Contract de sponsorizare şi publicitate. Contracte

Contract de sponsorizare şi publicitate.

Sentinţa nr. 1243/2011din 25 Mai 2011 Tribunalul Vâlcea-Secţia comercială

Prin sentinţa nr.aaaa din 22.10.2010 Tribunalul Bucureşti şi-a declinat competenţa teritorială în favoarea Tribunalului Vâlcea cu privire la cererea formulată la data de 15.03.2010 de reclamanta A CA în contradictoriu cu pârâta SC U SA RM VÂLCEA prin care a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 230.000 Euro sau echivalentul în lei cu titlu de sponsorizare, conform art.2 din contractul din 6.09.2007.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că este handbalistă profesionistă, cu performanţe remarcabile, bucurându-se de notorietate la nivel naţional şi internaţional, fiind selectată şi în echipa naţională a României.

Reclamanta a menţionat că la data de 6.09.2007 a încheiat cu pârâta un contract de sponsorizare, prin care s-a stabilit sponsorizarea acesteia cu suma de 270.000 Euro în schimbul asigurării de către reclamantă a unei campanii de promovare a numelui SC U SA Rm.Vâlcea, prin orice modalitate, sumă ce trebuia achitată eşalonat, ultima tranşă având scadenţa la data 1.06.2009.

În continuare s-a arătat că deşi reclamanta şi-a îndeplinit obligaţiile de a asigura sponsorului promovarea, deţinând şi calitatea de jucător la Clubul Sportiv R U Braşov, conform contractului de jucător din 2008, pârâta fiind sponsorul oficial al Clubului, pârâta nu a achitat decât suma de 40.000 Euro, în condiţiile în care la contract s-au încheiat şi alte acte adiţionale prin care a fost adus ca garant al executării obligaţiilor şi Clubul Sportiv R Braşov.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea cererii, potrivit dispoziţiilor art.969 şi urm.Cod civil.

Au fost ataşate cererii Contractul de sponsorizare, Actul adiţional nr.282/26.09.2008, Actul adiţional din 17.09.2008, Înţelegerea din data de 6.09.2007 şi dovada convocării la conciliere directă.

Prin întâmpinare s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale şi a neexecutării contractului, arătându-se că reclamanta s-a aflat în imposibilitate de a efectua campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului SC U SA, având în vedere că la data de 2.10.2007 Comisia de disciplină FRH a suspendat-o pe reclamantă din viaţa sportivă, decizie asupra căreia a revenit, jucătoarea fiind trimisă să reintre în echipa „U” J Cluj cu care avea contract, condiţii în care aceasta a jucat la data de 12.01.2008 împotriva CSM C Deva.

În continuare s-a arătat că reclamanta nu-şi putea îndeplini obligaţiile din contract, având în vedere incompatibilitatea între interesele clubului la care juca şi societatea pe care ar fi promovat-o.

În plus, pârâta a precizat că sportiva a încheiat acest contract ştiind că nu poate să execute obligaţiile contractuale, atâta timp cât se afla încă sub contractul cu formaţia „U” J Cluj.

Pârâta a arătat în continuare că plăţile efectuate erau făcute în numele şi pentru Clubul Sportiv „RU” Braşov, în baza unui contract de sponsorizare încheiat între pârâtă şi club, în acea perioadă U fiind sponsorul principal al clubului.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că obiectul principal al contractului a fost ca beneficiarul să asigure sponsorului o campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului SC U SA prin diverse modalităţi, spoturi publicitare, afişare siglă etc, campanie ce trebuia să se întindă pe o perioadă de 3 ani de la data semnării contractului.

S-a menţionat că o asemenea campanie de promovare presupune o muncă laborioasă din partea celui implicat, în sensul participării acestuia la diverse acţiuni de mediatizare/promovare, acţiuni materializate prin realizarea de materiale publicitare video, audio, prin participarea la diverse întruniri, conferinţe de presă cu scopul popularizării beneficiarului etc.

În concepţia pârâtei, simpla purtare a echipamentului de joc, în perioada cât a jucat la Clubul R Braşov nu reprezintă un act de mediatizare a numelui/siglei/brand-ului, acest echipament fiind recunoscut şi acceptat odată cu semnarea contractului de jucător.Astfel, pârâta era recunoscută ca sponsor oficial al clubului, motiv pentru care întreaga echipă purta echipamentul cu sigla şi denumirea societăţii.

Prin urmare, întrucât reclamanta nu a întreprins şi alte acţiuni specifice campaniilor publicitare, primind 40.000 Euro pentru servicii neefectuate, s-a solicitat respingerea cererii ca netemeinică şi nelegală.

