Contract de antrepriza furnizori produse si executare lucrari amenajari interioare. Refuz la plata întemeiat pe compensarea legala. Facturi neacceptate la plata. Conditii. Contracte

Contract de antrepriza furnizori produse si executare lucrari amenajari interioare. Refuz la plata întemeiat pe compensarea legala. Facturi neacceptate la plata. Conditii.

- Cod civil, art. 1144

Compensatia presupune o plata dubla abstracta, reprezentand un mod simplificat de stingere a doua datorii simultane, apartinand partilor implicate in raporturi juridice obligationale.

Pentru a fi incidente dispozitiile art. 1144 cod civil prin care se reglementeaza compensatia legala, creantele reciproce, presupunand obligatia achitarii unei sume de bani trebuie sa fie deopotriva certe lichide si exigibile.

Certitudinea creantei presupune existenta ei sigura, potrivit art. 379 alin. 3 c.pr.civ. creanta este certa atunci cand rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.

Creata nu poate fi opusa cu puterea recunoscuta de 1144 cod civil atunci cand are un caracter litigios.

Parata nu a probat existenta unei creante certe, situatie in care compensarea nu putea fi valorificata decat in conditiile art. 119 alin. 1 c.pr.civ., pe cale judecatoreasca, prin investirea instantei cu cerere reconventioanala.

Numai in conditiile sesizarii legale, instanta ar fi avut caderea de a verifica certitudinea si exigibilitatea creantei.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA

DECIZIA CIVILA NR.65 din 13.02.2012)

Prin cererea, inregistrata sub nr. 60144/3/2010, reclamanta SC DD SA prin administrator judiciar a chemat in judecata parata SC ACC SRL solicitand obligarea la plata sumei de 153.501,68 lei compusa din 82.904,59 lei debit si 70.597,09 lei penalitati.

In motivarea cererii s-a aratat ca partile au derulat raporturi comerciale in temeiul contractului de antrepriza nr. BC 287/23.08.2007, reclamanta, in calitate de prestator executand lucrari de amenajari interioare a caror contravaloare nu a fost integral achitata.

Astfel contravaloarea facturata cu factura nr. 7006758/1.11.2008, in cuantum de 440.409 lei, acceptata la plata a fost achitata partial, cu OP la 1.11.2008 emis pentru suma de 174.805,15 lei; 176.950 lei suma compensata prin stornarea facturii 7006756/1.11.2008 si suma de 5.734,26 lei prin stornarea facturii 4963873/24.11.2008.

In sustinerea cererii de obligare la plata penalitatilor de intarziere, reclamanta s-a prevalat de clauzele contractuale, respectiv art. 6.8 din contractul de antrepriza, prin care partile au convenit penalitati de 0,1 % pe zi intarziere.

Fata de obiectiunile ridicate de catre parata, in cursul procedurii concilieri prealabile, s-a invederat ca reclamanta nu recunoaste facturile de penalitati emise de catre beneficiar, invocate in compensarea debitului.

S-a mai sustinut ca aceasta pretinsa creanta ar fi trebuit valorificata in cadrul procedurii insolventei declansate impotriva reclamantei, in termenul fixat de instanta pentru inregistrarea declaratiilor de creanta, nefiind posibila valorificarea pretentiilor corelative impotriva debitorului insolvent pe calea dreptului comun.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 969 cod civil, art. 64, art. 76 si art. 77 Legea 85/2006.

Prin cerere precizatoare, formulata la 12.10.2011, reclamanta si-a major pretentiile, solicitand obligarea paratei la plata sumei de 84.645,87 lei penalitati de intarziere asa cum acestea au fost calculate si mentionate in raportul de expertiza administrat in cauza.

Prin intampinarea formulata la 23.02.2001, parata SC ACC SRL a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.

S-a sustinut ca pe parcursul derularii raporturilor contractuale, au aparut disfunctionalitati datorate atitudinii culpabile a reclamantei, care au determinat sistarea platilor, in temeiul art. 4 din actul aditional nr. 1/0.01.2008 beneficiarul, constatand lipsuri calitative la lucrarile efectuate stabilind sarcini si raspunderi pentru prestator.

