Legea procedurii insolventei - contestatie împotriva masurii de înscriere în tabelul preliminar al creditorului debitoarei. ContracteFaliment

Art.65 din Legea nr.85/2006

Art.968 Cod civil, art.967 Cod civil

Prin cererea din data de 23.06.2009, creditoarea C.F.S.P. a formulat contestatie împotriva masurii de înscriere de catre administratorul judiciar în tabelul preliminar al creditorilor debitoarei SC V.B.A. a creantei depuse de catre creditoarea SC A.I. SRL în cuantum de 9.080.005,72 lei solicitând radierea creantei din tabloul obligational al societatii debitoare.

A sustinut contestatoarea ca toate societatile între care au fost încheiate contractele de cesiune (SC A.I. SRL, SC V. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL) sunt contractate direct sau indirect de catre aceleasi persoane fizice, având ca drept scop exclusiv fraudarea intereselor creditorilor înscrisi la masa credala a debitoarei SC V.B.A. SRL.

Asadar, motivul determinat al încheierii contractelor de cesiune de creante a vizat crearea unei pozitii favorabile a pretinsului creditor SC A.I. SRL în detrimentul celorlalti creditori înscrisi la masa credala, tocmai prin ponderea creantei admise. Totodata, s-a mai aratat ca perfectarea actelor juridice contestate s-a efectuat cu câteva zile anterior deschiderii procedurii, activitatea SC V.C. SRL si SC R.T. SRL fiind coordonata de acelasi administrator judiciar.

În opinia contestatoarei se impune a se constata nulitatea contractelor de cesiune de creanta invocate de catre creditoarea SC A.I. SRL întrucât lipseste atât scopul imediat cât si cel mediat al cauzei actului juridic.

Astfel, sub un prim aspect se constata existenta unei disproportii vadite între prestatiile stabilite în sarcina cedentului si cele la care s-a obligat cesionarul, atât prin raportare la modalitatea de plata a pretului cât si la termenul în care urmeaza a fi platit.

Astfel, plata pretului urmeaza a se efectua „în compensatie cu obligatii existente sau viitoare”. Cu alte cuvinte, desi cesionarul din cadrul contractelor de cesiune a dobândit creanta, cedentul nu a încasat pretul. Or, fata de aspectele mai sus prezentate este vadita disproportia de valoare între dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii.

Sub un al doilea aspect, anularea contractelor de cesiune de creanta se impune si din perspectiva motivului determinant avut în vedere de parti la încheierea contractelor, respectiv fraudarea intereselor celorlalti creditori înscrisi la masa credala a debitoarei VBA.

A mai aratat contestatoarea ca nu au fost respectate dispozitiile legale imperative privind conditiile de valabilitate. În acest sens, scopul partilor la momentul încheierii contractelor nu a fost cel urmarit în mod obisnuit prin încheierea unui contract sinalagmatic, respectiv obtinerea de catre fiecare dintre cele doua parti, a unei contraprestatii, ci exclusiv fraudarea intereselor creditorilor înscrisi la masa credala a debitoarei.

S-a sustinut, de asemenea, ca în cauza au fost încalcate disp. art. 65 din Legea nr. 85/2006. Astfel, singurele înscrisuri justificative depuse de catre creditoarea SC A.I. SRL sunt doar contractele de cesiune de creanta, fara ca acestea sa fie însotite de dovada existentei unei creante certe, lichide si exigibile.

În drept, au fost invocate disp. art.73 din Legea nr.85/2006.

Administratorul judiciar, prin întâmpinare, a solicitat respingerea contestatiei ca nefondata aratând, în ceea ce priveste suma de 275.402,58 lei reprezentând debit restant rezultat din marfuri livrate de SC A.I. SRL catre SC V.B.A. SRL, ca între SC A.I. SRL – în calitate de vânzator si SC V.B.A. SRL – în calitate de cumparator s-au derulat relatii comerciale de vânzare-cumparare, în baza carora au fost emise mai multe facturi fiscale, o parte ramase neachitate.

Valoarea totala a acestor facturi fiscale este de 275.402,58 lei, reprezentând marfa livrata de catre SC A.I. SRL care a ramas neachitata în întregime, ea fiind o creanta pe care creditoarea o are de încasat în nume propriu de la SC V.B.A. SRL.

Suma de 275.402,58 lei reprezentând debit restant a fost admisa integral, fiind dovedita prin înscrisurile depuse.