Reclamanta a răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că excepţia neexecutării este un mijloc de apărare, ce trebuie analizată împreună cu apărările invocate pe fondul cauzei, excepţie ce nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:

Excepţia poate fi invocată numai dacă cealaltă parte nu-şi execută propriile obligaţii, înainte de epuizarea termenului contractual stabilit de părţi, ori excepţia a fost invocată direct în faţa instanţei, iar nu în timpul celor trei ani pentru care s-a încheiat contractul.

S-a mai arătat că pârâta face confuzie între contractul de sponsorizare şi cel de publicitate, distincţia între cele două contracte fiind scopul încheierii lor, contractul de publicitate având un scop pur comercial, iar cel de sponsorizare având ca scop protejarea unei personalităţi culturale, sportive, ştiinţifice etc în vederea susţinerii dezvoltării personalităţii persoanei protejate.

Reclamanta a subliniat că în speţa de faţă scopul încheierii contractului a fost acela ca aceasta să se poată concentra şi dedica activităţii sportive pe care o desfăşoară, fiind lipsit de relevanţă momentul încheierii contractului de jucătoare cu SC R BRAŞOV.

Astfel, s-a arătat că reclamanta purta echipamentul sportiv atât pe teren, cât şi în viaţa privată, în afara terenului, sarcinile cuprinse în contract fiind doar cu titlu exemplificativ.

Cu privire la perioada în care aceasta era jucătoare la „U” J, se arată că şi pârâta cunoştea această împrejurare, condiţii în care nu a considerat ea însăşi că ar exista vreo incompatibilitate, deoarece nu exista incompatibilitate între calitatea sa temporară de jucătoare la „U” J şi cea de persoană sponsorizată de SC U SA.

În final, reclamanta a precizat că pârâta nu a indicat niciun exemplu în care aceasta să fi fost solicitată să participe la vreo campanie publicitară la care să lipsească sau să o refuze, având în vedere că realizarea de activităţi de publicitate implica şi o activitate de marketing din partea pârâtei.

În cauză au fost audiaţi martorii H B H şi S V, din partea pârâtei şi TD B şi SDiana I, din partea reclamantei.

Martorii pârâtei au declarat că reclamanta a activat o perioadă de un an în cadrul Clubului din Braşov, după ce a fost achiziţionată de la J Cluj, în baza unui contract de sponsorizare încheiat cu cel puţin un an înainte.

Aceiaşi martori au arătat că reclamanta a purtat numai un tricou cu numele şi sigla societăţii pârâte, acesteia nefiindu-i solicitat participarea la activităţi de promovare a societăţii, la meciurile dintre R Braşov şi J Cluj purtând tricoul J, în perioada cât a activat la acest din urmă club.

Martorul H B, în calitate de fost manager al Clubului R Braşov a menţionat că semnarea contractului de sponsorizare s-a făcut tocmai cu scopul ca reclamanta să joace la Clubul R Braşov.

Martorii reclamantei au declarat că în perioada cât reclamanta a activat la Clubul J, aceasta purta în viaţa privată tricoul cu numele societăţii pârâte, mai precis atunci când făcea antrenamente în zona de recuperare sau când asista la alte competiţii sportive, iar în timpul meciurilor din cadrul Clubului J purta tricoul cu numele J.

Martora S D a declarat, în calitate de prietenă a reclamantei, că aceasta era foarte entuziasmată pentru că urma să activeze la Braşov.

Prin răspunsul la interogatoriu, pârâta a arătat că au existat numeroase campanii publicitare ale societăţii la care sportiva nu a participat, iar reclamanta nu a răspuns disponibilităţii pârâtei de a o implica pe sportivă în orice activitate de publicitate.

La dosar, s-a depus adresa emisă de Federaţia Română de Handbal prin care se comunică pârâtei situaţia sportivei AC care a fost transferată la data de 26.09.2998 de la Universitatea JCluj la RU Braşov, până la data de 11.08.2009 când s-a transferat în Danemarca.

Aceeaşi Federaţie a comunicat instanţei, prin adresa din 8.04.2011 că sportiva a activat în perioada septembrie 2007-iunie 2008 la U J Cluj, în iulie 2008-iunie 2009 la RBraşov, apoi în Danemarca din iulie 2009 până în prezent.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei este parţial întemeiată, pentru următoarele considerente:

Între părţile din litigiu s-a încheiat un contract intitulat „Contract de sponsorizare” din 6.09.2007 prin care beneficiarul-reclamanta se obliga să asigure sponsorului-societatea pârâtă, o campanie de promovare a numelui/siglei/brand-ului prin diverse modalităţi:spoturi publicitare, afişare siglă etc, să mediatizeze numele/sigla/brand-ul sponsorului, iar sponsorul să achite suma convenită în termenul de plată stabilit.