De asemenea, s-a sustinut ca factura invocata ca temei al pretentiilor nu este acceptata la plata, nu a fost semnata de un reprezentant al beneficiarului si nu poarta stampila societatii.

Parata a invocat compensarea legala, prevalându-se de dispozitiile art. 1143 - 1155 cod civil, sustinand ca apararile reclamantei intemeiate pe necomunicarea facturilor emise pentru contravaloarea penalizarilor nu pot fi retinute, cata vreme pentru diferentele de sume mentionate in cererea introductiva, insusi administratorul judiciar a retinut intervenita compensarea.

Au fost invocate dispozitiile art. 115 - 118 c.pr.civ.

Prin sentinta comerciala nr. 19914/28.10.201, Tribunalul Bucuresti a respins actiunea ca neintemeiata.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut cu precadere intervenita compensarea legala, apreciind ca aceasta nu presupune indeplinirea unor formalitati de catre parti, operand de drept.

Astfel, a apreciat, analizand materialul probatoriu administrat, ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de livrare a materialelor si de remediere a defectiunilor, in mod justificat beneficiarul facand aplicarea art. 6 din actul aditional privind penalitatile de intarziere.

A mai apreciat instanta ca, prin stornarile succesive efectuate de catre reclamanta, si implicit compensarile operate acesta, a recunoscut intervenita compensarea si cu privire la suma in litigiu, fiind fara relevanta faptul ca facturile emise de parata, operatiunea de stornare, si cu privire la suma in litigiu, nu a fost inregistrata in contabilitatea proprie.

S-a mentionat ca si in lipsa emiterii facturilor de penalitati sau a neacceptarii acestora, creanta constand in penalitati de intarziere rezulta din contractul de antrepriza ceea ce ii confera in sine caracter cert, lichid si exigibil, situatie in care devin aplicabile dispozitiile art. 1144 cod civil.

Raportat la dispozitiile art. 1143 si art. 1155 cod civil, instanta a apreciat dovedite sustinerile paratei privind compensarea legala intre creante reciproce ale partilor.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel SC DD SA, prin lichidator judiciar, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea apelului s-a invocat incalcarea principiului disponibilitatii instanta retinand intervenita compensarea, invocata de parata pe cale de exceptie, prin intampinare, in lipsa actului de sesizare reprezentat de cererea reconventionala.

Au fost reluate sustinerile privind neacceptarea de care reclamanta a facturilor emise de catre beneficiar pentru contravaloarea penalitatilor, cu o valoare identica diferentei datorate.

S-a sustinut aplicarea gresita a normelor privind compensarea legala respectiv a dispozitiilor art. 1145 cod civil, apreciind stinsa creanta prin compensare cu o cranta nedovedita in conditiile art. 46 cod comercial.

Au fost invocate si dispozitiile art. 1185 cod civil referitor la valoarea doveditoare a registrelor ce emana de la comercianti, care nu fac credinta in favoarea celor ce le-a scris, doar au putere in contra lui.

Referitor la certitudinea creantei invocate de parata, s-a sustinut ca in cauza nu au fost administrate probe concludente in dovedirea executarii cu intarziere a lucrarilor sau a constatarii unor deficiente grave la lucrarile executate, procesele verbale 717/28.02.2008 si nr. 734/14.03.2008 fiind inscrisuri care emana exclusiv de la beneficiar, neinsusite de reclamanta.

Au fost reluate susinerile privind nerespectarea dispozitiilor speciale ale Legii 85/2006, referitor la obligativitatea valorificarii creantei prin inscriere la masa credala, in termenul fixat de instanta, la data invocarii compensarii, acesta fiind implinit, situatie in care creditoarea este decazuta din dreptul de urmarire a creantei.

Prin intampinarea formulata de SC ACC SRL, la 07.02.2012, s-a solicitat respingerea apelului, mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.

