Penalităţi de întârziere. Aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 469/2002

Prin cererea înaintată la data de 31 martie 2003, creditoarea S.C. „S." S.A. Cluj a chemat-o în judecată pe debitoarea S.C. „D.G.S.A.C." S.R.L. Craiova, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 275.280.774 lei, din care suma de 43.317.195 lei cu titlu de preţ marfa, iar suma de 231.963.579 lei cu titlii de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar, s-a constatat că pretenţiile creditoarei îşi au fundamentul în contractul nr. 145/2000, coroborat cu factura fiscală nr. 5437656/24.02.2000 în valoare de 77.817.195 lei, din care rezultă obligaţia de plată a debitoarei, sumă din care a rămas o diferenţă neachitată de 43.317.195 lei. Temeiul juridic al daunelor moratorii sub forma penalităţilor de întârziere se regăseşte în art. 3 al capitolului VI din convenţia părţilor, coroborat cu dispoziţiile art. 43 Cod comercial.

Faţă de cele arătate, s-a constatat că sunt îndeplinite în parte condiţiile de aplicare a procedurii somaţiei de plată, aşa cum sunt acestea prevăzute de dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 5/2000, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, astfel că, în temeiul art. 5 din acest act normativ, s-a admis în parte cererea creditoarei. în consecinţă, debitoarea a fost somată prin ordonanţă să achite creditoarei suma de 43.317.195 lei cu titlu de preţ marfa, reprezentând diferenţa neachitată din contravaloarea facturii nr. 5437656/2000.
în ce priveşte însă penalităţile de întârziere, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, totalul penalităţilor de întârziere stipulate contractual nu poate depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepţia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul.

Or, la data intrării în vigoare a legii, penalităţile datorate de debitoare depăşiseră cuantumul debitului principal, astfel că instanţa a acordat aceste penalităţi doar până la data intrării în vigoare a legii, 18 august 2002, respectiv pentru 848 de zile de întârziere. Penalităţile scadente anterior intrării în vigoare a legii amintite rămân câştigate, legea neputând retroactiva. în consecinţă, debitoarea a fost somată să achite creditoarei şi suma de 184.964.438 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, stabilind un termen de plată de 15 zile.

Fiind partea care a căzut în pretenţii, debitoarea a fost obligată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, să achite creditoarei, în acelaşi termen, suma de 345.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şf timbrul judiciar.

Tribunalul Cluj, ordonanţa preşedinţială nr. 1803/C din 5 mai 2003

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Penalităţi de întârziere. Aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 469/2002

Comentarii despre Penalităţi de întârziere. Aplicarea în timp a dispoziţiilor Legii nr. 469/2002