Valoarea contractului a fost de 270.000 Euro, în trei rate pe o perioadă de trei ani, 90.000 Euro fiecare, contractul intrând în vigoare la data semnării şi încheindu-se la data de 30.06.2010.

În aceeaşi zi între părţi s-a încheiat actul numit „Înţelegere” prin care pârâta se obliga să dea în proprietatea reclamantei un apartament cu 3 camere în Braşov până la finele anului 2007 şi un autoturism marca BMW în maxim 60 de zile de la semnarea actului.

Din adresele înaintate de Federaţia Română de Handbal coroborate cu extrasele din ziare depuse la dosar, instanţa a reţinut că în perioada încheierii contractului de sponsorizare reclamanta activa la U J Cluj, condiţii în care federaţia a fost sesizată în vederea sancţionării sportivei, care a refuzat să se prezinte la pregătiri şi la primele meciuri oficiale.

Comisia de Disciplină a sancţionat-o pe reclamantă cu suspendarea din viaţa sportivă pe o perioadă de 2 ani, decizie asupra căreia s-a revenit, reclamanta fiind trimisă să activeze până în iunie 2008 la U J Cluj.

Ulterior, în perioada iulie 2008-iunie 2009 reclamanta a jucat în cadrul Clubului R U Braşov, club al cărui sponsor oficial a fost în acea perioadă societatea pârâtă.

În această perioadă, mai precis în luna septembrie 2008, respectiv în data de 17.09 şi 26.09.2008, s-au încheiat două acte adiţionale la contractul din 17.09.2008, depuse la dosar, acte încheiate cu Clubul Sportiv Urban Braşov prin care acesta se obliga să plătească sportivei suma de 98.000 Euro, ca primă tranşă până la data de 30.10.2008, restul urmând a fi achitate la datele stabilite prin contract, în caz contrar sportiva fiind liberă de contract şi fără obligaţii faţă de club.

Totodată, s-a stipulat că valoarea contractului este de 90.000 Euro, ce vor fi plătiţi în trei rate egale, în perioada 1.09.2007-31.05. a fiecărui an competiţional, timp de trei ani.

Cu toate acestea, reclamanta a părăsit clubul, iar începând cu luna iulie 2009 până în prezent activează în Danemarca.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a condus la ideea neexecutării parţiale din partea ambelor părţi a obligaţiilor contractuale stipulate în contractul din data de 6.09.2007.

Astfel, în speţă s-a ridicat problema naturii juridice a contractului încheiat între părţi.

Cu privire la acest aspect, instanţa a constatat că deşi contract a fost denumit „Contract de sponsorizare”, clauzele contractuale cuprind şi elemente specifice contractului de publicitate.

Această concluzie rezultă atât din conţinutul prevederilor art.1.1 şi art.4.1.din contract, cât şi din declaraţiile martorilor, care au arătat că acest contract s-a încheiat cu scopul transferării reclamantei la Braşov, lucru faţă de care reclamanta şi-a exprimat mulţumirea către prieteni.

În plus, la data încheierii contractului de sponsorizare s-a încheiat şi un înscris denumit „Înţelegere”, prin care părţile au stabilit ca reclamanta să primească un apartament cu 3 camere în Braşov până la finele anului 2007, act care alături de cele menţionate mai sus vine în susţinerea apărărilor formulate de pârâtă în întâmpinare cu privire la conţinutul obligaţiilor contractuale ale reclamantei.

Prin urmare, contractul încheiat dintre părţi este unul sui-generis, cu dublă natură, ce cuprinde atât elemente specifice contractului de sponsorizare, cât şi contractului de publicitate, neputând fi primită apărarea reclamantei, care a susţinut în răspunsul la întâmpinare că ar fi lipsit de relevanţă juridică încheierea contractului de jucătoare cu SC R SA BRAŞOV.

Faţă de această precizare, executarea contractului a fost analizată raportat la trei etape de timp, şi anume: 6.09.2007(data semnării contractului) -iulie 2008(data semnării contractului de jucător cu echipa C R Braşov; iulie 2008-iunie 2009( perioada activării în cadrul Clubului R Braşov) şi iunie 2009-30.06.2010( data expirării duratei contractului de sponsorizare).

Cu privire la prima etapă, deşi martorii propuşi de reclamantă şi audiaţi în cauză au declarat că aceasta a purtat echipamentul sportiv cu numele societăţii pârâte şi în perioada activării în cadrul Clubului UJ Cluj, instanţa a conchis că nu se poate solicita pârâtei plata sumei de 90.000 Euro aferentă acestei perioade.

Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că ambele părţi cunoşteau situaţia sportivei reclamante, care la data încheierii contractului de sponsorizare activa la un alt club decât cel pe care-l sponsoriza pârâta, şi anume la Clubul UJ Cluj.