S-a sustinut, in esenta, ca certitudinea creantei rezulta din prevederile contractuale fiind indiferent ca facturile emise pentru contravaloarea penalitatilor in cuantum de 82 908,61 lei, trimise reclamantei prin posta cu confirmare de primire au fost sau nu acceptate.

Astfel, s-a sustinut ca certitudinea creantei rezulta din prevederile contractului, este lichida pentru ca intinderea acesteia a fost determinata prin raportare al cuantumul stabilit prin contract de 100 EURO pe zi de intarziere si este exigibila intrucat termenul scadent s-a implinit.

In ceea ce priveste neinscrierea la masa credala s-a sustinut ca, parata a precizat ca nu se impune a formula declaratie de creanta, intrucat a operat compensarea.

Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea, apreciaza apelul intemeiat pentru urmatoarele considerente:

A rezultat ca intre SC DD SA, prestator si SC ACC SRL, beneficiar, a intervenit contractul de antrepriza nr. BC287/23.08.2007, avand ca obiect furnizarea de produse si executarea de catre prestator a unor lucrari de amenajari interioare,la cererea si conform exigentelor de design ale beneficiarului. Prin art. 6.6 ca modalitate de plata s-a convenit intocmirea facturii de catre prestator si transmiterea acesteia beneficiarului, pe baza situatiei de lucrari, urmand ca acesta sa achite in termen de 30 de zile contravaloare, in caz contrar fiind tinut la plata penalitatilor de intarziere de 0,1% pe zi intarziere, conform art. 6.8 din contrat.

Prin act aditional nr. 1/07.01.2008 partile au convenit prelungirea contractului, garantia pentru calitatea lucrarilor, suplimentarea obligatiilor prestatorului, in sensul remedierii defectelor, cu penalitati in conformitate cu pct. 6 din actul aditional de 100 EURO/zi de intarziere.

Prestatorul a emis factura nr. 70006758/1.11.2008, in valoare de 440 409 lei , factura ce nu poarta semnatura beneficiarului, insa, care a fost acceptata la plata prin plata partiala si invocarea compensarii pentru restul la plata.

Astfel, beneficiarul a achitat cu OP 174 805,15 lei, suma de 176 950 lei stornand factura emisa in contra prestatorului cu nr. F7006756/1.11.2008 si suma de 5 734,26 lei prin stornarea facturii F4963873/ 24.11.2008, ramanând in litigiu suma de 82.904,59 lei.

Refuzul la plata pentru diferenta pretinsa in prezenta cauza este intemeiat pe compensarea legala a creantei detinuta de beneficiar in contra prestatorului, constatata prin facturile nr. 1047/17.04.2008, nr. 1347/05.06.2008 si nr. 2094/15.09.2008 pentru suma totala de 82.908,61 lei.

Facturile mentionate nu au fost acceptate la plata de catre prestator ,pentru a face dovada in favoarea emitentului si in contra destinatarului, conform art. 46 cod comercial.

Pentru a face dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile doar existenta contractului partilor nu este suficienta.

Prin contract partile au determinat legea ce guverneaza raporturile dintre ele conform art. 969 cod civil, pretentiile izvorate in cursul derularii contractului urmand a fi determinate prin raportare la clauzele stabilite.

Astfel, existenta clauzei penale convenite la pct. 6 din actul aditional nr. 1/07.01.2008, coroborata cu emiterea unor facturi neacceptate la plata, in temeiul unor exceptii apreciate de cocontractant ca justificate, nu probeaza nicidecum existenta unei creante certe, lichide si exigibile.

Prin urmare caracterul cert, lichid si exigibil al creantei, in conditiile contestarii de catre debitor, nu se poate stabili decat prin actionarea acestuia in instanta.

In aceste conditii compensarea nu mai are un caracter legal, neputand opera decat pe cale judecatoreasca.

Compensatia presupune o plata dubla abstracta, reprezentand un mod simplificat de stingere a doua datorii simultane, apartinand partilor deopotriva implicate in raporturi juridice obligationale.

