare.

Operaţiunea de vânzare-cumpărare anulată prin hotărârea recurată are caracter fraudulos în sensul că a fost efectuată cu rea-credinţă în dublu scop, acela de a leza drepturile creditorilor, eludând legea şi pentru obţinerea unui profit pentru sine însuşi prin încercarea de a scoate bunurile din patrimoniul debitoarei şi evitarea valorificării acestora în procedura insolvenţei.

În aceste condiţii, ca urmare a anulării valoarea bunurilor se întoarce în patrimoniul debitoarei iar pârâtul nu are dreptul la restituirea prestaţiei sale conform art.83 alin.2 din Legea nr.85/2006. Restituirea, în natură, nu mai este posibilă datorită faptului că pârâtul a vândut la rândul său bunurile, după care a încheiat contract de custodie cu subdobânditorul, pentru a justifica posesia bunurilor.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., s-a respins recursul, ca nefondat.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Acţiune în anulare transferuri patrimoniale. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Faliment

Comentarii despre Acţiune în anulare transferuri patrimoniale. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Faliment