În ceea ce priveste suma de 6.435.098,86 lei rezultând din contractul de cesiune de creanta din 16.02.2009, s-a aratat ca la data de 16.02.2009 între SC V.C. SRL – în calitate de cedent si SC A.I. SRL – în calitate de cesionar s-a încheiat un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin intermediul caruia SC A.I. SRL a preluat de la SC V.C. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC V.B.A. SRL.

Odata cu încheierea contractului de cesiune de creanta SC V.C. SRL a predat catre SC A.I. SRL documentele care atesta creanta cesionata.

Creanta cesionata în suma de 6.435.098,86 lei este compusa din:

- suma de 6.201.046,76 lei achitata cu titlu de avans de SC V.C. SRL catre SC V.B.A. SRL pentru care au fost emise mai multe facturi fiscale de avans. Facturile fiscale de avans urmau sa fie stornate la data livrarii marfii sau prestarii serviciilor, dupa care erau emise facturile definitive. Marfurile ce urma a fi livrate nu s-au mai livrat, iar serviciile ce trebuia prestate nu au mai fost prestate, astfel ca SC V.C. SRL a ramas cu sumele achitate si nerecuperate, având astfel dreptul la restituirea lor. Suma cesionata a fost scoasa din evidenta contabila din Contul 419 (unde sunt înregistrate avansurile).

De asemenea, facturile fiscale emise pentru avansurile achitate de SC V.C. SRL sunt purtatoare de TVA, dar suma reala care s-a achitat catre SC V.B.A. SRL este suma înscrisa pe factura fara TVA. Dovada achitarii avansurilor de SC V.C. SRL catre SC V.B.A. SRL reiese si din extrasele de cont, ordinele de plata si instructionarile de plata depuse în dovedire de cesionarul SC A.I. SRL si care constituie anexa nr.4 la prezenta întâmpinare.

- suma de 234.052,10 lei reprezentând contravaloare marfuri livrate si servicii prestate de SC V.C. SRL catre SC VBA SRL. Valoarea neachitata din aceste facturi fiscale a fost cesionata de SC V.C. SRL catre SC A.I. SRL.

În urma analizarii acestui contract de cesiune de creanta, precum si a înscrisurilor depuse în sustinerea creantei, administratorul judiciar a constatat ca SC VBA SRL datoreaza catre SC V.C. SRL suma totala de 6.435.098,86 lei, suma care de altfel a fost cesionata de aceasta creditoare catre SC A.I. SRL, care a devenit prin efectul cesiunii creditoare în locul sau contra averii debitoarei SC VBA SRL.

Astfel, suma de 6.435.098,86 lei, ce rezulta prin adunarea sumei de 6.201.046,76 lei reprezentând avansuri achitate cu suma de 234.052,10 lei reprezentând contravaloare marfuri livrate si servicii prestate a fost admisa integral, reiesind cu claritate din înscrisurile depuse.

În ceea ce priveste suma de 100.386,63 lei rezultând din contractul de cesiune de creanta din 17.02.2009, s-a sustinut ca la data de 17.02.2009 între SC V.I. SRL, în calitate de cedent si SC A.I. SRL, în calitate de cesionar s-a încheiat un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin intermediul caruia SC A.I. SRL a preluat de la SC V.I. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC VBA SRL.

În dovedirea creantei au fost preluate facturile fiscale nr.510 din 30.10.2009 în valoare de 98.354,19 lei si nr.509 din 30.10.2009 în valoare de 31.753,68 lei.

Analizând înscrisurile depuse administratorul judiciar a constatat ca aceasta creanta a fost rezultatul unor înregistrari gresite în evidenta contabila a creditoarei SC V.I. SRL, deoarece din evidenta contabila a SC VBA SRL nu reiese ca ar datora aceste sume.

În concluzie, administratorul judiciar a procedat la respingerea acestei sume, integral, astfel ca ea nu va fi trecuta în tabelul de creante.

În ceea ce priveste suma de 2.047.692,59 lei rezultând din Contractul de cesiune de creanta din 23.02.2009, s-a aratat ca între SC R.T. SRL, în calitate de cedent, si SC A.I. SRL, în calitate de cesionar, s-a încheiat la data de 23.02.2009 un contract de cesiune de creanta cu titlu oneros, prin care SC A.I. SRL a preluat de la SC R.T. SRL dreptul de creanta asupra debitorului cedat SC VBA SRL. Si între aceste doua societati, respectiv SC R.T. SRL si SC VBA SRL s-au derulat relatii comerciale complexe (ex. de vânzare-cumparare, de locatiune, de prestari servicii).