Pentru a fi incidente dispozitiile art. 1144 cod civil prin care se reglementeaza compensatia legala, creantele reciproce, presupunand obligatia achitarii unei sume de bani trebuie sa fie deopotriva certe lichide si exigibile.

Certitudinea creantei presupune existenta ei sigura, potrivit art. 379 alin. 3 c.pr.civ. creanta este certa atunci cand rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.

Creata nu poate fi opusa cu puterea recunoscuta de 1144 cod civil atunci cand are un caracter litigios.

De asemenea, retine ca neintrunite si conditiile prevazute de art.3 HG 685/1999 pentru aprobarea Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadenta ale contribuabililor, persoane juridice, potrivit carora compensarea nu poate opera decat cu respectarea procedurii si numai prin utilizarea documentelor prevazute de actul normativ.

Asa cum am retinut parata nu a probat existenta unei creante certe, situatie in care compensarea nu putea fi valorificata decat in conditiile art. 119 alin. 1 c.pr.civ., pe cale judecatoreasca, prin investirea instantei cu cerere reconventioanala.

Numai in conditiile sesizarii legale, instanta ar fi avut caderea de a verifica certitudinea si exigibilitatea creantei.

Apreciaza, pentru cele mai sus retinute, ca in mod gresit, prima instanta, in conditiile in care nu s-a probat existenta unei creante certe si exigibile, necontestate de catre debitor, a retinut intervenita compensarea legala.

Cat priveste compensarea judiciara acesta nu poate fi constatata de instanta in lipsa actului de sesizare, cererea reconventionala, cu incalcarea principiului disponibilitatii.

Faptul ca cererea reconventioanla formulata impotriva unui debitor insolvent ar fi intrat sub incidenta dispozitiilor art. 36 legea 85/2006 apare ca irelevant, in conditiile in care creantele pretinse de parata au avut termen scadent anterior deschiderii procedurii, parata nu a formulat cerere de inscriere la masa credala in termenul fixat de instanta, invocarea propriei culpe in administrarea cu diligenta a propriilor interese, excedand cenzurii instantei de judecata.

Astfel, apreciaza intemeiata cererea de chemare in judecata, asa cum a fost formulata, retinand ca existenta si certitudinea creantei pretinse, in cuantum de 82 904,59 lei diferenta la plata, conform facturii 7006758/01.11.2008, reprezentand avans prestari servicii, refacturate, nu au fost contestate ci, dimpotriva, implicit recunoscute prin opunerea compensarii de catre parata.

In ceea ce priveste cererea de majorarea pretentiilor constand in penalitati de intarziere, la suma de 84 645,87 lei asa cum acestea au fost determinate prin raportul de expertiza administrat in prima instanta, instanta apreciaza calculul gresit efectuat, prin raportare la facturi ce nu au legatura cu platile si compensarile acceptate si necontestate de parti, referitor la debitul in litigiu.

Din cuprinsul cererii de chemare in judecata a rezultat ca penalitatile de intarziere, in cuantum de 70 597,09 lei au fost calculate corect pentru suma de 440 409 lei pentru care a fost emisa factura 7006758/01.11.2008, conform clauzei penale cuprinsa in art. 6.8 din contract prin care s-au stabilit penalitati de 0,1% pe zi intarziere, prin raportare la platile succesive, efectuate la 01.11.2008, 28.11.2008 si 23.12.2009 si pentru diferenta neachitata de 82 904,59 lei.

In consecinta, in temeiul art. 296 c.pr.civ. a admis apelul, a schimbat sentinta atacata si a admis cererea in de chemare in judecata asa cum a fost formulata, obligand parata la plata sumei de 153 501,68 lei reprezentand 82 904,59 lei si 70 597,09 lei penalitati de intarziere.

1

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Contract de antrepriza furnizori produse si executare lucrari amenajari interioare. Refuz la plata întemeiat pe compensarea legala. Facturi neacceptate la plata. Conditii. Contracte

Comentarii despre Contract de antrepriza furnizori produse si executare lucrari amenajari interioare. Refuz la plata întemeiat pe compensarea legala. Facturi neacceptate la plata. Conditii. Contracte