Încheierea contractului din litigiu a avut ca scop atragerea sportivei ca jucătoare în cadrul Clubului R Braşov, înainte de expirarea celuilalt contract, cu încălcarea regulilor profesionale ce guvernează exerciţiul profesiei de sportiv profesionist-în sensul că jucătorului îi este interzis să poarte echipamentul de pregătire/antrenament, de joc şi de reprezentare orice altă siglă sau reclamă decât cea a angajatorului sau sponsorului acestuia, dreptul de publicitate şi imagine fiind transferate în mod exclusiv angajatorului.

În concret, reclamanta îşi transferase dreptul de publicitate şi imagine, în măsura în care acestea aveau legătură cu raporturile de muncă, Clubului J, astfel că pentru perioada 6.09.2007-iulie 2008, cât a activat la acest club nu se poate vorbi despre o încheiere valabilă a contractului de sponsorizare.

Acest contract îşi putea produce efectele depline numai după semnarea contractului de jucătoare cu Clubul R Braşov, club al cărui sponsor oficial era societatea pârâtă.

Reclamanta a primit suma de 40.000 Euro, conform contractului de sponsorizare, pârâta invocând excepţia de neexecutare, cu motivarea că reclamanta nu s-a achitat de obligaţiile contractuale, în sensul că în afara faptului de a purta echipamentul sportiv, nu a participat la alte activităţi de promovare a numelui/siglei/brand-ului societăţii pârâte.

Faţă de excepţia invocată, instanţa a reţinut că executarea unui contract presupune pe tot parcursul existenţei acestuia îndeplinirea obligaţiei de cooperare între părţi în vederea atingerii scopului contractului încheiat, datorie comună şi reciprocă a părţilor contractante.

În speţă, faţă de natura contractului şi de scopul urmărit de ambele părţi, societatea pârâtă avea obligaţia de a colabora cu reclamanta, într-un mod rezonabil, pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin art.1.1. şi 4.1. din contract şi pentru a putea permite contractului să-şi producă pe deplin efectele sale.

Deşi pârâta în răspunsul la interogatoriu a arătat că şi-a arătat disponibilitatea de a o atrage pe reclamantă în activităţi de publicitate, această susţinere nu a fost dovedită cu probatoriul administrat în cauză.

În aceste condiţii, atitudinea pârâtei raportată la modalitatea în care reclamanta a înţeles să-şi execute obligaţiile contractuale(purtarea echipamentul sportiv cu numele şi sigla societăţii pârâte, atât în terenul de joc, cât şi în viaţa privată) trebuie interpretată ca o acceptare tacită a unei asemenea executări, timp de 1 an, cât reclamanta a activat în cadrul Clubului R Braşov.

Această acceptare duce la concluzia că pârâta şi-a văzut realizat interesul contractual, prin atingerea scopului stabilit prin clauzele contractuale, astfel că aceasta datorează reclamantei suma de 90.000 Euro aferentă perioadei sus-menţionate.

Cum din această sumă, s-a achitat suma de 40.000 Euro, pârâta mai are de plătit către reclamantă suma de 50.000 Euro.

Cât priveşte perioada iunie 2009-30.06.2010, instanţa a constatat că excepţia invocată de pârâtă este întemeiată:

Apărările pârâtei cu privire la termenul în care această excepţie poate fi invocată nu pot fi primite.

Excepţia de neexecutare este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractante, în cadrul unui contract sinalagmatic(bilateral), în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii.

Această excepţie reprezintă în fond un refuz de executare ce operează fără intervenţia instanţei de judecată, ceea nu înseamnă că ea nu poate fi supusă unui control judiciar a posteriori.

Excepţia de neexecutare poate fi invocată şi pe cale judiciară ca mijloc de apărare, cu condiţia ca partea ce o invocă să dovedească neexecutarea pe care o invocă şi gravitatea acesteia, în caz contrar acesta fiind condamnat să repare prejudiciul cauzat partenerului său.

În speţă, din adresa înaintată de Federaţia de Handbal rezultă că reclamanta a încheiat în această perioadă un contract de jucătoare cu echipa HC Copenhaga din Danemarca, condiţii în care nu se mai poate vorbi despre îndeplinirea de către reclamantă a niciuneia dintre obligaţiile cuprinse în art.1.1. şi art.4.1. din contract.

Prin urmare, pârâta nu datorează reclamantei suma de 90.000 Euro aferentă acestei perioade.

Faţă de cele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.969 şi urm.Cod civil, instanţa a admis în parte cererea reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească suma de 50.000 Euro(echivalent în lei la data plăţii efective) către reclamantă.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Contract de sponsorizare şi publicitate. Contracte

Comentarii despre Contract de sponsorizare şi publicitate. Contracte