Având în vedere faptul ca suma de 2.047.692,59 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate si marfuri livrate, este datorata catre SC R.T. SRL, suma care este de altfel si valoarea cesiunii, administratorul judiciar a procedat la admiterea acesteia.

Analizând în profunzime componenta creantei declarate de creditoarea SC A.I. SRL, administratorul judiciar a procedat la admiterea ei în parte, astfel ca aceasta creditoare a fost trecuta în tabelul preliminar al debitoarei SC VBA SRL potrivit addendumului nr.3 la tabel (anexa nr.7) cu o creanta în suma totala de 8.758.194,03 lei.

Din oficiu, în sedinta de judecata din 09.11.2009 a fost pusa în discutia partilor necesitatea extinderii cadrului procesual pasiv, în sensul judecarii în contradictoriu si cu pârâtele SC V.C. SRL, SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, astfel ca reclamanta, în raport de acest aspect, în temeiul disp. art.132 Cod procedura civila si-a extins cadrul procesual întelegând sa se judece si cu aceste pârâte.

Prin sentinta civila nr.7837/COM/2009, judecatorul sindic a respins contestatia ca nefondata retinând ca nulitatea contractelor de cesiune de creanta, potrivit carora creditoarea-intimata SC A.I. SRL devine cesionara a unor creante cedate de catre intimatele SC V.C., SC V.I. SRL, SC R.T. SRL nu opereaza numai circumscris împrejurarii ca aceleasi persoane fizice au calitatea de asociati în cele patru societati, ci trebuie dovedit si concernul fraudulos dintre parti.

Din analiza declaratiei de creanta apartinând creditoarei SC A.I. SRL rezulta ca aceasta are doua componente – astfel o creanta proprie împotriva societatii debitoare SC VAB si o creanta rezultata din trei contracte de cesiune.

S-a considerat ca asa-zisa disproportie de valoare între dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii nu poate fi valorificata, aspect care sa determine invalidarea actelor juridice, întrucât prestatiile au fost efectuate catre societatea debitoare de catre cedenti, aceasta incumbându-i obligatia de plata a contraprestatiei. Faptul ca modalitatea de plata urmeaza a se face prin livrari de marfa în contrapartida si compensari nu echivaleaza cu lipsa contraprestatiei, ci reprezinta o modalitate de stingere a obligatiei reglementata de normele interne si agreate de partile cocontractante (cedent si cesionar).

Cu privire la aceasta modalitate de stingere a obligatiei, instanta apreciaza ca aceasta ar putea fi pusa în discutie doar de catre cedenti (SC V.C. SRL, SC V.I. SRL si SC R.T. SRL) nu si de catre debitorul cedat, întrucât plata pretului nu se rasfrânge asupra lui, fiind suficienta doar calitatea sa de debitor fata de cedenti, asa cum rezulta din datele spetei.

Asadar, nu se poate afirma ca actelor juridice contestate le este afectata validitatea pentru absenta scopului imediat, întrucât, asa cum s-a mai aratat mai sus, exista prefigurarea mentala a contraprestatiei. Se mai sustine de catre contestatoare ca pretinsa creanta invocata de catre intimata SC A.I. SRL nu are caracter real, sustinere însa fara fundament probator, întrucât înscrisurile anexate prezentei contestatii dovedesc contrarul (anexa 2, 3, 4, 5, 6, 7).

A mai motivat judecatorul sindic ca pretinsa fraudare a intereselor celorlalti creditori înscrisi la masa credala nu subzista, întrucât, în absenta contractelor de cesiune, la masa credala ar figura înca patru creditori, asa încât motivul determinat avut în vedere de parti la încheierea contractelor corespunde atât scopului imediat cât si mediat al actului juridic obligational.

Ponderea creantei apartinând creditoarei SC A.I. SRL nu-i creeaza automat acesteia o pozitie privilegiata în procedura, fiind necesara a fi probate si alte elemente care sa prezume fraudarea creditorilor (cu titlu exemplificativ abuzul de majoritate).

Cât priveste teza a doua a contestatiei, asa cum rezulta fara echivoc din piesele dosarului, s-a retinut ca creanta intimatei creditoare SC A.I. SRL se justifica prin înscrisuri, fiind depuse pe de o parte înscrisuri care dovedesc relatia contractuala între creditoarea a carei creante este contestata si debitoarea în insolventa si contractele de cesiune, astfel ca pretinsa încalcare a disp. art.65 din Legea nr. 85/2006 nu subzista.

Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs contestatoarea SC C.F.S.P. – sucursala ROMANIA IFN care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica, invocând disp. art.304/1 si art.304 punctele 7 si 9 Cod procedura civila.

Recurenta a solicitat admiterea recursului si, în principal, sa se dispuna casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentintei recurate în sensul admiterii contestatiei formulate si radierii creantei SC A.I. SRL din tabelul preliminar al creantelor.

În fapt, recurenta a aratat ca toate societatile între care au fost încheiate contractele, respectiv SC A.I. SRL, SC V.C. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL, sunt controlate direct sau indirect de catre aceleasi persoane fizice (membri ai aceleiasi familii), acestea având ca scop exclusiv fraudarea intereselor creditorilor înscrisi la masa credala a debitoarei SC VBA SRL.

S-a mai sustinut ca, în realitate, motivul determinant al încheierii contractelor de cesiune de creanta a vizat crearea unei pozitii favorabile a pretinsului creditor SC A.I. SRL în detrimentul celorlalti creditori înscrisi la masa credala a debitoarei VBA, prin ponderea creantei admise de catre administratorul judiciar putând fi controlate deciziile ce urmeaza a fi adoptate în cadrul adunarii creditorilor.

De asemenea, s-a aratat ca doua dintre societatile care au avut calitatea de cedent în cadrul contractelor de cesiune de creanta (SC V.C. SRL si SC R.T. SRL) se afla în procedura prevazuta de Legea nr.85/2006, acestea procedând la perfectarea actelor juridice doar cu câteva zile înainte de pronuntarea de catre judecatorul sindic a sentintei de deschidere a procedurii insolventei, activitatea acestora fiind în prezent coordonata de acelasi administrator judiciar, respectiv G.I. SPLR.

Recurenta a invocat urmatoarele critici la adresa hotarârii atacate:

1. Hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina, solutia pronuntata de Tribunalul Constanta fiind nemotivata în ceea ce priveste respingerea contestatiei, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila.

Sustine recurenta ca solutia pronuntata de catre instanta de fond este una strict formala, fiind întemeiata pe împrejurarea ca „nu se poate afirma ca actelor juridice contestate le este afectata validitatea pentru absenta scopului imediat, întrucât exista prefigurarea mentala a contraprestatiei", fara a se arata care au fost motivele care au condus la înlaturarea sustinerilor reclamantei sau care au format convingerea instantei în ceea ce priveste respingerea contestatiei.

În acest sens, se arata, în practica judiciara si doctrina de specialitate s-a apreciat în mod unitar ca nemotivarea unei solutii luate de instanta de judecata echivaleaza cu situatia în care instanta nu si-a spus parerea în problema litigioasa cu care a fost sesizata, neintrând în cercetarea fondului. Prin urmare, nemotivarea hotarârii, desi nu este prevazuta distinct în Codul de procedura civila ca o cauza de casare sau desfiintare, fata de caracterul imperativ al dispozitiilor art.261 pct.5 Cod procedura civila, precum si având în vedere ca o astfel de situatie se integreaza în contextul de nelegalitate, echivaleaza cu o nepronuntare asupra fondului pricinii, fiind pe deplin aplicabile dispozitiile art.312 alin.3 Cod procedura civila.

2. Hotarârea recurata cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.7 Cod procedura civila.

Arata recurenta ca prima instanta era obligata sa analizeze temeinicia contestatiei formulate din perspectiva stabilirii valorii reale a creantelor contestate si a veridicitatii acestora. Astfel, instanta ar fi trebuit sa permita administrarea probei cu expertiza si chiar sa o solicite în temeiul art.129 pct.5 pentru „a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza".

Ori, instanta de fond a pronuntat o hotarâre luând în considerare documente contabile si extrase bancare asupra carora nu se putea pronunta, singurul în masura a clarifica veridicitatea si valoarea înscrisa în documente fiind un expert contabil.

3. Hotarârea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii - motiv de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.

Sustine recurenta ca sentinta atacata a fost pronuntata cu interpretarea gresita a dispozitiilor art.948 cod civil întrucât la încheierea contractelor de cesiune de creanta invocate de catre SC A.I. SRL ca temei al cererii de înscriere la masa credala a debitoarei VBA pentru suma de 9.080.005,72 RON nu au fost respectate cerintele legale enuntate, motiv pentru care se impune constatarea nulitatii acestora.

Astfel, în cazul contractelor de cesiune de creanta contestate lipseste atât scopul imediat cât si cel mediat al cauzei actului juridic, si anume contraprestatia efectiva datorata celeilalte parti contractante, precum si caracterul fals al motivului determinant pentru încheierea contractelor. Se poate observa cu usurinta existenta unei disproportii vadite între prestatiile stabilite în sarcina cedentului si cele la care s-a obligat cesionarul din cadrul contractelor încheiate, atât prin raportare la modalitatea de plata a pretului, cât si la termenul în care acesta urmeaza a fi platit.

Recurenta sustine ca, desi prin contractele încheiate, cesionarul dobândeste drepturi depline în temeiul pretinselor creante ale cedentilor împotriva debitoarei VBA, totusi plata pretului urmeaza a se efectua „în compensatie cu obligatii existente sau viitoare" pâna la data de 30.09.2009 si respectiv 31.12.2009. În aceasta situatie, desi cesionarul din cadrul contractelor de cesiune de creanta a dobândit dreptul de creanta ce face obiectul contractelor, în temeiul caruia a procedat la înscrierea la masa credala a debitoarei VBA, cedentul nu a încasat pretul, dobândirea acestuia fiind oricum incerta în raport de starea de insolvabilitate a societatilor cu care au fost încheiate contractele.

Ori, aceasta vadita disproportie de valoare între dreptul de creanta transmis si pretul cesiunii conduce la chiar la lipsa contraprestatiei efective asumate, ce are ca si consecinta lipsa scopului imediat al cauzei actului juridic civil contestat.

De asemenea, sustine recurenta, anularea contractelor de cesiune de creanta se impune si din perspectiva motivului determinant avut în vedere de parti la încheierea contractelor, respectiv fraudarea intereselor celorlalti creditori înscrisi la masa credala a debitoarei VBA. Scopul partilor la momentul încheierii contractelor nu a fost cel urmarit în mod obisnuit prin încheierea unui contract sinalagmatic, respectiv obtinerea de catre fiecare dintre cele doua parti a unei contraprestatii, ci exclusiv fraudarea intereselor creditorilor înscrisi la masa credala a debitoarei VBA, respectiv directionarea procedurii de insolventa în sensul sustragerii în mod fraudulos de la masa credala a debitoarei VBA a unei sume de peste 9.000.000 RON în mod nelegal.

Mai arata recurenta ca, în realitate, toate actele juridice contestate au fost încheiate exclusiv pentru a crea o pozitie privilegiata în cadrul procedurii insolventei a SC A.I. SRL, societate controlata de aceeasi persoana care detine participatiile majoritare în cadrul debitoarei VBA.

Intimata SC VBA SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea solutiei instantei de fond ca temeinica si legala.

A sustinut intimata, în esenta, ca întreaga contestatie a creditoarei se rezuma la urmatoarele aspecte: invocarea nulitatii contractelor de cesiune prin prisma absentei scopului mediat si imediat al cauzei actelor juridice; existenta unei disproportii vadite de valoare între prestatiile cedentului si ale cesionarului, neîncasarea pretului cesiunii, si motivul determinant al încheierii contractelor - fraudarea drepturilor creditorilor; încalcarea prevederilor art.65 din Legea nr.85/2006 - SC A.I. SRL nu a depus în sustinerea cererii sale de admitere a creantei documentele justificative ale creantei.

A aratat intimata ca fiecare dintre aspectele invocate a fost analizat de catre judecatorul sindic, acesta înlaturând motivat si cu trimitere la institutiile legislatiei civile fiecare dintre sustinerile contestatoarei. Mai mult, recurenta învedereaza instantei de recurs o falsa problema si anume administrarea unei expertize tehnice contabile, proba pe care de altfel nu a considerat-o necesara în timpul judecarii fondului contestatiei deoarece nu a fost contestata în fond valoarea creantei ci s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de cesiune sub alte aspecte.

În ceea ce priveste scopul încheierii contractelor, intimata a aratat ca, în mod clar, contraprestatia fiind mentionata în contractele de cesiune, se poate considera ca prefigurarea mentala a acesteia a existat. Mai mult, în urma încheierii acestor cesiuni de creanta SC V.C. SRL, V.I. SRL si SC R.T. SRL vor primi din partea SC A.I. SRL valoarea creantei cesionate, iar în absenta acestor contracte, cele 3 societati comerciale ar avea doar creante de recuperat de la o alta firma în insolventa, astfel ca nu se poate vorbi în niciun caz de o încercare de fraudare a creditorilor.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.

Astfel, în ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat referitor la nemotivarea solutiei pronuntate de catre instanta de fond, Curtea constata ca hotarârea cuprinde o analiza a tuturor aspectelor puse în discutie de catre contestatoare, iar împrejurarea ca aceasta se considera nemultumita de concluziile la care a ajuns judecatorul sindic nu se încadreaza în disp. art.304 pct.7 Cod procedura civila.

De asemenea, asertiunea recurentei potrivit careia hotarârea recurata cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii este neîntemeiata. Instanta s-a limitat la examinarea contestatiei în raport cu motivele invocate si dispozitiile legale incidente, iar solutia pronuntata reflecta o analiza pertinenta si concludenta a cauzei.

Faptul ca instanta s-a considerat lamurita doar prin administrarea probei cu înscrisuri, fara a proceda la administrarea probei cu expertiza contabila, nu poate constitui un motiv de critica în conditiile în care reclamanta nu a solicitat o astfel de proba si nici nu a contestat existenta sau întinderea creantelor ci a invocat încalcarea disp. art.65 din Legea nr.85/2006, respectiv lipsa documentelor justificative. Ori, aspectul ridicat de contestatoare a fost lamurit prin depunerea documentelor justificative la dosarul cauzei, instanta pronuntându-se din acest punct de vedere în limitele în care a fost învestita.

Referitor la motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, respectiv pronuntarea hotarârii cu aplicarea gresita a legii, Curtea retine ca, în esenta, contestatoarea a invocat nulitatea contractelor de cesiune de creanta încheiate între SC A.I. SRL, în calitate de cesionar, si SC V.C., SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, în calitate de cedenti, pe motiv ca nu au fost respectate dispozitiile imperative ale art.948 pct.4 Cod civil cu privire la cauza licita.

Astfel, contestatoarea a invocat lipsa cauzei, respectiv a scopului imediat si a celui mediat, la încheierea actelor juridice.

În ceea ce priveste lipsa scopului imediat, respectiv existenta unei disproportii vadite între prestatiile la care s-au obligat partile, în mod just a apreciat judecatorul sindic ca modalitatea de plata stabilita prin livrari de marfa în contrapartida si compensari cu obligatii viitoare nu echivaleaza cu lipsa contraprestatiei, iar incertitudinea încasarii pretului ar putea fi pusa în discutie doar de catre cedenti nu si de catre debitorul cedat.

Se poate vorbi de nulitatea absoluta a conventiei doar în situatia în care lipsa cauzei se datoreaza lipsei contraprestatiei nu si atunci când exista o disproportie de valoare între prestatii, situatie invocata în cauza de recurenta. Ori, fata de clauzele conventiilor încheiate între cedentii SC V.C., SC V.I. SRL si SC R.T. SRL, pe de o parte, si cesionarul SC A.I. SRL, pe de alta parte, nu se poate retine o lipsa a contraprestatiei de natura a afecta valabilitatea contractelor de cesiune de creanta.

De asemenea, o alta conditie de validitate a cauzei este aceea de a fi licita si morala, respectiv de a nu fi prohibita de legi si de a nu fi contrara bunelor moravuri si ordinii publice, potrivit art.968 Cod civil.

Recurenta invoca în speta caracterul nelicit al scopului mediat, respectiv intentia de fraudare a intereselor celorlalti creditori înscrisi la masa credala a debitoarei VBA, fara a arata în mod concret care ar fi modalitatea în care s-ar putea produce o astfel de fraudare.

Ori, potrivit art.967 alin.2 Cod civil, „Cauza este prezumata pâna la dovada contrarie”, ceea ce înseamna ca cel ce invoca nevalabilitatea cauzei trebuie sa o dovedeasca.

Simplul fapt ca, urmare a cesiunilor de creanta, creditoarea SC A.I. SRL are o creanta superioara ca valoare nu demonstreaza intentia acesteia de fraudare a celorlalti creditori, în conditiile în care o pozitie comuna a creditorilor cedenti în cadrul dosarului de insolventa ar fi avut aceeasi finalitate.

Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, urmeaza a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod procedura civila.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Legea procedurii insolventei - contestatie împotriva masurii de înscriere în tabelul preliminar al creditorului debitoarei. ContracteFaliment

Comentarii despre Legea procedurii insolventei - contestatie împotriva masurii de înscriere în tabelul preliminar al creditorului debitoarei. ContracteFaliment